DECIZIE Nr.
1249 din 6 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) din Legea cadastrului si
a publicitatii imobiliare nr. 7/1996
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 755 din 5 noiembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 şi art. 52 din Legea cadastrului
şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Bonano Gen Com" - S.R.L, din Craiova în Dosarul nr.
1.285/215/2008 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi pentru cauze cu
minori şi de familie.
La apelul nominal răspunde apărătorul autorului
excepţiei, Mirel Pârvu, cu împuternicire la dosar, şi administratorul
Societăţii Comerciale „Bonano Gen Com" - S.R.L., Constantin Liviu
Anghelescu, cu delegaţie la dosar, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Apărătorul autorului solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise aflate la
dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 30 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.285/215/2008, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă şi
pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 şi art. 52 din Legea
cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996. Excepţia a fost
ridicată de Societatea Comercială „Bonano Gen Com" - S.R.L, din Craiova
într-o cauză având ca obiect plângerea formulată împotriva încheierii de
înscriere în cartea funciară.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale privind liberul acces la justiţie şi principiului
ocrotirii şi garantării în mod egal a proprietăţii, deoarece în alin. (1) al
art. 50 din Legea nr. 7/1996 nu sunt incluse şi persoanele care suferă o
vătămare a drepturilor sau libertăţilor lor legitime, prin înscrierile de carte
funciară. Totodată, susţine că textele de lege criticate creează un privilegiu
persoanelor care au calitatea de parte în încheierea de carte funciară, în
detrimentul celorlalte persoane interesate, prin aceasta contravenind dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă şi pentru
cauze cu minori şi de familie arată că
circumstantierea „persoanelor interesate potrivit menţiunilor din cartea
funciară" are o justificare obiectivă şi rezonabilă. O dispoziţie ce ar
permite oricărei persoane să formuleze plângere împotriva încheierilor de carte
funciară ar duce la nesiguranţă şi instabilitate de vreme ce oricine ar putea
pune în discuţie dreptul înscris, încălcându-se astfel principiul securităţii
drepturilor subiective civile consacrat prin lege. Dispoziţiile art. 50 şi art.
52 din Legea nr. 7/1996 nu creează discriminări în privinţa accesului liber la
justiţie, întrucât se referă doar la procedura necontencioasă a înscrierilor în
cartea funciară, iar legea prevede şi o procedură contencioasă pentru
rectificarea înscrierilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
acestea se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de
ipoteza normei juridice şi sunt în acord cu prevederile constituţionale privind
liberul acces la justiţie. Totodată, consideră că, în speţă, critica este
formulată din perspectiva unei omisiuni de reglementare. De asemenea, apreciază
că celelalte dispoziţii constituţionale nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Prin încheierea de sesizare, instanţa de judecată a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 50 şi art. 52 din Legea nr. 7/1996. Din notele scrise ale
autorului rezultă însă că obiect al excepţiei îl constituie prevederile art. 50
alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie
2006, având următorul conţinut: „(1) Incheierea se comunică celui care a
cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum şi celorlalte
persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, cu privire la
imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunţarea încheierii, dar nu
mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi,
ale art. 21 alin. (1)-(3) relative la accesul liber la justiţie şi la dreptul
persoanelor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil şi ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea
dreptului de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Prevederile art. 50 din Legea cadastrului şi a
publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, reglementează procedura de
contestare a încheierii de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere
ori de radiere a unui act sau fapt juridic în cartea funciară. In acest sens,
în alin. (1) al art. 50 este reglementată obligativitatea comunicării
încheierii „celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt
juridic, precum şi celorlalte persoane interesate potrivit menţiunilor din
cartea funciară", iar prin alin. (2) se prevede că „încheierea
de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere în termen de 15
zile de la comunicare", ce se înaintează, de către oficiul teritorial
de cadastru, judecătoriei în raza căreia se află imobilul. Astfel, Curtea
reţine că încheierile prin care sunt soluţionate cererile de înscriere de către
registratorul de carte funciară sunt acte administrative provizorii supuse
controlului contenciosului administrativ special reglementat prin dispoziţiile
Legii nr. 7/1996. Stabilirea sferei persoanelor cărora li se comunică
încheierea de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere ori de radiere
a unui act sau fapt juridic în cartea funciară, doar la cei care au cerut
înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum şi la celelalte
persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, al căror interes
este prezumat legal, este justificată obiectiv şi raţional de necesitatea
evitării nesiguranţei cu privire la menţiunile din cartea funciară şi de
apărarea principiului securităţii drepturilor subiective civile.
De altfel, persoanele interesate, ale căror drepturi au
fost încălcate prin înscrierile din cartea funciară, au deschisă calea altor
acţiuni de carte funciară, cu caracter contencios, reglementate de Legea nr.
7/1996. Astfel, art. 34 din lege prevede că orice persoană care justifică un
interes poate formula o cerere de rectificare a înscrierilor din cartea
funciară, în măsura în care printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi
irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a
efectuat înscrierea nu au fost valabile, dreptul înscris a fost greşit
calificat, nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris
sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea
ori înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală
actuală a imobilului. Aşadar, posibilitatea rectificării înscrierilor făcute în
cartea funciară reprezintă o măsură de protecţie a dreptului de proprietate şi
de asigurare a securităţii circuitului civil. De asemenea, Curtea observă că
textele de lege criticate sunt norme de procedură care nu instituie privilegii
sau discriminări pe considerente arbitrare, aşa încât nu poate fi reţinută nici
încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Celelalte
dispoziţii constituţionale invocate nu au relevanţă în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 50 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii
imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bonano Gen
Com" - S.R.L, din Craiova în Dosarul nr. 1.285/215/2008 al Curţii de Apel
Craiova - Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu