DECIZIE Nr.
1284 din 14 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 teza ultima din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 724 din 29 octombrie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecator
Petre Lazaroiu -judecator
Mircea Ştefan Minea -judecator
Ion Predescu -judecator
Puskas Valentin Zoltan -judecator
Tudorel Toader -judecator
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 teza ultima din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata de Maria Liliana Budarascu în Dosarul nr.
3.482/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Sectia penala
şi de Gheorghe Constantin în Dosarul nr. 828/42/2009 al Curtii de Apel Ploieşti - Sectia penala şi pentru cauze cu minori şi de
familie.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care
procedura de citare a fost legal îndeplinita.
Curtea, având în vedere ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 140D/2010 şi nr. 893D/2010 au
obiect identic, pune în discutie, din oficiu, problema
conexarii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
dispozitiile art. 164 din Codul de procedura civila, nu se opune conexarii
dosarelor.
Curtea, în temeiul dispozitiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr.
893D/2010 la Dosarul nr. 140D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecata, preşedintele acorda cuvântul
reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a
exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata, sens în care face trimitere
la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin încheierile din 21 octombrie 2009 şi 5 octombrie
2009, pronuntate în dosarele
nr. 3.482/90/2009 şi nr. 828/42/2009, Tribunalul
Vâlcea - Sectia penala şi Curtea de Apel
Ploieşti - Sectia penala şi pentru cauze cu minori şi de familie au sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 141
alin. 1 teza ultima din Codul de procedura penala.
Exceptia a fost ridicata, în dosarele de mai sus, de
Maria Liliana Budarascu şi Gheorghe Constantin.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca prevederile legale mentionate încalca
dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la Egalitatea
cetatenilor în fata legii, art. 21 referitoare la Accesul liber la
justitie şi art. 23 referitoare la Libertatea individuala, şi ale art. 6
referitoare la Dreptul la un proces echitabil şi art. 14 referitoare la Interzicerea
discriminarii din Conventia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale, precum şi ale art. 2 din Protocolul nr. 7
referitoare la Dreptul la doua grade de jurisdictie
în materie penala şi art. 1 din Protocolul nr. 12
referitoare la Interzicerea generala a
discriminarii, ambele aditionale la Conventie, deoarece lipsa unei cai de atac în cazul respingerii cererii şi posibilitatea exercitarii recursului în cazul în care cererea a fost admisa încalca
textele constitutionale invocate, prin aceea ca afecteaza dublul grad de
jurisdictie şi „principiul egalitatii armelor" ca o componenta a procesului echitabil în sensul
Conventiei şi instituie o discriminare favorabila acuzarii.
Tribunalul Vâlcea - Sectia penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este întemeiata,
deoarece, chiar daca principiul dublului grad de jurisdictie poate comporta în
unele cazuri restrângeri, în special în chestiuni ce nu privesc asupra
fondului, verificarea legalitatii masurilor luate de o instanta cu privire la
libertatea unei persoane, înca prezumate nevinovate, fara îndoiala, trebuie
supusa controlului ierarhic jurisdictional.
De asemenea, spre deosebire de prima teza a textului
contestat ce ofera inculpatului dreptul la un recurs imediat atunci când se
dispune luarea unei masuri preventive, revocarea sau încetarea acesteia sau
când se dispune mentinerea masurii, în teza finala a
aceluiaşi articol, o încheiere prin care se respingere cererea nu este supusa niciunei cai de atac. O astfel de situatie este de natura a afecta
principiul egalitatii armelor, punând procurorul pe o pozitie evident
avantajoasa fata de inculpat şi fata de aparare.
Curtea de Apel Ploieşti - Sectia penala şi pentru cauze cu minori
şi de familie opineaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este partial neîntemeiata. Astfel, poate fi supusa unei
eventuale discutii doar contrarietatea dispozitiei legale contestate cu
prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale.
Analiza ar trebui sa priveasca însa dispozitiile art. 141 alin. 1 din Codul de
procedura penala în integralitatea sa.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedintilor
celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Preşedintii celor
doua Camere ale Parlamentului, Guvernul şi
Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata şi este competenta, potrivit dispozitiilor
art. 146 lit. d) din Constitutie, precum şi ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 141 alin. 1 teza ultima, cu denumirea marginala Calea
de atac împotriva încheierii pronuntate de instanta în cursul judecatii privind
masurile preventive, din Codul de procedura penala, care au urmatorul
continut:
Art. 141 alin. 1 teza ultima din Codul de procedura
penala:
„Incheierea data în prima instanta şi în apel, prin care se dispune luarea unei masuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a
masurii preventive, precum şi împotriva încheierii
prin care se dispune mentinerea arestarii preventive,
poate fi atacata separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de
24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, şi de
la comunicare, pentru cei lipsa. Incheierea prin
care prima instanta sau instanta de apel respinge cererea de revocare,
înlocuire sau încetare de drept a masurii preventive nu este supusa niciunei
cai de atac."
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constata ca dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului sau
din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntarii Deciziei
nr. 156 din 27 februarie 2007, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 188 din 19 martie 2007, Curtea Constitutionala a respins ca nefondata
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 teza finala
din Codul de procedura penala, statuând ca încheierile, ca specie de hotarâri
judecatoreşti pronuntate în
cursul procesului, dar prin care nu se solutioneaza fondul cauzei, nu pot fi
atacate, de regula, decât odata cu hotarârile judecatoreşti
care solutioneaza fondul cauzei, care sunt, potrivit
dreptului nostru procesual penal, sentintele şi deciziile.
Stabilind, prin art. 3851 alin. 2 din Codul de procedura penala, ca încheierile pot fi
atacate cu recurs numai odata cu sentinta sau cu decizia atacata, legiuitorul a
actionat în limitele competentei sale, prevazute de
art. 61 alin. (1) şi art. 126 alin. (1) din Constitutie.
Regula exercitarii cailor de atac împotriva încheierilor numai odata cu
hotarârea prin care s-a solutionat fondul cauzei se impune pentru asigurarea
desfaşurarii procesului cu
celeritate, într-un termen rezonabil, exigenta recunoscuta cu valoare de
principiu atât în sistemul nostru constitutional, cât
şi în Conventia pentru apararea
drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale, care
consacra la art. 6 paragraful 1 dreptul oricarei
persoane „la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen
rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect, prin
posibilitatea exercitarii cailor de atac împotriva hotarârilor judecatoreşti, prin care se solutioneaza fondul
cauzei, este asigurat accesul liber la justitie. Faptul ca încheierea prin care
se respinge cererea de revocare a masurii arestarii preventive nu este supusa
niciunei cai de atac se explica, pe de o parte, prin necesitatea de a evita o
prelungire abuziva a procesului, iar pe de alta parte, prin aceea ca ea poate
fi atacata cu recurs odata cu hotarârea prin care s-a solutionat fondul cauzei.
De altfel, o problema juridica similara, referitoare la
faptul ca încheierea de şedinta
prin care s-a respins cererea de revocare a masurii arestarii preventive nu
este supusa separat caii de atac a recursului, ce viza constitutionalitatea
art. 141 alin. 1 teza a doua şi a art. 1403 alin. 1 teza a doua din Codul de
procedura penala, a fost tratata de Curte cu ocazia pronuntarii deciziilor nr.
15 din 20 ianuarie 2005, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 145 din 17 februarie 2005, şi nr. 121 din 1 martie 2005, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 239 din 22 martie 2005.
Aşa fiind, întrucât nu au intervenit elemente noi, care
sa determine schimbarea acestei jurisprudente,
considerentele deciziilor mai sus amintite îşi pastreaza valabilitatea şi în prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)şi al art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiata exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 teza ultima din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata de Maria Liliana Budarascu în Dosarul nr.
3.482/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Sectia penala
şi de Gheorghe Constantin în Dosarul nr. 828/42/2009 al Curtii de Apel Ploieşti - Sectia penala şi pentru cauze cu minori şi de
familie.
Definitiva şi general
obligatorie.
Pronuntata în şedinta publica din data de 14 octombrie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru