DECIZIE   Nr. 127 din 13 octombrie 1998

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 459 din 30 noiembrie 1998

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Gabor Kozsokar         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Mihai Paul Cotta       - magistrat-asistent

    Pe rol, solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, ridicata de Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie in Dosarul nr. 3.642/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, pentru care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei, deoarece legiuitorul a rezervat numai procurorului general dreptul de a ataca cu recurs in anulare la Curtea Suprema de Justitie hotararile judecatoresti irevocabile, pentru considerentele expres prevazute in art. 330 din Codul de procedura civila, astfel ca dispozitia art. 330^4 teza a doua din acelasi cod, care substituie procurorului general orice alta persoana fizica sau juridica, este neconstitutionala.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, prin Incheierea din 5 iunie 1998, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, ridicata de Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie.
    In motivarea exceptiei se apreciaza ca dispozitiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila contravin prevederilor art. 128 si 130 din Constitutie. Se sustine ca, din moment ce declararea recursului in anulare constituie o prerogativa a procurorului general, este firesc ca retragerea acestei cai de atac de catre initiatorul ei, conform art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, sa reprezinte un exercitiu al acelorasi atributii, la indemana aceluiasi subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv. Prevederea atacata este neconstitutionala, deoarece transfera in competenta partilor litigante atributii care, potrivit art. 130 din Constitutie, apartin exclusiv Ministerului Public si se exercita numai prin procurorii constituiti in parchete.
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila nu este intemeiata, textul atacat fiind constitutional.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au solicitat puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, ramasa definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, precum si prin alte decizii, Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art. 330^4 din Codul de procedura civila sunt constitutionale, astfel incat exceptia in discutie ar urma sa fie respinsa.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate invocata.
    Potrivit prevederilor art. 330^4 din Codul de procedura civila, "pana la inchiderea dezbaterilor, procurorul general isi poate retrage motivat recursul in anulare. In acest caz, partile in proces pot cere continuarea judecatii".
    Impotriva acestui text s-a invocat de mai multe ori exceptia de neconstitutionalitate, Curtea pronuntandu-se, pentru prima oara, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, in sensul ca dispozitiile sale sunt constitutionale. S-a retinut, in considerente, ca "art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila arata conditiile in care procurorul general isi poate retrage recursul in anulare si consacra, totodata, dreptul partilor din proces de a starui pentru continuarea judecatii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusa in discutie nici o situatie conflictuala cu dispozitiile Constitutiei".
    Ulterior a mai fost invocata exceptia de neconstitutionalitate a aceluiasi text si in alte cauze, insa Curtea Constitutionala a mentinut, prin deciziile pronuntate, solutia de constitutionalitate.
    Cu privire la dispozitiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, se constata ca nu contravin prevederilor art. 128 din Constitutie. Dispozitia constitutionala nu este incalcata prin faptul ca o cale de atac care se poate exercita numai de catre procurorul general este continuata, in caz de renuntare a acestuia, la cererea uneia dintre parti, deoarece este in sarcina legiuitorului sa stabileasca conditiile de exercitare a cailor de atac. Nu este deci vorba de o problema de constitutionalitate, ci de o optiune legislativa care nu poate fi cenzurata de catre Curtea Constitutionala.
    Cat priveste incalcarea dispozitiilor art. 130 din Constitutie, este de observat ca autorul exceptiei considera ca textul de lege criticat transfera in competenta partilor din proces atributii care, potrivit dispozitiilor constitutionale, reprezinta atributul exclusiv al Ministerului Public.
    Acest text constitutional reglementeaza participarea Ministerului Public la activitatea judiciara in general, fara a distinge intre procesele penale si civile. Procesul civil fiind o cauza a intereselor private, partile isi apara, in primul rand, ele drepturile, iar instanta, aplicand legea, vegheaza la apararea ordinii de drept. In aceste conditii, nu se poate sustine ca apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor, precum si a ordinii de drept, constituie atributul exclusiv al Ministerului Public.
    In concluzie, posibilitatea partii de a cere continuarea judecarii recursului in anulare, in cazul in care procurorul general l-a retras, nu contravine nici unei prevederi constitutionale.
    Asupra dispozitiilor criticate, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat si prin deciziile nr. 67 si 68 din 16 aprilie 1998, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, constatand constitutionalitatea acestora.
    Motivele invocate in sustinerea exceptiei nu sunt de natura sa faca necesara reconsiderarea jurisprudentei Curtii, urmand ca exceptia privind dispozitiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila sa fie respinsa.

    Fata de considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii,
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, invocata de Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie in Dosarul nr. 3.642/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
    Definitiva.
    Pronuntata de sedinta publica din data de 13 octombrie 1998.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta