DECIZIE Nr.
124 din 15 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 213 din 29 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003
-Codul muncii, excepţie ridicată de Teatrul Muzical „Nae Leonard" din
Galaţi în Dosarul nr. 4.477/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte
de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 2.451 D/2006, avand ca
obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 alin. (2)
din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Elvila" - S.A.,
Sucursala „Pamex" din Piatra-Neamţ, în Dosarul nr. 2.300/C/2006 al
Tribunalului Neamţ - Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă personal partea Gheorghe
Albu, ale cărui interese sunt reprezentate de Federaţia Sindicatelor Libere din
Industria Lemnului, prin jurist Dan Anghel. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Avand în vedere identitatea de
obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea pune în discuţie, din
oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea
dosarelor.
Curtea, deliberand, în temeiul art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.451 D/2006 la Dosarul nr.
2.371 D/2006, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul părţii prezente solicită respingerea
excepţiei ca neîntemeiată, considerand că textul de lege constituie o măsură firească de protecţie a
salariaţilor ce este conformă dispoziţiilor constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, considerand că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor
constituţionale invocate de autorii excepţiei.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Incheierea din 20 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 4.477/44/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă
şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, excepţie ridicată de Teatrul Muzical „Nae Leonard" din
Galaţi cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile
nr. 1.146 din 14 august 2006, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr.
1.522/2006.
Prin Incheierea din 24 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 2.300/C/2006, Tribunalul Neamţ - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Elvila" - S.A.,
Sucursala „Pamex" din Piatra-Neamţ, cu prilejul soluţionării contestaţiei
la decizia de concediere formulate de Gheorghe Albu.
In motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin,
în esenţă, că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale
care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi dispoziţiilor art. 1 din
Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135/1971. In acest sens,
arată că liderii sindicali sunt privilegiaţi în raport cu ceilalţi salariaţi şi
că nu există niciun motiv pentru care măsurile de protecţie a conducătorilor
sindicali să dureze o perioadă atat de lungă după ce aceştia şi-au încheiat mandatul. De asemenea,
arată că prevederile internaţionale invocate nu reglementează interdicţia
concedierii pentru necorespundere profesională.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi
asigurări sociale consideră că textele de lege
criticate sunt neconstituţionale, întrucat prevăd prelungirea măsurii de protecţie a liderului sindical pe o
perioadă foarte lungă după încetarea mandatului acestuia. In acest sens, arată
că dispoziţiile Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135/1971
asigură protecţia acestor persoane numai pe perioada exercitării mandatului, nu
şi în afara lui.
Tribunalul Neamţ - Secţia civilă apreciază că textul de lege criticat este constituţional, fiind
edictat de legiuitor tocmai pentru a evita orice discriminare la care ar putea
fi supuşi liderii sindicali de către angajator.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 223 alin. (2) din Codul muncii sunt constituţionale, avand în vedere că măsura de protecţie
reglementată nu constituie o discriminare, deoarece liderii sindicali se află într-o
situaţie diferită de cea a celorlalţi salariaţi. Astfel, protecţia lor este nu
numai justificată, dar şi necesară.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinand încheierile de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 223
alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 72
din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora: „Pe toată durata
exercitării mandatului, precum şi pe o perioadă de 2 ani de la încetarea
acestuia reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu pot
fi concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pentru
necorespundere profesională sau pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului
pe care l-au primit de la salariaţii din unitate."
In opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale
criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind
egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără
privilegii şi fără discriminări, şi dispoziţiilor art. 1 din Convenţia
Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135 din 23 iunie 1971 privind
protecţia reprezentanţilor lucrătorilor în cadrul întreprinderii şi
facilităţile de acordat acestora, ratificată de Romania
prin Decretul nr. 83/1975, publicat în Buletinul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 86 din 2 august 1975, prevederi conform cărora: „Reprezentanţii
lucrătorilor din întreprindere trebuie să beneficieze de o protecţie eficace
contra tuturor măsurilor care ar putea să le aducă prejudicii, inclusiv
concedierea şi activitatea lor de reprezentanţi ai lucrătorilor, afilierea lor
sindicală sau participarea lor la activităţi sindicale, în măsura în care
acţionează conform legilor, convenţiilor colective sau altor angajamente
convenţionale în vigoare."
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 223 alin. (2) din Codul muncii
stabileşte măsurile de protecţie pentru asigurarea condiţiilor şi climatului de
securitate necesare îndeplinirii sarcinilor salariaţilor aleşi în conducerea
organizaţiilor sindicale. Aceste măsuri sunt menite să împiedice decizia
unilaterală a angajatorului de a înceta raporturile de muncă, respectiv de a
concedia salariatul lider sindical pentru împiedicarea îndeplinirii mandatului
încredinţat acestuia de ceilalţi salariaţi ori ca represalii pentru activitatea desfăşurată de
salariatul respectiv în calitatea sa de lider sindical, precum şi pentru a
intimida alţi reprezentanţi ai salariaţilor.
Organizaţiile sindicale, şi mai ales liderii acestora,
în calitatea lor de reprezentare, promovare şi apărare a drepturilor şi
intereselor profesionale şi economice ale salariaţilor, vin mai des în contact
direct cu reprezentanţii angajatorului, adesea în stări conflictuale, situaţii
în care nu ar mai putea acţiona eficient dacă ar fi expuşi eventualelor măsuri
represive din partea angajatorului.
Aceste circumstanţe îi plasează pe liderii sindicali
într-o situaţie obiectiv diferită faţă de cea a celorlalţi salariaţi, ceea ce
justifică şi tratamentul juridic diferenţiat, prin reglementarea unor măsuri
speciale şi mai eficiente de apărare a stabilităţii raporturilor de muncă.
Este evident că reprezentanţii salariaţilor nu trebuie
să fie timoraţi ori şantajaţi prin măsurile represive ce ar putea fi luate
împotriva lor în perioada mandatului de reprezentare şi nici de perspectiva
unor asemenea măsuri luate imediat după încetarea mandatului. De aceea,
legiuitorul a optat pentru asigurarea protecţiei şi după încetarea mandatului
într-o perioadă de timp limitată.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
raportată la art. 1 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.
135/1971, Curtea reţine că drepturile şi libertăţile proclamate prin
instrumentele juridice internaţionale au caracter minimal, obligă statele părţi
la tratatele respective să le acorde, dar nu împiedică reglementarea unor
drepturi sau libertăţi mai largi. In acest sens, şi art. 20 alin. (2) din
Constituţie precizează că reglementările internaţionale referitoare la
drepturile omului au prioritate faţă de cele din legislaţia internă, cu
excepţia situaţiei în care acestea din urmă sunt mai favorabile.
Art. 1 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a
Muncii nr. 135/1971 nu concretizează măsurile de protecţie, impunand doar ca acestea să fie eficiente contra
tuturor actelor ce ar putea aduce prejudicii reprezentanţilor salariaţilor,
inclusiv concedierea. De asemenea, acest text de lege nu prevede nici
condiţiile în care se poate ori nu se poate dispune concedierea. Astfel,
legiuitorul naţional are libertatea să stabilească măsurile eficiente de
protecţie, concretizate într-un tratament juridic diferenţiat în raport cu
situaţia diferită a categoriei de salariaţi vizate, ceea ce nu constituie nici
privilegii şi nici discriminări.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Teatrul Muzical „Nae Leonard" din Galaţi în Dosarul nr.
4.477/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări
sociale şi de Societatea Comercială „Elvila" - S.A. - Sucursala
„Pamex" din Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 2.300/C/2006 al Tribunalului Neamţ
- Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea