DECIZIE   Nr. 1247 din 7 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 847 din 17 decembrie 2010

Augustin Zegrean              -  presedinte

Aspazia Cojocaru             -  judecator

Acsinte Gaspar                 -  judecator

Petre Lazaroiu                  -  judecator

Mircea Stefan Minea        - judecator

Ion Predescu                   - judecator

Puskas Valentin Zoltan     - judecator

Tudorel Toader               - judecator

Patricia Marilena Ionea   - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Selena România" - S.R.L. din comuna Glina, judetul Ilfov, în Dosarul nr. 3.030/99/2009 al Curtii de Apel Iasi - Sectia litigii de munca si asigurari sociale.

La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 23 februarie 2010, pronuntata în Dosarul nr. 3.030/99/2009, Curtea de Apel Iasi - Sectia litigii de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala „Selena România" - S.R.L. din comuna Glina, judetul Ilfov, cu prilejul solutionarii unui litigiu de munca.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esenta, ca regimul extrem de restrictiv prevazut pentru încetarea raporturilor de munca, ca si procedura de luare a masurilor disciplinare, însotite de rasturnarea sarcinii probei, lezeaza libertatea economica a angajatorului si provoaca un dezechilibru în ceea ce priveste pozitia si drepturile partilor din litigiu, în favoarea salariatului. De asemenea, arata ca textele de lege criticate stabilesc obligatia judecatorului de a analiza respectarea conditiilor prevazute de lege cu privire la aplicarea sanctiunilor. Insa, acestea fiind prestabilite de textele de lege, nici angajatorul, nici instanta nu pot aplica sanctiunea pe care o considera necesara. Prin urmare, „este înlaturata obligatia instantei de judecata de a fi impartiala fata de partile din litigiu si de a solutiona cauza doar în temeiul prevederilor legale si al intimei convingeri formate ca urmare a dezbaterii cauzei."

Curtea de Apel Iasi - Sectia litigii de munca si asigurari sociale considera ca textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 264-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii potrivit carora:

- Art. 264: „(1) Sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul savârseste o abatere disciplinara sunt:

a) avertismentul scris;

b) suspendarea contractului individual de munca pentru o perioada ce nu poate depasi 10 zile lucratoare;

c) retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile;

d) reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10 %;

e) reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%;

f) desfacerea disciplinara a contractului individual de munca. (2) In cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege speciala, se stabileste un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta.";

- Art. 265: „(1) Amenzile disciplinare sunt interzise.

(2) Pentru aceeasi abatere disciplinara se poate aplica numai o singura sanctiune.";

- Art. 266: „Angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila în raport cu gravitatea abaterii disciplinare savârsite de salariat, avându-se în vedere urmatoarele:

a) împrejurarile în care fapta a fost savârsita;

b) gradul de vinovatie a salariatului;

c) consecintele abaterii disciplinare;

d) comportarea generala în serviciu a salariatului;

e) eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta.";

- Art. 267: „(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai înainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.

(2) In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora si locul întrevederii.

(3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta în conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.

(4) In cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile în favoarea sa si sa ofere persoanei împuternicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este.";

- Art. 268: „(1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa în forma scrisa, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savârsirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data savârsirii faptei.

(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost încalcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlaturate apararile formulate de salariat în timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în conditiile prevazute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;

d) temeiul de drept în baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;

e) termenul în care sanctiunea poate fi contestata;

f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

(3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.

(4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.

(5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii."

Autorul exceptiei considera ca textele de lege criticate sunt contrare urmatoarelor dispozitii din Constitutie: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privitor la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati si art. 124 privitor la înfaptuirea justitiei. De asemenea, considera ca sunt încalcate si prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aspectele puse în discutie de autorul exceptiei au mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 58 din 16 ianuarie 2007, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, Curtea arata ca „raportul juridic de munca se naste pe baza contractului individual de munca negociat între angajator si salariat, liber consimtit de ambele parti. Dispozitiile legale supuse controlului de constitutionalitate reglementeaza conditiile si procedura în care angajatorul poate dispune unilateral sanctionarea eventualelor abateri disciplinare savârsite de salariati. Aceste dispozitii au menirea si sunt necesare atât pentru asigurarea stabilitatii raporturilor de munca, cu respectarea deopotriva a drepturilor si a intereselor legitime ale partilor raportului juridic de munca, cât si pentru protectia salariatilor fata de eventualele masuri abuzive ori nejustificate ce ar putea fi dispuse de angajator.

Astfel, [...] niciuna dintre normele juridice criticate nu este de natura sa îngradeasca dreptul oricarei parti la un proces echitabil, în situatia în care se iveste un litigiu supus solutionarii instantei judecatoresti. Din contra, aceste texte de lege servesc la rezolvarea cu celeritate, într-un termen rezonabil, a unor asemenea litigii. Sarcina probei impusa angajatorului este determinata de pozitia mai puternica a acestuia fata de cea a salariatului, de situatia obiectiva rezultata din detinerea de angajator a documentelor si a datelor necesare elucidarii cauzei.

De asemenea, [...] accesul liber la o activitate economica si libera initiativa, consacrate de art. 45 din Constitutie, nu confera drepturi si puteri discretionare angajatorului în raporturile sale cu salariatii. Aceste drepturi pot fi exercitate numai în conditiile legii."

Curtea constata ca aceste considerente raspund criticilor formulate în prezenta cauza.

In ceea ce priveste sustinerea potrivit careia textele de lege ar împiedica instanta de judecata sa judece cauza în mod impartial, Curtea retine ca stabilirea unor conditii de forma, precum si a unor reglementari detaliate în ceea ce priveste sanctionarea salariatilor nu împiedica partile sa administreze în fata instantei de judecata probele necesare pentru a dovedi elementele de fapt care fac temeinica sau nu decizia de sanctionare si nici nu constituie un obstacol pentru instanta în a cerceta aceste probe si a se pronunta în functie de ele.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Selena România" - S.R.L. din comuna Glina, judetul Ilfov, în Dosarul nr. 3.030/99/2009 al Curtii de Apel Iasi - Sectia litigii de munca si asigurari sociale.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 7 octombrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea