Decizia Nr.127 din 10.03.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 329 din 14 mai 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Claudia-Margareta Krupenschi	- magistrat-asistent

Cu participarea în şedinţa publică a reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 34 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Luiza Florescu în Dosarul nr. 9.700/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 764D/2014 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosarul cauzei punctul său de vedere în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, având în vedere că sensul constituţional al acestora a fost deja stabilit de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014. Totodată, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 alin. (2) din aceeaşi lege, deoarece acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 13 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 9.700/2/2011*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 34 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Luiza Florescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva sentinţei de respingere ca neîntemeiată a cererii prin care autoarea excepţiei a solicitat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ca, în vederea soluţionării dosarului său de despăgubire ce are la bază o dispoziţie a primarului municipiului Bucureşti din 2006, să efectueze toate operaţiunile administrative specifice şi să emită, în final, decizia reprezentând titlul de despăgubire.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că aplicarea dispoziţiilor art. 4, art. 34 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 unei cauze aflate pe rolul unei instanţe la data intrării sale în vigoare încalcă principiul egalităţii în drepturi şi al neretroactivităţii, deoarece litigiile demarate în temeiul legii vechi trebuie să urmeze regimul juridic existent la data formulării acţiunii introductive de instanţă.7. De asemenea, se arată că soluţionarea pe cale legislativă a unui proces aflat pe rolul instanţelor, prin aplicarea unei legi noi, cu consecinţa influenţării rezultatului acestuia (inadmisibilitatea acţiunii sau respingerea fără examinarea fondului), reprezintă o imixtiune a statului în activitatea judiciară, incompatibilă cu dreptul la un proces echitabil, în sensul principiului egalităţii armelor, în accepţiunea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acelaşi timp, reglementarea, la art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din lege, a unor termene acordate entităţilor publice pentru soluţionarea administrativă a cererilor de despăgubire formulate în urmă cu 12 ani afectează termenul rezonabil de soluţionare a cauzelor, dar şi dreptul de acces la justiţie. În acelaşi sens este amintită Hotărârea din 10 iulie 2003, pronunţată în Cauza Kastefic împotriva Croaţiei, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că suspendarea prelungită a tuturor proceselor de un anumit tip printr-o lege până la adoptarea unei noi legi care să reglementeze materia respectivă ridică o problemă de acces la justiţie. Astfel, aplicarea, în speţă, a art. 34 din lege ar avea ca rezultat respingerea ca prematură a acţiunii, pe motivul necesităţii reluării procedurii administrative cu respectarea noilor termene. Or, aceeaşi instanţă europeană a atras atenţia asupra pericolelor inerente folosirii legislaţiei cu efect retroactiv care poate influenţa soluţionarea judiciară a unui litigiu în care statul este parte, inclusiv atunci când efectul noii legislaţii este acela de a transforma litigiul într-unul imposibil de câştigat (hotărârile din 20 februarie 2003, pronunţată în Cauza Forrer-Niedenthal împotriva Germaniei, din 27 martie 2003, pronunţată în Cauza Satka şi alţii împotriva Greciei, şi din 27 mai 2003, pronunţată în Cauza Crişan împotriva României).8. Prin caracterul imprevizibil al noii reglementări sunt atinse dreptul de acces la justiţie în chiar substanţa sa, dar şi principiul securităţii juridice şi, în final, principiul preeminenţei dreptului. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a arătat precaută în ceea ce priveşte motivele invocate de stat la folosirea legilor retroactive, fiind necesar ca asemenea măsuri să fie tratate cu cea mai mare circumspecţie (Hotărârea din 9 octombrie 2003, pronunţată în Cauza Acimovic împotriva Croaţiei). Curtea Constituţională, la rândul său, a arătat, prin Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008, că, atunci când o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţie, este încălcat şi din perspectiva caracterului accesibil şi previzibil al unei legi, carenţe de natură să afecteze „independenţa justiţiei“ şi principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor ce decurg din conţinutul dispoziţiilor art. 124 din Constituţie.9. Aplicarea retroactivă a noii legi are ca efect şi privarea persoanei îndreptăţite de o valoare patrimonială preexistentă, în sensul aducerii unei ingerinţe asupra dreptului de proprietate, ocrotit de art. 1 din Primul Protocol la Convenţie. Nerespectarea acestei norme convenţionale, precum şi a celei cuprinse la art. 44 alin. (1) din Constituţie are loc şi prin încălcarea bunului constituit din creanţa contra statului calculată la o altă valoare decât cea care s-ar stabili sub imperiul legii noi. Autoarea excepţiei arată că deţine, în fapt, un „bun“ actual în sensul Convenţiei, având cel puţin „speranţa legitimă“ de redobândire a bunului în materialitate sau prin echivalent rezonabil şi fără a mai pune în discuţie decizia administrativă irevocabilă emisă în baza Legii nr. 10/2001 de către entitatea notificată.10. Autoarea excepţiei mai apreciază şi că prin dispoziţiile de lege criticate legiuitorul a depăşit marja de apreciere stabilită de instanţa de la Strasbourg în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, aceasta nefiind limitată şi nepermiţând exercitarea puterii discreţionare a statului. Sunt încălcate, totodată, şi tratatele Uniunii Europene, ceea ce implică inclusiv neretroactivitatea actelor juridice ca o consecinţă directă a respectării principiului legalităţii.11. În final, se arată că dispoziţiile legale criticate, prin restrângerile pe care le produc asupra exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale invocate, contravin şi art. 53 alin. (2) din Constituţie, deoarece nu sunt respectate condiţiile stricte în care astfel de restrângeri sunt permise.12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază, în opinie majoritară, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că nu se poate susţine neretroactivitatea legii şi nici afectarea dreptului de proprietate în sensul privării persoanei îndreptăţite aflate în posesia unui bun, atât timp cât în cauză nu a fost pronunţată o hotărâre irevocabilă. În privinţa termenelor reglementate în noua lege, instanţa consideră că acestea conferă legislaţiei în materie caracter previzibil, aşa cum recomandă Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010.13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.14. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 se impune a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 269 din 7 mai 2014. În privinţa dispoziţiilor art. 35 din aceeaşi lege, apreciază că sunt constituţionale.15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele depuse la dosar, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 4, art. 34 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Analizând motivarea autoarei excepţiei, Curtea constată că obiectul acesteia îl constituie, în realitate, prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) şi la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conţinut:

– Art. 4 teza a doua: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică (..) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

– Art. 34: „(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.“;

– Art. 35: „(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.“18. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate private, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.“ De asemenea, invocând art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern şi art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului din Constituţie, autoarea excepţiei consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect soluţionarea recursului formulat de autoarea excepţiei împotriva sentinţei prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea sa referitoare la obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a soluţiona dosarul său de despăgubire, în sensul de a emite, în final, titlul de despăgubire. 20. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, pe de o parte, şi cel al litigiului în cadrul căruia aceasta a fost invocată, pe de altă parte, Curtea constată incidenţa dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în cauză fiind vorba despre derularea, în faţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (actuala Comisie Naţională pentru Compensarea Imobilelor), a procedurilor specifice de soluţionare a dosarului de despăgubire în care autoarea excepţiei are calitatea de persoană îndreptăţită. Referitor la această excepţie de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Având în vedere că autoarea excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate care vizează dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în interpretarea ce a fost exclusă, prin decizia menţionată, cadrului constituţional, precum şi faptul că aceasta a fost pronunţată la un moment ulterior sesizării instanţei constituţionale în prezenta cauză, Curtea, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, constată că excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii a devenit inadmisibilă. 21. Deşi va pronunţa o atare soluţie, Curtea precizează că, în temeiul deciziei de admitere mai sus menţionate, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din anul 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă actual, după caz, dacă litigiul a fost definitiv tranşat în timp ce excepţia de neconstituţionalitate se afla, spre soluţionare, pe rolul Curţii Constituţionale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 269 din 7 mai 2014 în Monitorul Oficial al României, Partea I. În consecinţă, soluţia procedurală în cauza de faţă nu împiedică, ci, din contră, dă posibilitatea valorificării deciziei de admitere menţionate în condiţiile arătate (a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis, şi Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20). 22. În ce priveşte dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acestea se referă la căi de atac în justiţie împotriva deciziilor emise cu respectarea termenelor prevăzute de art. 33 şi 34, precum şi împotriva lipsei unei decizii de compensare în puncte, după expirarea termenelor prevăzute de lege. Având în vedere, însă, cele statuate prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, precitată, Curtea reţine că, în raport cu obiectul cauzei deduse soluţionării instanţei de judecată, prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu sunt incidente în cadrul soluţionării fondului cauzei, de vreme ce în cauză termenul prevăzut de art. 34 alin. (1) nu se va aplica. Astfel, instanţa de contencios administrativ învestită cu soluţionarea cererii privind obligarea autorităţii administrative competente la emiterea unei decizii de despăgubire, potrivit Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, va soluţiona pe fond această acţiune şi va obliga, după caz, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, în temeiul Legii nr. 165/2013 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 405 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 4 august 2014, sau Decizia nr. 767 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 26 februarie 2015). 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Luiza Florescu în Dosarul nr. 9.700/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi