DECIZIE Nr.
1257 din 25 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 250 alin. (1) pct. 9 si art. 257 lit.
l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 104 din 20 februarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Tiucă Ion - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit.
l) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Consiliul Local Braşov, prin
Direcţia Fiscală Braşov în Dosarul nr. 1.998/62/2008 al Tribunalului Braşov -
Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul si în dosarele
nr. 1.341 D/2008 şi nr. 1.342D/2008, care au acelaşi obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea celor 3
dosare, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de
neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca
aceste dosare să fie conexate.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea dosarelor nr. 1.341 D/2008 si nr. 1.342D/2008
la Dosarul nr. 1.260D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 22 si 23 aprilie 2008, pronunţate
în dosarele nr. 1.994/62/2008, nr. 1.999/62/2008 şi nr. 1.998/62/2008, Tribunalul
Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit. l) din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie
ridicată de Consiliul Local Braşov, prin Direcţia Fiscală Braşov.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale atacate contravin art. 120 alin.
(1) din Constituţie, deoarece obligă autorităţile administraţiei publice locale
să nu stabilească taxe şi impozite pentru terenurile şi clădirile situate în
parcurile industriale, cu consecinţa diminuării surselor de venituri ale
bugetelor locale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal apreciază
excepţia ca neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 250
alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările
ulterioare, care au următorul conţinut:
- Art. 250 alin. (1) pct. 9: „(1) Clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul
legii, sunt, după cum urmează: [...]
9. clădirile din parcurile industriale, ştiinţifice
şi tehnologice, potrivit legii.";
- Art. 257 lit. l): „Impozitul pe teren nu se datorează pentru:
[...]
I) terenurile
parcurilor industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii;".
Textul constituţional considerat a fi încălcat este cel
al art. 120 alin. (1) din Constituţie referitor la principiile
descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Prevederile art. 250 alin. (1) pct. 9 şi ale art. 257
lit. I) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate
într-o cauză în care criticile erau raportate la aceeaşi dispoziţie
constituţională.
Astfel, prin Decizia nr. 887 din 10 iulie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 30 iulie 2008, Curtea a reţinut că autorităţile
administraţiei publice locale nu au totală independenţă nici în privinţa
stabilirii impozitelor şi taxelor locale, deoarece, potrivit art. 139 alin. (2)
din Constituţie, „impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile
locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii". Această
prevedere constituţională obligă legiuitorul să determine, la modul general,
domeniile, activităţile şi veniturile pentru care consiliile locale sau
judeţene sunt competente să stabilească impozite şi taxe locale. In acelaşi
sens, legea poate prevedea domeniile, activităţile, veniturile sau categoriile
de persoane scutite de la plata impozitelor ori a taxelor locale. Stabilirea
obligaţiei de plată a impozitelor şi taxelor locale, precum şi scutirea de la
plata unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru
anumite categorii de contribuabili se întemeiază pe principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale,
prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituţie.
Curtea a mai reţinut că Legea nr. 571/2003 prevede la
art. 249 alin. (2) şi la art. 256 alin. (2), ca o regulă generală, în
conformitate cu principiile constituţionale menţionate la art. 120, că
impozitul şi taxa pe clădiri ori pe teren amplasat în România se datorează
către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este
amplasată clădirea, iar în cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe clădiri se datorează
către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea. Faptul că
dispoziţiile legale criticate stabilesc scutiri de la plata acestor taxe şi
impozite constituie o excepţie de la regula instituită de cele două texte de
lege.
Considerentele şi soluţia acestei decizii sunt valabile
şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit. I) din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, excepţie ridicată de Consiliul Local Braşov, prin Direcţia Fiscală
Braşov, în dosarele nr. 1.994/62/2008, nr. 1.999/62/2008 şi nr. 1.998/62/2008
ale Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu