DECIZIE Nr.
1247 din 18 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 3 pct.1 si 12,
art. 8 alin. (7) si ale art. 33 alin. (2), (4) si (6) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 857 din 19 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 3 pct.1 şi 12,
art. 8 alin. (7) şi ale art. 33 alin. (2), (4) şi (6) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Intercon Construct Impex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 29.835/3/2007
al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VN-a comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, pe de o parte, ca inadmisibilă
în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 3 pct.1 şi 12 din Legea
nr. 85/2006, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr.
393/2008, şi, pe de altă parte, ca neîntemeiată în ceea ce priveşte dispoziţiile
art. 33 alin. (2), (4) şi (6) şi ale art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, cu
referire la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.051/2007 şi nr. 177/2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 8 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 29.835/3/2007, Tribunalul Bucureşti
- Secţia a VN-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 3 pct.1 şi 12, art. 8 alin. (7) şi ale
art. 33 alin. (2), (4) şi (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Intercon Construct Impex" - S.R.L. din Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 1 alin.
(1) şi ale art. 3 pct. 1 şi 12 din Legea nr. 85/2006 „induc un caracter
imperativ al procedurii", nu instituie în sarcina creditorului nicio
obligaţie de a dovedi starea de insolvenţă a debitorului şi stabilesc un prag
prea mic pentru a determina insolvenţă.
Art. 3 şi 33 din lege contravin prevederilor
constituţionale ale art. 21, întrucât limitează dreptul debitorului de a
solicita reorganizarea judiciară dacă a contestat, în prealabil, starea de
insolvenţă, iar contestaţia sa a fost respinsă. In ceea ce priveşte prevederile
art. 8 alin. (7) din lege, acestea sunt neconstituţionale, deoarece aceste
dispoziţii, care derogă de la dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, au fost introduse printr-o lege ordinară care nu poate modifica sau
deroga de la prevederi dintr-o lege organică.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VN-a comercială apreciază că specificul procedurii insolvenţei impune reguli de
procedură derogatorii de la dreptul comun, dar aceste dispoziţii corespund
normelor constituţionale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
referitoare la garantarea dreptului de proprietate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 1 alin. (1), art. 3 pct.1 şi 12, art. 8 alin. (7)
şi ale art. 33 alin. (2), (4) şi (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de
lege care au următorul conţinut:
-Art. 1 alin. (1): „Procedura
generală prevăzută de prezenta lege se aplică următoarelor categorii de
debitori aflaţi în stare de insolvenţă sau de insolvenţă iminentă, cu excepţia
celor prevăzuţi la alin. (2) lit. c) şi d):
1. societăţile comerciale;
2. societăţile cooperative;
3. organizaţiile cooperatiste;
4. societăţile agricole;
5. grupurile de interes economic;
6. orice altă persoană juridică de drept privat care
desfăşoară şi activităţi economice.";
- Art. 3 pct.1 şi 12: „In înţelesul prezentei legi,
termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. insolvenţă este acea stare a patrimoniului
debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti
disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
a) insolvenţă este prezumată ca fiind vădită atunci
când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de
unul sau mai mulţi creditori;
b) insolvenţă este iminentă atunci când se
dovedeşte că debitorul nu va putea plăti, la scadenţă, datoriile exigibile
angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei;[...]
12. valoare-prag reprezintă cuantumul minim al
creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului. Acesta este de
10.000 lei (RON), iar pentru salariaţi, de 6 salarii medii pe economie;";
- Art. 8 alin. (7): „Prin
derogare de la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, judecătorul-sindic va putea
să nu dispună suspendarea cauzei, în situaţia în care dispoziţiile a căror
neconstituţionalitate se invocă au făcut obiectul cel puţin al unei decizii
pronunţate de Curtea Constituţională.";
- Art. 33 alin. (2), (4) şi
(6): „(2) In termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie
să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă. Dacă debitorul
contestă starea de insolvenţă, iar contestaţia sa este ulterior respinsă, el nu
va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară. [...]
(4) Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul
este în stare de insolvenţă, îi va respinge contestaţia şi va deschide,
printr-o sentinţă, procedura generală, situaţie în care un plan de reorganizare poate fi formulat
numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii deţinând
împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale şi numai dacă
aceştia îşi exprimă intenţia de a depune un plan în termenul prevăzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2).[...J
(6) Dacă debitorul nu contestă, în termenul prevăzut
la alin. (2), că ar fi în stare de insolvenţă şi îşi exprimă intenţia de a-şi
reorganiza activitatea, judecătorul-sindic va da o sentinţă de deschidere a
procedurii generale. In cazul în care, din declaraţia debitorului, făcută până
la data pronunţării sentinţei, rezultă că acesta se încadrează în una dintre
categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de reorganizare
în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va
pronunţa o sentinţă de deschidere a procedurii simplificate."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în
art. 9, referitoare la sindicate, patronate şi asociaţii profesionale, art. 21,
referitoare la accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (2) care garantează
dreptul de proprietate privată, art. 45 privitoare la libertatea economică,
art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi, art. 57 cu privire la exercitarea drepturilor şi libertăţilor, art.
73 alin. (3) referitor la domeniul de reglementare al legii organice, art. 126
alin. (1) referitor la instanţele judecătoreşti, art. 135 alin. (2) care
garantează libertatea comerţului, art. 142 alin. (1) potrivit căruia Curtea
Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei, art. 146, referitoare
la atribuţiile Curţii Constituţionale, şi în art. 147 cu privire la deciziile
Curţii Constituţionale.
Având în vedere modul în care a fost formulată excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 3 pct.1 şi
12, Curtea observă că autorul acesteia, fără să susţină concret în ce constă
încălcarea prevederilor constituţionale menţionate, critică, de fapt,
modalitatea de redactare a textelor de lege. Or, astfel de critici nu pot
constitui obiect al controlului de constituţionalitate, având în vedere
dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea
Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile
supuse controlului".
Curtea reţine că asupra constituţionalităţii
dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi ale art. 33 alin. (2), (4) şi (6) din
Legea nr. 85/2006 s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.138/2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2008, constatând netemeinicia criticilor
formulate. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte art. 3 pct.
1 lit. a), acesta instituie „o prezumţie de insolvenţă pentru comerciantul
debitor care nu stinge o datorie exigibilă după 30 de zile de la scadenţă.
Instituirea acestei prezumţii, cu consecinţa răsturnării probei în sarcina
debitorului, este justificată însă de necesitatea asigurării celerităţii în
desfăşurarea procedurii insolvenţei, principiu recunoscut pentru desfăşurarea
raporturilor de drept comercial, cât şi de nevoia de a se evita obligaţia
creditorului de a dovedi starea de insolvenţă, fapt ce ar fi imposibil în
condiţiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului şi la datele
privind disponibilităţile băneşti ale acestuia. [...]
In acest sens, Curtea a reţinut că, potrivit art. 126
alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a
stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi
speciale în vederea reglementării unor situaţii deosebite. O situaţie deosebită o reprezintă şi starea de
insolvenţă cauzată de culpa debitorului constând în neplata unei creanţe certe,
lichide şi exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile, şi
care, sub imperiul celerităţii specifice soluţionării raporturilor comerciale,
a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea
patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost
diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în acelaşi timp,
valorificarea cu eficienţă sporită a activelor debitorului, în vederea
satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor creditorilor."
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a art.
33 alin. (2), (4) şi (6) din Legea nr. 85/2006, Curtea a constatat că aceasta
are în vedere, de fapt, „doar interzicerea debitorului de a mai solicita
reorganizarea judiciară după ce anterior a contestat existenţa stării de
insolvenţă, iar contestaţia i-a fost respinsă.[...] Curtea reţine că garantarea
libertăţii economice trebuie să aibă loc, în mod egal, pentru toţi cei care
desfăşoară o activitate economică. Astfel, garantarea drepturilor comercianţilor
debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare,
limitarea exerciţiului unor drepturi ale debitorilor care nu şi-au exercitat
voluntar obligaţiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfăşurării
procedurii insolvenţei, ce urmăreşte tocmai acoperirea pasivului acestora, prin
satisfacerea creanţelor creditorilor.
Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce
însă la dispariţia totală a acelor drepturi. Astfel, debitorul are
posibilitatea de a opta între acceptarea soluţiei cu privire la deschiderea
procedurii insolvenţei şi propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea
soluţiei de deschidere a procedurii insolvenţei, contestare care însă nu
trebuie să tindă spre o simplă tergiversare a cauzei. In plus, chiar dacă va fi
respinsă contestaţia, un plan de reorganizare va putea fi propus de
administratorul-judiciar sau de către creditori. Astfel, Curtea observă că
legea pune la dispoziţie mai multe căi prin care debitorul îşi poate valorifica
drepturile sale, inclusiv prin exercitarea accesului liber la justiţie".
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că, prin
Decizia nr. 1.051 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 826
din 4 decembrie 2007 s-a mai pronunţat, respingând critica cu un atare obiect.
Cu acel prilej, a reţinut că nu este încălcat art. 142
alin. (1) din Constituţie, precum şi că, prin derogare
de la dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, reglementarea
criticată corespunde scopului şi caracterului special al procedurii
insolvenţei, asigurând celeritatea necesară procedurii, fără a leza în vreun
fel rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei şi de
unică autoritate de jurisdicţie constituţională în România. Prin aceeaşi
decizie, s-a mai reţinut că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 85/2006
constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126
alin. (2) din Constituţie, intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. In
virtutea acestor prerogative constituţionale, legiuitorul, în considerarea unor
situaţii deosebite, poate să stabilească şi reguli de procedură speciale,
derogatorii de la regulile dreptului comun. Totodată, s-a constatat că
procedura insolvenţei este o procedură specială, caracterizată de celeritate şi
care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea
acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase,
urmărind în acelaşi timp valorificarea cu eficienţă sporită a activelor
debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor
creditorilor. Aşa fiind, Curtea a statuat că prin art. 8 alin. (7) din lege
sunt respectate principiile constituţionale înscrise la art. 1 alin. (5) şi
art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală.
Referitor la critica potrivit căreia obiectul de
reglementare al Legii nr. 85/2006 face parte din sfera legilor ordinare, iar
Legea nr. 47/1992, de la care textul criticat face derogare, este lege
organică, Curtea constată că, potrivit menţiunii din Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 359
din 21 aprilie 2006, Legea privind procedura insolvenţei „a fost adoptată de
Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin.
(1) din Constituţia României, republicată". Or, art. 75 din
Constituţie dispune cu privire la „Sesizarea
Camerelor", iar art. 76 alin. (1) din aceasta
dispune că „Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se
adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere". In consecinţă,
Legea nr. 85/2006 fiind adoptată cu respectarea acestor prevederi
constituţionale, critica referitoare la încălcarea art. 73 alin. (3) din
Constituţie privind domeniile de reglementare prin lege organică este
neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 3 pct.1 şi 12, art. 8 alin. (7) şi ale
art. 33 alin. (2), (4) şi (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Intercon Construct
Impex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 29.835/3/2007 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a VII-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu