DECIZIE Nr.
1239 din 18 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 18 alin. (1) si
(2), art. 24 alin. (1) si ale art. 25 din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 841 din 15 decembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor „art. 18 şi ale art. 24 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004", excepţie ridicată de
Societatea Comercială „New Nec Corn" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr.
27.491/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal, cauză ce constituie obiectul Dosarului nr. 1.401
D/2008 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin
reprezentant Vasile Cristian, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind partea
Consiliul General al Municipiului Bucureşti, faţă de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează Curtea asupra faptului
că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei un înscris prin care expune în
detaliu circumstanţele specifice speţei deduse judecăţii, precum şi argumente
în favoarea admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.445D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
„art. 1, art. 18, art. 24 şi ale art. 25 din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004", ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 2.007/3/2008 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde acelaşi reprezentant al
autorului excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare
a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent menţionează că, şi în acest dosar,
autorul excepţiei a depus un înscris asemănător celui transmis în dosarul
anterior strigat.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.644D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
„art. 1, art. 18 şi ale art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004",
excepţie ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 20.900/3/2007 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde reprezentantul autorului
excepţiei, lipsind partea Consiliul General al Municipiului Bucureşti, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent precizează că un înscris similar
cu cele la care s-a făcut anterior referire a fost depus de autorul excepţiei la
dosarul cauzei.
Curtea, văzând identitatea de obiect a cauzelor
anterior strigate, din oficiu, pune în discuţie problema conexării acestora.
Partea prezentaşi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a
cauzelor anterior strigate.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.644D/2008 şi nr.
1.445D/2008 la Dosarul nr. 1.401 D/2008, care a fost
primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei ridicate în cele trei
dosare, sens în care acesta precizează că stăruie în solicitarea de admitere a
excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din notele scrise depuse
în dosare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Susţine că textele de lege criticate
reprezintă chiar expresia art. 52 din Constituţie, referitor la dreptul
persoanei vătămate de o autoritate publică, şi nu o nesocotire a acestora. In
plus, menţionează că recunoaşterea dreptului sau interesului pretins încălcat
se realizează prin admiterea acţiunii de contencios administrativ, instanţa
dispunând, după caz, anularea, în tot sau în parte, a actului administrativ sau
obligarea autorităţii publice să emită un act administrativ ori să elibereze un
certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 28
ianuarie 2008, 9 iunie 2008 şi, respectiv, 11 martie 2008, pronunţate în
dosarele nr. 27.491/3/2006, nr. 20.900/3/2007 şi, respectiv, nr. 2.007/3/2008,
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal,
respectiv Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi
fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor „art. 1, art. 18, art. 24 şi ale art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004".
Excepţiile au fost ridicate de Societatea Comercială
„New Nec Corn" - S.R.L. din Bucureşti în cauze având ca obiect
soluţionarea unor acţiuni de contencios administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut asemănător, se susţine,
în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin normelor cuprinse la art.
52 din Constituţie şi preluate de art. 1 din Legea nr. 554/2004, deoarece
recunoaşterea dreptului pretins nu se numără printre soluţiile pe care,
potrivit art. 18 alin. (1) şi (2) din lege, le poate pronunţa instanţa, şi nici
ca modalitate de executare silită reglementată de art. 24 din acelaşi act
normativ.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, prin
punctele de vedere trimise, apreciază că dispoziţiile art. 18, art. 24 şi ale
art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de
sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie,
potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile „art. 1, art. 18, art. 24 şi
ale art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004",
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Analizând, însă, motivarea
excepţiei, se constată că, în realitate, autorul acesteia vizează doar
prevederile cuprinse la art. 1 alin. (1), art. 18 alin. (1) şi (2), art. 24
alin. (1) şi art. 25 din legea menţionată, astfel cum au fost modificate prin
art. I pct. 1, 26, 33,
respectiv pct. 34 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 510
din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1) - Subiectele de sesizare a
instanţei:
„(1) Orice persoană care se consideră vătămată
într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate
publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a
unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente,
pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului
legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi
atât privat, cât şi public.";
- Art. 18 alin. (1) şi (2) - Soluţiile pe care le poate
da instanţa:
„(1) Instanţa, soluţionând cererea la care se referă
art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul
administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să
elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.
(2) Instanţa este competentă să se pronunţe, în
afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), şi asupra legalităţii
operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus
judecăţii.";
- Art. 24 alin. (1) - Obligaţia executării:„(1) Dacă
în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să
înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris
sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii
definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia,
iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii
irevocabile a hotărârii.";
- Art. 25. - Instanţa de executare:
„(1) Sancţiunea şi despăgubirile prevăzute la art.
24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanţa de executare, la
cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgenţă, cu
citarea părţilor.
(2) Cererea prevăzută la alin. (1) este scutită de
taxa de timbru.
(3) Hotărârea pronunţată de instanţa de executare
poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru punerea în executare
a hotărârilor instanţelor de contencios administrativ date pentru soluţionarea
litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative."
In opinia autorului excepţiei
de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor
constituţionale ale art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate
publică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în esenţă, critica de neconstituţionalitate constă în susţinerea
potrivit căreia dispoziţiile art. 1, 18, 24 şi 25 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004 sunt contrare prevederilor art. 52 din Constituţie,
care garantează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, deoarece
acestea nu cuprind în conţinutul lor nicio referire la „recunoaşterea dreptului
şi restabilirea situaţiei anterioare" ca posibile soluţii pe care instanţa
de contencios administrativ le poate dispune.
Curtea constată că, potrivit art. 52 alin. (2) din
Legea fundamentală, condiţiile şi limitele exercitării dreptului persoanei
vătămate de o autoritate publică se stabilesc prin lege organică. Aşa fiind,
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - legea organică în materie -
preia, la art. 1 alin. (1) criticat, dispoziţiile cuprinse la art. 52 alin. (1)
din Constituţie, reglementând, ca modalitate de garantare şi realizare a
dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, şi recunoaşterea
dreptului pretins sau al interesului legitim. Prin urmare, Curtea constată că
este un nonsens susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. 1 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004 contravin dispoziţiilor art. 52 alin.(1) din Constituţie, de
vreme ce este evidentă identitatea de substanţă juridică dintre cele două norme
juridice.
In opinia autorului, textele de lege criticate ar fi în
concordanţă cu prevederile constituţionale invocate dacă ar cuprinde o referire
expresă privind „recunoaşterea dreptului pretins şi restabilirea situaţiei
anterioare" ca soluţii pe care instanţa de contencios administrativ le
poate pronunţa în soluţionarea cererilor ce aparţin competenţei sale.
Curtea constată că asemenea critici de
neconstituţionalitate nu pot fi reţinute ca fiind întemeiate. Soluţiile pe care
instanţa de judecată le poate dispune în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004
reprezintă, în totalitatea lor, modalităţi specifice, adaptate obiectului
acţiunii judiciare formulat în temeiul art. 8 din aceeaşi lege, prin care se
recunoaşte dreptul pretins sau interesul legitim al persoanei vătămate de o
autoritate publică şi prin care se realizează efectiv dreptul garantat de art.
52 din Constituţie. Executarea oricărei soluţii dispuse în favoarea persoanei
vătămate de instanţa de judecată, realizată prin forţa coercitivă a statului,
nu ar fi posibilă fără recunoaşterea implicită a dreptului pretins sau a
interesului legitim. De exemplu, obligarea, în temeiul art. 24 alin. (1) din
lege, a autorităţii publice pârâte să încheie, să înlocuiască sau să modifice
actul administrativ constatat prin hotărârea judecătorească drept ilegal, să
elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative
reprezintă, fără putere de tăgadă, modalităţi concrete de recunoaştere şi
realizare a dreptului reclamantului.
Cât priveşte susţinerile autorului excepţiei
referitoare la lipsa soluţiei de „restabilire a situaţiei anterioare" pe
care instanţa de judecată să o poată pronunţa, Curtea constată că aceasta nu
reprezintă o soluţie specifică dreptului administrativ, având în vedere
specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte,
şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă
parte. Totuşi, în măsura în care aceasta este posibilă, nimic nu împiedică
instanţa de judecată ca, în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
referitoare la completarea cu dreptul comun, respectiv cu prevederile Codului
de procedură civilă, să examineze şi să dispună şi restabilirea situaţiei
anterioare.
Totodată, Curtea constată că susţinerile de
neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei vizează aspecte de omisiune legislativă asupra
cărora, însă, Curtea Constituţională nu are competenţa să se pronunţe fără a
încălca dispoziţiile art. 62
din Constituţie, privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a
tării.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 18 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1) şi
ale art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „New Nec Corn" - S.R.L, din Bucureşti în
dosarele nr. 27.491/3/2006 şi nr. 20.900/3/2007 ale Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi, respectiv, în Dosarul
nr. 2.007/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Krupenschi