DECIZIE Nr.
1287 din 2 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 480, art. 481 si art. 1.899 din Codul
civil, ale art. 45 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si
ale art. 304 pct. 8 si 9 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 92 din 16 februarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin
Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 480, art. 481 şi art. 1.899 din Codul
civil, ale art. 46 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
precum şi ale art. 304 pct. 8 şi 9 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Viorel Cristea şi Emilia Cristea în Dosarul nr. 26.134/3/2005 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi
de familie.
La apelul nominal răspunde pentru Viorel Cristea
avocatul Marcel Ştefan, fiind prezentă personal şi asistată de acelaşi avocat
Emilia Cristea. De asemenea, răspunde, pentru partea Maria Rudeanu, avocatul
Ion Corbeanu.
Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Avocatul autorilor excepţiei solicită admiterea
excepţiei pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei de
judecată.
Avocatul Ion Corbeanu solicită respingerea excepţiei,
invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 11 martie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 26.134/3/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă
şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480, art. 481 şi art.
1.899 din Codul civil, ale art. 46 din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, precum şi ale art. 304 pct. 8 şi 9 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Viorel Cristea şi Emilia Cristea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de
lege criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale şi din actele internaţionale
invocate, fără a motiva în ce constă această contrarietate. Autorii excepţiei
critică, de altfel, hotărârea pronunţată de instanţa de judecată în litigiul
aflat pe rolul acesteia, având ca obiect o acţiune în revendicarea unui imobil.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că
prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale şi
internaţionale invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Invocă, în acest sens,
jurisprudenţa Curţii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că, deşi a fost sesizată de instanţa de judecată cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 din Legea nr. 10/2001, în
realitate, aşa cum rezultă din cuprinsul încheierii de sesizare, prevederile de
lege criticate sunt cele ale art. 45 din aceeaşi lege.
Aşadar, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 480, art. 481 şi art. 1.899 din Codul civil, art.
45 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în
mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, precum şi art. 304 pct. 8 şi 9 din
Codul de procedură civilă.
Textele criticate au următoarea redactare:
- Art. 480 din Codul civil : „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a
dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de
lege.";
- Art. 481 din Codul civil: „Nimeni
nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate
publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire.";
- Art. 1.899 din Codul civil: „Justa cauză trebuie să fie totdeauna probată de cel ce invocă
prescripţia de 10 până la 20 ani.
Buna-credinţă se presupune totdeauna şi sarcina
probei cade asupra celui ce alege rea-credinţă.";
- Art. 45 din Legea nr. 10/2001: „(1) Actele juridice
de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul
procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenţa
prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu
respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.
(2) Actele juridice
de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având
ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate
absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă.
(3) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de
privatizare, având ca obiect imobilele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b),
sunt lovite de nulitate absolută, buna-credinţă neputând fi invocată în aceste
cazuri.
(4) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele
întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate
cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu
încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data
înstrăinării.
(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent
de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la
data intrării în vigoare a prezentei legi.";
- Art. 304 pct. 8 şi 9 din Codul de procedură civilă: „Modificarea sau casarea unor
hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de
nelegalitate:
(...)
8. când instanţa, interpretând greşit actul
juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit
neîndoielnic al acestuia.
9. când hotărârea pronunţată este lipsită de temei
legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii."
Textele constituţionale considerate ca fiind încălcate
sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul
liber la justiţie şi ale art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea în
mod egal a proprietăţii. Este invocată şi încălcarea art. 25 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului şi art. 11 pct. 1 din Pactul internaţional cu
privire la drepturile economice, sociale şi culturale.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorul excepţiei nu formulează motive de neconstituţionalitate cu
privire la prevederile de lege criticate, ci doar invocă în acest sens texte
din Constituţie şi din acte internaţionale, precum şi o serie de aprecieri personale
referitoare la litigiul aflat pe rolul instanţei de judecată, ceea ce
contravine art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, care prevede că „Sesizările
trebuie făcute în formă scrisă şi motivate".
Prin urmare, Curtea Constituţională nu se poate substitui
părţii cât priveşte invocarea motivelor de neconstituţionalitate, întrucât
acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate
din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile Legii nr.
47/1992.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 480, art. 481 şi art. 1.899 din Codul
civil, ale art. 45 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989,
precum şi ale art. 304 pct. 8 şi 9 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Viorel Cristea şi Emilia Cristea în Dosarul nr. 26.134/3/2005 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi
de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 decembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu