DECIZIE Nr.
1262 din 12 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 738 din 4 noiembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Daniel Cristian Jitari în Dosarul
nr. 5.093/86/2009al Tribunalului Suceava - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca
neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 2 decembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 5.093/86/2009, Tribunalul Suceava - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
132
din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor
de corupţie, excepţie ridicată de Daniel Cristian
Jitari.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la România ca
stat de drept, art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, egalitatea şi
imparţialitatea justiţiei şi art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea
cetăţenilor în faţa legii, deoarece textul contestat nu este clar, previzibil
şi nesusceptibil de interpretări. Astfel, noţiunea de avantaj nepatrimonial nu
are o reprezentare materială faptică în raport cu care să se poată realiza
probaţiunea, organul de urmărire penală fiind legitimat ca atare să poată interpreta
norma în mod discreţionar. Asemenea consecinţe juridice sunt inacceptabile prin
aceea că lezează în mod flagrant justiţia, care, iată, nu mai este egală şi
imparţială cu toţi cetăţenii.
De asemenea, din cauza faptului că în legea penală
română nu există pedepse fixe, instanţa de judecată putând aplica o pedeapsă în
cadrul unor limite şi în funcţie de circumstanţele fiecărei fapte, apare ca
nejustificată optica legiuitorului de a incrimina de două ori aceeaşi faptă,
respectiv forma de bază şi forma agravată ca urmare a constatării vinovăţiei.
Prin urmare, persoana acuzată va fi sancţionată pentru două infracţiuni şi nu
pentru una singură, dar pentru aceeaşi faptă antisocială.
Tribunalul Suceava - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, aşa cum a fost modificată prin Legea nr.
521/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.123 din
29 noiembrie 2004, care au următorul conţinut:
- Art. 132: „Infracţiunea
de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în
serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu
prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine
sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 15 ani."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său
din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei
nr. 876 din 30 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 32 din 17
ianuarie 2007, Curtea Constituţională a respins excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000, statuând că, în
esenţă, o asemenea critică nu poate fi primită, întrucât urmărirea penală
efectuată de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi trimiterea în
judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la
art. 248-2481 din Codul penal, nu este de
natură a afecta prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 124
alin. (2) din Constituţia României.
Curtea mai constată că, potrivit textului contestat,
infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu
contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu prin îngrădirea unor
drepturi în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1 se
pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Astfel fiind, dispoziţiile
criticate conţin suficiente repere pentru a se putea considera că acestea sunt
„previzibile" şi suficient de clare în definirea faptei şi a scopului
ilicit al acesteia, în consecinţă, şi sub acest aspect excepţia urmează a fi
respinsă.
Totodată, previzibilitatea şi predictibilitatea unei
norme presupun că destinatarul acesteia are reprezentarea unei astfel de
calităţi în virtutea căreia este obligat să îşi modeleze conduita. Aşa fiind,
faptul că prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor care
exercită atribuţii de control, potrivit legii, are indubitabil un înţeles
univoc, legiuitorul nefiind obligat, pentru a consfinţi caracterul
constituţional, să procedeze la o enumerare exhaustivă a acestora.
De asemenea, principiul constituţional al egalităţii nu
are semnificaţia uniformităţii, existând posibilitatea instituirii unor
reglementări juridice diferite pentru situaţii care sunt diferite, în cazul în
care aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv. Or, Legea nr. 78/2000
constituie o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun, care
instituie măsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de
corupţie şi se aplică unei categorii de persoane clar circumstanţiate de
legiuitor încă din primul articol al legii. Statutul juridic diferit al acestor
persoane, din perspectiva scopului urmărit de legiuitor prin dispoziţiile Legii
nr. 78/2000, justifică stabilirea unui tratament juridic diferit, cum este şi
incriminarea mai severă a infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor
publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi
infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi. Aşa fiind, şi
întrucât textul de lege criticat se aplică fără privilegii sau discriminări în
toate situaţiile ce implică persoane dintre cele prevăzute la art. 1 din lege,
nu se poate susţine încălcarea principiului egalităţii în drepturi ori a
principiului referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei.
In sfârşit, Curtea mai constată că dispoziţiile
constituţionale ale art. 1 alin. (3) nu au incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Daniel Cristian Jitari
în Dosarul nr. 5.093/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru