DECIZIE Nr.
1275 din 12 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecatorilor si procurorilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 808 din 3 decembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Tudorel Toader -judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Alecxandru
Ileana în Dosarul nr. 4.882/1/2009 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de către autorul excepţiei Alecxandru Ileana, prin care acesta solicită
acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public arată că se opune
cererii de amânare.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr.
47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge
cererea de acordare a unui termen de judecată şi constată cauza în stare de
judecată.
Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului
Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
ca inadmisibilă, deoarece aceasta vizează aspecte privind interpretarea şi
aplicarea legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 19 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 4.882/1/2009, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de recurenta Alecxandru Ileana într-o
cauză având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei hotărâri a Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i-a fost respinsă contestaţia
privind înscrierea la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor în
funcţii de execuţie din data de 31 mai 2009.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia precizează că prevederile art. 44 alin. (1) din
Legea nr. 303/2004 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin.
(1) privind egalitatea în faţa legii şi celor ale art. 143 privind condiţiile
de numire în funcţia de judecător la Curtea Constituţională. Astfel, din moment
ce funcţia de judecător la Curtea Constituţională este echivalată, ca rang
profesional, de art. 70 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea
Curţii Constituţionale, republicată, cu funcţia de
vicepreşedinte al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar pentru această
funcţie, potrivit art. 143 din Constituţie, este suficientă vechimea în
activitatea juridică, rezultă că prevederile de lege ce condiţionează
participarea la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor în
funcţii de execuţie de un grad inferior celui de vicepreşedinte al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie de calitatea de judecător sau procuror încalcă
dispoziţiile art. 16 din Constituţie.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. In acest sens arată că este
atributul exclusiv al legiuitorului să determine condiţiile specifice de
exercitare a profesiei de magistrat, inclusiv din perspectiva vechimii în
funcţia de judecător sau procuror, necesare pentru promovarea în funcţii de
execuţie. Pretinsa discriminare invocată de autorul excepţiei de
neconstituţionalitate nu există, în opinia instanţei de judecată, deoarece
funcţia de judecător sau procuror nu este similară celei de judecător la Curtea
Constituţională, diferenţele de statut juridic fiind semnificative.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, aplicându-se în mod egal
tuturor judecătorilor şi procurorilor care pot participa la concursul de
promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare, fără discriminări pe
considerente arbitrare. Totodată, statutul de unică autoritate de jurisdicţie
constituţională din România al Curţii Constituţionale şi de garant al
supremaţiei Constituţiei face ca funcţia de judecător al Curţii Constituţionale
să nu fie similară celei de judecător al puterii judecătoreşti. Indeplinirea
funcţiei de judecător constituţional presupune îndeplinirea unor condiţii
deosebite atât de ordin profesional, cât şi civic, condiţii care nu se regăsesc
şi în cazul judecătorului clasic şi, pe cale de consecinţă, nu se poate pune
semnul egalităţii între funcţia de judecător al puterii judecătoreşti şi funcţia
de judecător al Curţii Constituţionale ca autoritate publică
politico-jurisdicţională.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul
cuprins:
„(1) Pot participa la concursul de promovare la
instanţele sau parchetele imediat superioare judecătorii şi procurorii care au
avut calificativul «foarte bine» la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi
disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc următoarele condiţii minime de
vechime:
a) 5 ani vechime în funcţia de judecător sau
procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecător de tribunal sau tribunal
specializat şi procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de
pe lângă tribunalul specializat;
b) 6 ani vechime în funcţia de judecător sau
procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecător de curte de apel şi
procuror la parchetul de pe lângă aceasta;
c) 8 ani vechime în funcţia de judecător sau
procuror, pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie."
Autorul excepţiei consideră că legea menţionată încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa
legii şi ale art. 143 privind condiţiile de numire în funcţia de judecător la
Curtea Constituţională.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin Decizia nr. 1.038 din 14 septembrie 2010*), nepublicată la
data pronunţării prezentei decizii, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii
prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, prin raportare şi la
dispoziţiile art. 16 şi 143 din Constituţie, respingând ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor. Cu acel prilej,
instanţa de contencios constituţional a constatat că prevederile art. 44 alin.
(1) din Legea nr. 303/2004 nu contravin principiului egalităţii în drepturi a
cetăţenilor, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece, aşa
cum a stabilit în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul egalităţii nu
înseamnă uniformitate, astfel că, dacă unor situaţii egale trebuie să le
corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate
fi decât diferit. Violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există
atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o
motivare obiectivă şi rezonabilă. Or, în cauza de faţă, termenii comparaţiei
aparţin unor sisteme jurisdicţionale distincte, între care nu există niciun fel
de relaţie structurală, motiv pentru care nu se impune existenţa unei
identităţi de tratament juridic. Astfel, caracterul special şi specializat al
jurisdicţiilor la care face referire autorul excepţiei reclamă reglementarea
unor condiţii deosebite, care conferă acestora statute
proprii, distincte. Gradul înalt de profesionalism de
care trebuie să dea dovadă judecătorii membri ai acestor instanţe este
demonstrat şi apreciat cu ajutorul unor criterii obiective, vechimea în
profesia de judecător sau procuror în sistemul naţional nefiind în mod necesar
unul dintre acestea. Dimpotrivă, în ceea ce priveşte magistraţii de la
instanţele naţionale, Curtea Constituţională a reţinut că relevantă în ceea ce
priveşte promovarea este tocmai vechimea efectivă în funcţia de judecător sau
procuror, care îl recomandă pe cel care candidează pentru avansarea la o
instanţă superioară, în baza experienţei acumulate până la momentul promovării.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în
esenţă, aceleaşi aspecte şi avându-se în vedere că nu au intervenit elemente
noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în
cauza de faţă.
In plus, Curtea constată că statutul judecătorilor şi
procurorilor este reglementat, la nivel constituţional, în art. 125 - pentru
judecători şi în art. 132 - pentru procurori, dispoziţii care fac parte din
titlul III „Autorităţile publice", cap. VI
-„Autoritatea judecătorească", secţiunea 1 „Instanţele judecătoreşti" (art. 124-130),
secţiunea a 2-a „Ministerul Public" (art. 131 şi art. 132) şi secţiunea a 3-a „Consiliul Superior al Magistraturii" (art. 133 şi 134). La nivel infraconstituţional, statutul magistraţilor
este reglementat prin Legea nr. 303/2004.
Pe de altă parte, distinct de statutul judecătorilor şi
procurorilor, statutul judecătorilor Curţii Constituţionale este reglementat la
nivel constituţional în art. 143 - „Condiţii de numire", în art. 144 - „Incompatibilităţi" şi art. 145 - „Independenţa şi
inamovibilitatea" din titlul V „Curtea Constituţională". La
nivel infraconstituţional, statutul judecătorilor Curţii Constituţionale este
reglementat în cap. VI din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, cu modificările şi completările
ulterioare.
Prin urmare, Curtea constată că este cu atât mai
evident că nu poate exista identitate de tratament juridic între cele două
categorii de magistraţi -judecătorii şi procurorii, pe de o parte, şi
judecătorii Curţii Constituţionale, pe de altă parte, în ceea ce priveşte
promovarea la instanţele sau parchetele imediat superioare, din moment ce
Curtea Constituţională nu face parte din sistemul instanţelor judecătoreşti,
astfel cum sunt prevăzute în Legea fundamentală.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Alecxandru Ileana în
Dosarul nr. 4.882/1/2009 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
*) Decizia nr. 1.038 din 14 septembrie 2010 referitoare
la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) lit. a)
din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor a fost
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 5 noiembrie
2010.