DECIZIE   Nr. 124 din  1 martie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 334 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 245 din 24 martie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 334 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Valentin Nedelcu in Dosarul nr. 1.854/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public, facand referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 18 octombrie 2004, pronuntata in Dosarul 1.854/2003, Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 334 din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de inculpatul Valentin Nedelcu in dosarul cu numarul de mai sus, avand ca obiect solutionarea unei cauze penale.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca dispozitiile art. 334 din Codul de procedura penala, referitoare la schimbarea incadrarii juridice in cursul judecatii, sunt neconstitutionale, deoarece incalca urmatoarele prevederi din Legea fundamentala: ale art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3), privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11), privind prezumtia de nevinovatie, ale art. 24 alin. (1), referitoare la dreptul la aparare, ale art. 124 alin. (1) si (2), referitoare la infaptuirea justitiei, precum si ale art. 131 alin. (1), privind rolul Ministerului Public. De asemenea, autorul exceptiei apreciaza ca dispozitiile art. 334 din Codul de procedura penala contravin si prevederilor art. 6 paragrafele 1, 2 si 3 lit. d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In sustinerea exceptiei se arata ca prevederile art. 371 din Codul de procedura penala stabilesc limitele in care instanta trebuie sa desfasoare judecata cauzei, iar stabilirea acestor limite se realizeaza exclusiv de procuror prin rechizitoriu. In opinia autorului exceptiei, schimbarea incadrarii juridice date faptei prin actul de sesizare a instantei aduce atingere dreptului inculpatului la aparare si il pune pe judecator intr-o situatie de incompatibilitate, intrucat acesta isi exprima parerea cu privire la solutia care ar putea fi data in cauza, contrar dispozitiilor art. 47 alin. (2) din Codul de procedura penala.
    Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala si-a exprimat opinia in sensul ca dispozitiile de lege criticate sunt in deplina concordanta cu prevederile Legii fundamentale.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca sustinerile autorului exceptiei privind neconstitutionalitatea prevederilor art. 334 din Codul de procedura penala sunt neintemeiate, deoarece aceste dispozitii de lege au rolul de a garanta aflarea adevarului sub toate aspectele, pe baza de probe, potrivit principiului aflarii adevarului in procesul penal (art. 3 din Codul de procedura penala). De asemenea, arata ca punerea in discutie a schimbarii incadrarii juridice in cursul judecatii nu este atributul exclusiv al instantei de judecata, astfel cererea privind schimbarea incadrarii juridice este unul dintre mijloacele de aparare aflate la dispozitia inculpatului, existand posibilitatea ca prin acest mijloc sa se creeze o situatie mai usoara inculpatului. In sfarsit, Guvernul apreciaza ca prevederile art. 334 din Codul de procedura penala asigura toate garantiile necesare unui proces echitabil si exercitarii dreptului la aparare, fiind in acord si cu dispozitiile art. 6 paragrafele 1, 2 si 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor art. 21 alin. (3) si ale art. 20 alin. (1) din Legea fundamentala, raportate la dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece nu inlatura posibilitatea inculpatului de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, in cadrul unui proces public, judecat de o instanta independenta, impartiala si stabilita prin lege, intr-un termen rezonabil. Totodata, arata ca impartialitatea judecatorului nu este afectata atunci cand la propunerea unei parti sau a procurorului, conform procedurii stabilite de lege, instanta dispune schimbarea incadrarii juridice a faptei inculpatului, intrucat orice hotarare adoptata se fundamenteaza pe aprecierea probelor existente in cauza.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 334 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut: "Daca in cursul judecatii se considera ca incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare urmeaza a fi schimbata, instanta este obligata sa puna in discutie noua incadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau eventual amanarea judecatii, pentru a-si pregati apararea."
    In esenta, se contesta constitutionalitatea prevederilor art. 334 din Codul de procedura penala, prin aceea ca sunt incalcate dispozitiile constitutionale ale art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3), privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11), privind prezumtia de nevinovatie, ale art. 24 alin. (1), referitoare la dreptul la aparare, ale art. 124 alin. (1) si (2), referitoare la infaptuirea justitiei, precum si ale art. 131 alin. (1), privind rolul Ministerului Public. In sustinerea exceptiei autorul acesteia arata ca dispozitiile art. 334 din Codul de procedura penala contravin principiului stabilit in art. 317 din Codul de procedura penala, referitor la obiectul judecatii. De asemenea, in argumentarea exceptiei de neconstitutionalitate se invoca si incalcarea prevederilor art. 6 paragrafele 1, 2 si 3 lit. d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
    Analizand aceste sustineri, Curtea constata ca fiind neintemeiata sustinerea autorului exceptiei, conform careia dispozitiile art. 334 din Codul de procedura penala contravin principiului stabilit in art. 317 din Codul de procedura penala, referitor la obiectul judecatii. Potrivit prevederilor art. 317 din Codul de procedura penala, notiunea de obiect al judecatii vizeaza numai persoana inculpatului si faptele pentru care este trimis in judecata, aspecte precizate fie prin rechizitoriu, fie prin plangerea prealabila a persoanei vatamate adresata direct instantei de judecata. Rezulta ca instanta de judecata nu este tinuta de incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare. Dispozitiile art. 317 din Codul de procedura penala au rolul de a stabili competenta functionala a instantelor judecatoresti, instituind principiul potrivit caruia instanta nu se sesizeaza din oficiu in ceea ce priveste fapta si persoana inculpatului.
    Pe de alta parte, se constata ca schimbarea incadrarii juridice a faptei este un act procesual necesar in cazurile in care rechizitoriul a retinut din eroare o anumita incadrare sau atunci cand in cursul judecatii apar elemente noi de natura sa determine o alta incadrare juridica decat cea data prin actul de sesizare a instantei.
    Initiativa schimbarii incadrarii juridice a faptei, indiferent daca are loc in fata primei instante sau in judecarea cailor de atac, apartine instantei de judecata, partilor, precum si procurorului. Acest drept al partilor si al procurorului de a solicita instantei modificarea cadrului procesual rezulta din prevederile art. 301 alin. 1 din Codul de procedura penala, norma de aplicatie generala, conform careia, "In cursul judecatii, procurorul si oricare dintre parti pot formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii".
    Dispozitia legala criticata impune instantei obligatia de a pune in discutie noua incadrare si de a atrage atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara acordarea ragazului necesar pentru a-si pregati apararea. Sub acest aspect se retine ca aceste obligatii care incumba instantei judecatoresti reprezinta veritabile garantii ale dreptului la aparare si ale dreptului la un proces echitabil.
    Totodata, sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca dispozitiile art. 334 din Codul de procedura penala aduc atingere independentei si impartialitatii instantei de judecata, este de asemenea neintemeiata. Se constata ca prevederile legale criticate nu numai ca nu ingradesc independenta si impartialitatea instantei, ci, dimpotriva, acestea sunt expresia principiului consacrat de art. 124 alin. (3) din Constitutie, conform caruia "Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii". Astfel, instanta judecatoreasca, in virtutea rolului sau activ, consacrat de art. 4 din Codul de procedura penala, are obligatia de a pune in discutia partilor o noua incadrare juridica, ori de cate ori in cursul judecatii se considera ca incadrarea data faptei prin actul de sesizare urmeaza a fi schimbata. Sub acest aspect impartialitatea judecatorului nu este afectata atunci cand, la propunerea unei parti sau a procurorului, conform procedurii stabilite de lege, dispune schimbarea incadrarii juridice a faptei inculpatului, intrucat orice hotarare adoptata se fundamenteaza pe aprecierea probelor existente in cauza. Cu acest prilej instanta nu isi exprima parerea cu privire la solutia care ar putea fi data in cauza, asa cum pretinde autorul exceptiei, ci face aplicarea principiilor procesual penale, in special a principiului aflarii adevarului. Schimbarea incadrarii juridice apare ca necesara tocmai pentru a se asigura o solutionare corecta a cauzei, in cadrul unui proces echitabil.
    In aceeasi ordine de idei se constata ca, pentru motivele aratate mai sus, nu se poate retine nici incalcarea prevederilor art. 20 din Constitutie raportate la dispozitiile art. 6 paragrafele 1, 2 si 3 lit. d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, textele legale criticate fiind in deplina concordanta cu principiul fundamental privind dreptul persoanei la un proces echitabil.
    Prevederile art. 334 din Codul de procedura penala nu contravin nici principiului prezumtiei de nevinovatie, intrucat prin schimbarea incadrarii juridice instanta nu se pronunta asupra existentei faptei si a vinovatiei inculpatului. Asadar, nu se poate vorbi de pronuntarea unei solutii in procesul penal.
    Cat priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 334 din Codul de procedura penala fata de art. 131 alin. (1) din Legea fundamentala, privind rolul Ministerului Public, se constata ca acestea nu au relevanta in cauza.
    De altfel, dispozitiile normative criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, concretizat in Decizia nr. 83 din 14 martie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 242 din 10 aprilie 2002. Chiar daca, in solutionarea acestei exceptii, Curtea a examinat constitutionalitatea art. 334 din Codul de procedura penala in raport cu alte prevederi din Legea fundamentala decat cele invocate de autorul exceptiei de fata, instanta de contencios constitutional a analizat textul criticat si din perspectiva incalcarii dreptului la aparare si a dreptului la un proces echitabil, precum si a atingerii independentei si impartialitatii instantei de judecata, stabilind ca acestea nu sunt nesocotite.

    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si ale art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 334 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Valentin Nedelcu in Dosarul nr. 1.854/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 1 martie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu