DECIZIE Nr.
125 din 15 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006
privind reforma in domeniul sanatatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 180 din 15 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea
sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Ioana Necula
în Dosarul nr. 3.615/2005 al Tribunalului laşi.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, arătând că
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 a fost abrogată prin Legea nr.
95/2006, dar că actul abrogator a preluat soluţia legislativă criticată în
conţinutul art. 257, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată,
sens în care invocă jurisprudenţa constantă în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 2 martie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.615/2005, Tribunalul laşi a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51
alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind
organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. Excepţia
a fost ridicată de Ioana Necula cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate
împotriva deciziei de impunere
a contribuţiei la fondul de asigurări sociale de sănătate.
In motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine,
în esenţă, că dispoziţiile art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 150/2002 au caracter discriminatoriu, întrucât stabilesc
diferenţiat contribuţia la fondul de asigurări de sănătate, în raport cu
veniturile realizate, deşi toţi asiguraţii beneficiază de acelaşi pachet de
servicii de bază. Totodată, consideră că aceste dispoziţii legale încalcă
principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale.
Tribunalul Iaşi apreciază
că „impunerea contribuţiei lunare pentru asigurările de sănătate sub forma
cotei unice de 6,5% asupra venitului este injustă atâta timp cât persoanele
asigurate beneficiază de servicii de sănătate în egală măsură, deşi veniturile
la care se aplică această contribuţie sunt diferenţiate".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, arătând
că textul de lege criticat a fost abrogat prin Legea nr. 95/2006, dar că
soluţia legislativă criticată a fost preluată în actul abrogator în art. 257,
consideră că acesta este constituţional pentru considerentele reţinute de
Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Conform încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 51 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi
funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002. Având în vedere că ulterior
sesizării Curţii Constituţionale Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002
a fost expres şi în întregime abrogată prin art. 317 alin. (3) din titlul VIII „Asigurările
sociale de sănătate" al Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, Curtea constată că actul abrogator a
preluat în art. 257 alin. (2) soluţia legislativă criticată, cu o redactare
asemănătoare, potrivit căreia „Contribuţia lunară a persoanei asigurate se
stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor
care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se
supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se
calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un
salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;
c) veniturilor din agricultură supuse impozitului
pe venit şi veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au
calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizaţiilor de şomaj;
e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor,
veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate
intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi
altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu
realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d), dar nu mai puţin
de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;
f) veniturilor realizate din pensii."
In aceste condiţii, Curtea urmează să se pronunţe
asupra acestui text de lege.
In opinia autorului excepţiei,
dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale din
art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi art. 56 privind
contribuţiile financiare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate prin numeroase excepţii de neconstituţionalitate, cu
motivări identice ori similare şi cu invocarea aceloraşi prevederi constituţionale.
Toate acele excepţii au fost respinse ca fiind neîntemeiate. In acest sens sunt
şi Decizia nr. 195 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 279
din 28 martie 2006, şi Decizia nr. 539 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august
2006.
In considerentele pe care Curtea şi-a întemeiat
deciziile, a arătat că „este firesc ca valoarea contribuţiei să difere de la
persoană la persoană, în funcţie de cuantumul veniturilor realizate. Această
diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care
se află persoanele care realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror
venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidarităţii şi
subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, aplicabil în materia
asigurărilor sociale de sănătate".
De asemenea, Curtea a reţinut că „principiul
constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea
cheltuielilor publice impune diferenţierea contribuţiei persoanelor care
realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuţie, exprimată
procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferenţa
valorică a contribuţiei este determinată de nivelul diferit al venitului".
Soluţiile anterior adoptate şi considerentele
deciziilor respective îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză,
întrucât nu s-au învederat elemente sau motive noi care ar putea determina
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Ioana Necula în Dosarul nr. 3.615/2005
al Tribunalului Iaşi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea