DECIZIE Nr. 124 din 27 iunie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin.
1 si 2 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 393 din 23 august 2000
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de reprezentantul Ministerului Public in Dosarul nr. 265/1999 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila.
La apelul nominal raspund reprezentantul Ministerului Public si Alexandru
Marian Matei, lipsind reprezentantul Ministerului Finantelor, fata de care
procedura de citare a fost legal indeplinita.
Curtea pune in discutie cererea de amanare a solutionarii cauzei formulate
de Ministerul Finantelor, in care se arata ca persoana desemnata sa il reprezinte
la acest termen se afla in concediu legal de odihna. Avand cuvantul, Alexandru
Marian Matei arata ca reprezentantul Ministerului Finantelor nu s-a prezentat
la nici un termen in fata instantei de judecata. Se mai arata ca solicitarea
unui nou termen de judecata fara un motiv justificat denota intentia acestei
parti de tergiversare a solutionarii cauzei. De aceea, se solicita respingerea
cererii de amanare. Reprezentantul Ministerului Public arata ca, fiind primul
termen de judecata, nu se opune amanarii solutionarii cauzei pentru motivul
invocat de parte. Deliberand asupra cererii de acordare a unui nou termen,
inaintata de Ministerul Finantelor, Curtea constata ca nu sunt intrunite
conditiile art. 156 alin. 1 din Codul de procedura civila si dispune respingerea
acesteia.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public arata
ca stabilirea raspunderii statului si a intinderii acesteia in conditiile art.
504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala se face in proces public, in care
una din parti este statul, reprezentat de Ministerul Finantelor, care poate
administra sau poate participa la discutarea probelor invocate in proces, fiind
aparat de salariatii sai sau de un avocat. In consecinta, se arata ca dreptul
statului la aparare, prevazut in art. 24 alin. (1) din Constitutie, nu este
incalcat. Se mai arata ca ridicarea exceptiei este urmarea unei greseli de
interpretare a textului de lege criticat.
Alexandru Marian Matei arata ca, asa cum el, fiind arestat, plateste acum
pentru o fapta pe care a comis-o, considera ca tot astfel trebuie obligat la
plata si statul, prin Ministerul Finantelor, pentru paguba ce i-a fost creata
prin arestarea si condamnarea sa fara sa se fi facut vinovat de comiterea
vreunei fapte penale, dovada ca ulterior a fost achitat, fiind gasit nevinovat.
In concluzie, solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 9 martie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 265/1999,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila a sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 1 si 2 din
Codul de procedura penala, exceptie ridicata de reprezentantul Ministerului
Public.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca, din analiza
dispozitiilor legale criticate, rezulta ca subiectul care poate fi obligat la
repararea pagubei pentru cazurile mentionate este statul roman. Din
interpretarea art. 506 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala rezulta ca,
pentru obtinerea reparatiei, persoana indreptatita la despagubire va chema in
judecata civila statul, care este citat prin Ministerul Finantelor. Autorul
exceptiei mai afirma ca, potrivit acestor dispozitii, pe de o parte, statul
roman este tras la raspundere in mod neconditionat pentru cele patru ipoteze
prevazute in art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, iar, pe de
alta parte, ca statul roman figureaza in proces ca subiect de drept civil, cu
drepturi si obligatii civile de sine statatoare, astfel cum ii sunt conferite
prin art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice si juridice. In
opinia autorului exceptiei, dispozitiile art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de
procedura penala, care reglementeaza o obligatie neconditionata in sarcina
statului roman, ca subiect de drept civil, cu privire la repararea unei pagube,
sunt in contradictie cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Constitutie, care
prevad, fara distinctie, dreptul la aparare. Se mai arata ca, in acord cu
practica judiciara si cu literatura de specialitate, dreptul constitutional la
aparare, in sens larg, presupune, pe langa dreptul de a fi asistat de un
avocat, si dreptul la examinarea temeiniciei oricaror pretentii de natura
civila sau a lipsei de temei a acestora. Autorul exceptiei invoca si faptul ca
art. 49 din Constitutie, care permite restrangerea exercitiului unor drepturi,
prevede ca restrangerea "nu poate atinge existenta dreptului sau a
libertatii". In legatura cu aceasta autorul exceptiei sustine ca
dispozitiile art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, astfel cum
sunt formulate, afecteaza insusi dreptul statului roman la aparare in cadrul
unui proces cu caracter civil.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila, exprimandu-si opinia,
apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata pentru
urmatoarele considerente: 1) Raspunderea statului roman, asa cum rezulta din
redactarea dispozitiilor art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, este
stabilita nuantat si poate fi antrenata numai in conditiile expres si imperativ
prevazute de lege. Faptul ca aceste conditii fiind indeplinite, ar putea fi
angajata raspunderea civila a statului pentru pagubele suferite de persoana in
cauza nu poate conduce la concluzia ca s-ar incalca dreptul la aparare al
statului, drept prevazut in art. 24 alin. (1) din Constitutie. Este evident ca
dreptul la aparare nu se poate reduce la dreptul de a fi asistat de un avocat.
Ministerul Finantelor, chemat in judecata in calitate de reprezentant al
statului, beneficiaza de o aparare corespunzatoare, prin specialistii sai,
avand insa si posibilitatea angajarii unui avocat, potrivit legii. 2)
Raspunderea statului, in temeiul art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala,
nu este angajata "neconditionat", asa cum se arata in motivarea
exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece aprecierea asupra indeplinirii, in
fiecare cauza, a conditiilor impuse de legiuitor pentru antrenarea raspunderii
statului asupra existentei si cuantumului daunelor se face in temeiul probelor
administrate de parti, de catre instanta de judecata, ca atribut suveran al
acesteia. Asa fiind, tribunalul retine ca dreptul la aparare al statului nu
este incalcat prin modul in care a fost redactat textul art. 504 alin. 1 si 2
din Codul de procedura penala. 3) Dreptul la aparare al statului este respectat
si prin dispozitiile art. 507 din Codul de procedura penala, care prevad ca
acesta, in cazul in care repararea pagubei a fost acordata, are o actiune in
regres impotriva persoanei care, cu rea-credinta sau din grava neglijenta, a
provocat situatia generatoare de daune. Este adevarat ca, intr-un astfel de
caz, raspunderea persoanelor care au provocat situatia generatoare de daune
este o raspundere pe baza de culpa, care se stabileste de instanta de judecata
in temeiul probelor administrate, iar raspunderea statului, in temeiul art. 504
din Codul de procedura penala, functioneaza ca o raspundere obiectiva, ca o
garantie a statului, care a actionat prin organele sale, pentru daunele
provocate ca urmare a savarsirii unor erori judiciare. Instituirea prin lege a
acestei raspunderi nu incalca insa dreptul la aparare al statului, care, in
cadrul procesului, prin Ministerul Finantelor, ca subiect de drept civil, poate
sa-si faca toate apararile necesare. 4) In dreptul civil roman sunt prevazute
si alte raspunderi cu caracter obiectiv ori intemeiate pe ideea de garantie,
cum sunt: raspunderea comitentilor pentru prepusii lor (art. 1000 alin. 3 din
Codul civil), raspunderea proprietarului pentru prejudiciul cauzat de animale
(art. 1001 din Codul civil) sau prin ruinarea edificiului propriu (art. 1002
din Codul civil). Analizand situatiile mentionate, nu se poate ajunge la
concluzia generala a incalcarii dreptului la aparare, deoarece acest drept
fundamental, garantat prin Constitutie, trebuie sa fie respectat in concret, in
fiecare proces in parte, de catre instantele judecatoresti.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca, prin prevederile art. 504
alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, sunt stabilite cazurile in care
este antrenata "raspunderea statului pentru erorile judiciare savarsite in
procesele penale, si anume cand persoana condamnata nu a savarsit fapta ori fapta
imputata nu exista, ori cand s-a dispus o masura preventiva iar ulterior
persoana a fost scoasa de sub urmarire penala sau achitata". Raspunderea
statului roman este angajata numai in conditiile aratate anterior, iar acest
lucru se stabileste in fata unei instante judecatoresti, potrivit celor
reglementate in Codul de procedura civila, in care partile, intre care si
statul, reprezentat de Ministerul Finantelor, vor putea sa administreze probe
si sa isi exercite dreptul la aparare. De altfel, dreptul la aparare, asa cum
este reglementat prin prevederile art. 24 din Constitutie, cuprinde, intr-o
acceptiune mai larga, totalitatea drepturilor si regulilor procedurale care
ofera persoanei posibilitatea de a se apara impotriva acuzatiilor ce i se aduc,
iar intr-o acceptiune mai restransa, presupune posibilitatea folosirii unui
avocat. In consecinta, se considera ca nici una din cele doua acceptiuni ale
dreptului la aparare prevazut in art. 24 din Constitutie nu este incalcata de
dispozitiile art. 504 din Codul de procedura penala si, prin urmare, exceptia
ridicata este, in acest sens, neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1
alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Exceptia priveste dispozitiile art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura
penala, care au urmatorul continut: "Orice persoana care a fost condamnata
definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite, daca in
urma rejudecarii cauzei s-a stabilit prin hotarare definitiva ca nu a savarsit
fapta imputata ori ca acea fapta nu exista.
Are dreptul la repararea pagubei si persoana impotriva careia s-a luat o
masura preventiva, iar ulterior, pentru motivele aratate in alineatul precedent,
a fost scoasa de sub urmarire sau a fost achitata."
Articolul 24 alin. (1) din Constitutie, considerat de autorul exceptiei ca
fiind incalcat prin dispozitiile legale criticate, are urmatorul cuprins:
"Dreptul la aparare este garantat."
Examinand aceste critici, Curtea constata ca a mai solutionat exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedura
penala. In motivarea acelei exceptii se arata ca aceste prevederi contravin
dispozitiilor art. 48 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora "Statul
raspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile
judiciare savarsite in procesele penale". Autorul acelei exceptii
considera ca prevederile art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penala contravin
art. 48 alin. (3) din Constitutie, deoarece prevad obligatia statului de a
repara paguba pricinuita prin erori judiciare numai in doua cazuri de achitare
a unui fost condamnat, si anume cand s-a constatat ca fapta nu exista [art. 10
alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala] sau ca nu a fost savarsita de
acesta [art. 10 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala], iar nu in toate
cele 6 cazuri de achitare a fostului condamnat, deoarece in toate aceste cazuri
se presupune ca a existat o eroare judiciara.
Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 45 din 10 martie 1998, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 182 din 18 mai 1998, a admis
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 1 din Codul de
procedura penala si a constatat ca aceste dispozitii sunt constitutionale numai
in masura in care nu limiteaza, la ipotezele prevazute in text, cazurile in
care statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori
judiciare savarsite in procesele penale, potrivit art. 48 alin. (3) din
Constitutie. S-a statuat astfel ca principiul responsabilitatii statului fata
de persoanele care au suferit din cauza unei erori judiciare savarsite in
procesele penale trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori. De
asemenea, s-a precizat ca circumstantierea "potrivit legii" din
textul art. 48 alin. (3) din Constitutie nu priveste posibilitatea
legiuitorului de a restrange raspunderea statului doar la unele erori
judiciare, ci stabilirea modalitatilor si a conditiilor in care angajarea
acestei raspunderi urmeaza a se face prin acordarea si plata despagubirilor
cuvenite.
In cauza de fata autorul exceptiei arata ca dispozitiile art. 504 alin. 1
si 2 din Codul de procedura penala, care reglementeaza o obligatie neconditionata
in sarcina statului roman, ca subiect de drept civil, cu privire la repararea
unei pagube, sunt in contradictie cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din
Constitutie, care prevad, fara distinctie, dreptul la aparare. Acest drept
presupune nu numai posibilitatea angajarii unui avocat, dar si examinarea
oricaror pretentii de natura civila sau a lipsei de temei a acestor pretentii,
drept de care statul este lipsit. Totodata, se mai sustine ca, din modul cum
sunt formulate dispozitiile legale criticate, rezulta ca este afectat insusi
dreptul statului roman la aparare, ceea ce contravine si prevederilor art. 49
din Constitutie, referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al
unor libertati.
Examinand aceasta critica, Curtea constata ca nu este intemeiata.
Intr-adevar, raspunderea statului roman, astfel cum rezulta din prevederile
art. 48 alin. (3) din Constitutie si din redactarea textelor de lege criticate,
poate fi antrenata numai in conditiile expres prevazute de lege. Faptul ca, atunci
cand sunt indeplinite conditiile legale, este angajata raspunderea civila a
statului roman pentru pagubele suferite de persoana care a fost victima unei
erori judiciare nu poate justifica afirmatia ca s-ar incalca dreptul la aparare
al statului. Raspunderea statului, in conditiile art. 504 alin. 1 si 2 din
Codul de procedura penala, nu este angajata neconditionat, asa cum sustine
autorul exceptiei, deoarece aprecierea asupra indeplinirii sau neindeplinirii,
in fiecare cauza, a conditiilor impuse de legiuitor pentru antrenarea
raspunderii statului asupra existentei si cuantumului daunelor se face, in
temeiul probelor administrate de parti, de catre instanta de judecata. Or, una
dintre parti este statul, reprezentat de Ministerul Finantelor, care poate administra
si participa la discutarea probelor prezentate in proces ca orice subiect de
drept civil, putand sa isi faca toate apararile necesare.
Analizand continutul dispozitiilor art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de
procedura penala, Curtea constata ca, din modul de redactare a acestora, nu se
poate retine ca a fost incalcat dreptul la aparare al statului, prevazut prin
art. 24 din Constitutie. Pe de alta parte, dispozitiile art. 507 din Codul de
procedura penala prevad dreptul statului la o actiune in regres impotriva
persoanei care, cu rea-credinta sau din grava neglijenta, a provocat situatia
generatoare de daune, ceea ce constituie o alta dovada ca dreptul la aparare al
statului este garantat. Chiar daca raspunderea persoanelor mentionate este
bazata pe culpa acestora, stabilita de instanta pe baza probelor administrate,
in timp ce raspunderea statului, in temeiul art. 504 din Codul de procedura
penala, functioneaza ca o raspundere obiectiva, ca o garantie a statului pentru
repararea prejudiciilor cauzate prin erorile judiciare savarsite in procesele
penale, totusi raspunderea statului, stabilita prin lege, nu incalca, prin
instituirea ei, dreptul la aparare al acestuia in fiecare proces in parte,
posibilitatea sa de a-si face toate apararile pe care le considera necesare.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 504 alin. 1
si 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de reprezentantul
Ministerului Public in Dosarul nr. 265/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia
a III-a civila, si constata ca, in raport cu dispozitiile art. 24 din
Constitutie, prevederile art. 504 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala
sunt constitutionale.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 27 iunie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Laurentiu Cristescu