DECIZIE Nr.
1282 din 12 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000
privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 738 din 4 noiembrie 2010
Augustin Zegrean
- preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit
de droguri, excepţie ridicată de George Alexandru Pleşca în Dosarul nr.
13.644/118/2009 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze cu
minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 7 mai 2010, pronunţată în Dosarul
nr. 13.644/118/2009, Curtea
de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de George Alexandru Pleşca.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la România ca
stat de drept şi art. 26 alin. (2) referitoare la dreptul persoanei fizice de a
dispune de ea însăşi, deoarece orice persoană ar trebui să fie liberă a consuma
substanţe stupefiante ori psihotrope în condiţiile în care nu afectează
drepturile şi libertăţile altora.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece incriminarea faptei de deţinere de droguri pentru consum propriu
reprezintă o ingerinţă justificată de încălcarea
ordinii publice.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, modificată
şi completată prin Legea nr. 522/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.155 din 7 decembrie 2004, care au următorul conţinut:
-Art. 4: „(1) Cultivarea,
producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea,
cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept,
se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă."
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai
fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu
prilejul pronunţării Deciziei nr. 334 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 22 iulie 2005, Curtea
Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000, statuând că prin dispoziţiile
Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului
ilicit de droguri s-a reglementat circulaţia drogurilor de risc sub control
naţional, în considerarea faptului că acestea sunt substanţe periculoase pentru
viaţa şi sănătatea oamenilor. In cadrul cap. II din Legea nr. 143/2000
„Sancţionarea traficului şi a altor operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub
control naţional", art. 4 stabileşte operaţiunile, exercitate fără drept,
ce pot constitui elementul material al laturii obiective a infracţiunii
pedepsite cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă, atunci când aceasta
are ca obiect droguri de risc pentru consum propriu, şi cu închisoare de la 2
la 5 ani, atunci când are ca obiect droguri de mare risc.
Stabilirea în acest mod a cuprinsului normei de
incriminare nu este de natură să aducă atingere prevederilor
art. 26 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Persoana fizică are dreptul
să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora,
ordinea publică sau bunele moravuri". Astfel, viaţa intimă, familială şi
privată este protejată de lege în condiţiile în care se manifestă în cadrul
ordinii juridice, iar nu în afara sa. Dreptul de a dispune de propria persoană,
nefiind un drept absolut, poate fi exercitat numai cu respectarea drepturilor
altor persoane, a ordinii publice şi a bunelor moravuri.
In acest sens, Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale stabileşte prin art. 8 pct. 2 că dreptul la respectarea vieţii private
poate face obiectul unor restricţii dacă sunt prevăzute de lege şi dacă constituie
măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea naţională,
siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea
faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei ori protejarea drepturilor
şi libertăţilor altora.
Dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 143/2000 sunt în
deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate, întrucât incriminarea deţinerii de droguri pentru
consumul propriu este prevăzută de lege, reprezentând o măsură necesară într-o
societate democratică pentru protejarea sănătăţii sau a moralei, fiind un
mijloc de prevenire a unor fapte penale, de natură să pună în pericol siguranţa
publică.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000
privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri,
excepţie ridicată de George Alexandru Pleşca în Dosarul nr. 13.644/118/2009 al
Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de
familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru