Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi, excepţie ridicată din oficiu în Dosarul nr. 16.748/271/2015 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 330 D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se arată că legea penală nu poate stabili înţelesul noţiunii de „deţinător temporar" al unui câine în funcţie de durata deţinerii câinelui, dar sensul ce poate fi dedus prin interpretarea literară a sintagmei este mai mult decât elocvent pentru stabilirea voinţei legiuitorului. Se susţine că, în mod evident, intenţia a fost aceea de a sancţiona atât proprietarul, cât şi deţinătorul temporar, în condiţiile în care a avut loc un atac canin, iar aceştia nu au luat măsurile pentru prevenirea unui astfel de atac, fiind, astfel, circumstanţiate, în mod clar, condiţiile în care intervine răspunderea penală a proprietarului şi a deţinătorului. Se arată că, de altfel, conform art. 2 din Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor, prin deţinător de animale se înţelege proprietarul, persoana care deţine cu orice titlu valabil, precum şi orice persoană fizică sau juridică în îngrijirea căreia se află animalul. Se conchide că textul criticat este clar, precis şi previzibil.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 15 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 16.748/271/2015, Judecătoria Oradea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi, excepţie ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unei soluţii de clasare, dispuse într-un dosar referitor la stabilirea vinovăţiei intimatelor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală, prin agresarea victimei de către un câine aflat în paza acestora.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că sintagma „deţinătorul temporar" din cuprinsul art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 este lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, neputându-se înţelege dacă în sfera sa pot fi incluse şi persoanele în posesia cărora se află câini din categoria celor la care fac referire prevederile ordonanţei de urgenţă menţionate, pentru perioade foarte scurte de timp, fiind dată ca exemplu situaţia persoanei care acceptă paza câinelui pentru o perioadă de 5 minute, timp în care proprietarul acestuia intră într-un magazin pentru a face cumpărături. Se susţine că, pentru aceste considerente, textul criticat este de natură a duce la interpretări arbitrare, în funcţie de semnificaţia pe care i-o dau organele judiciare.6. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.7. Guvernul opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002, în forma anterioară modificării lor prin art. 116 pct. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, au fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională pronunţând, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, prin care a constatat neconstituţionalitatea acestora, însă pentru considerente diferite de cele invocate în prezenta cauză. Se susţine, de asemenea, că viciile de neconstituţionalitate astfel constatate au fost remediate prin modificările operate prin dispoziţiile art. 116 pct. 3 din Legea nr. 187/2012, motiv pentru care prezenta excepţie de neconstituţionalitate este admisibilă. Totodată, se susţine că sintagma „deţinător temporar" din cuprinsul textului criticat este clară, precisă şi previzibilă, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile art. 3, 10, 11 şi 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 prevăd, cu exactitate, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a deveni deţinător temporar, precum şi obligaţiile pe care aceasta le are.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 27 februarie 2014, care au următorul cuprins: „Neluarea de către proprietarul câinelui sau deţinătorul temporar al acestuia a măsurilor de prevenire a atacului canin asupra unei persoane, prevăzute la art. 6, dacă atacul a avut loc, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă."11. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii şi art. 23 alin. (12) cu privire la legalitatea pedepsei.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, într-adevăr, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 nu prevăd, în mod expres, o definiţie a sintagmei „deţinător temporar". Cu toate acestea, dispoziţiile art. 3, 10, 11 şi 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 reglementează condiţiile pe care deţinătorii temporari de căini trebuie să le îndeplinească şi obligaţiile ce le revin acestora. Astfel, deţinătorii temporari de câini trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să aibă vârsta minimă de 18 ani, să aibă capacitate deplină de exerciţiu şi să nu fi fost condamnaţi pentru săvârşirea unei infracţiuni contra persoanei [art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002]. De asemenea, aceştia au obligaţia să înregistreze câinii la Asociaţia Chinologică Română, afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională, şi să inscripţioneze în mod vizibil, la intrarea în apartament sau în imobil ori pe împrejmuirea aferentă imobilului respectiv, avertismentul „Câine periculos" sau, după caz, „Câine agresiv", printr-o plăcuţă având dimensiunile de cel puţin 15 x 25 cm [art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002]. Totodată, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă analizate, deţinătorii temporari de câini, din categoria celor prevăzuţi la art. 1 lit. a) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, au fost obligaţi să sterilizeze câinii pe care îi aveau în detenţie, pe cheltuială proprie [art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002]. De asemenea, deţinătorii temporari ai câinilor pot fi obligaţi la plata cheltuielilor generate de întreţinerea câinelui aflat sub supraveghere [art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002]. În fine, deţinătorii temporari de câini care pot fi încadraţi conform art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 au avut obligaţia de a prezenta câinii la Asociaţia Chinologică Română, afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, în vederea evaluării şi încadrării lor în una dintre categoriile prevăzute la articolul anterior menţionat [art. 21 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002]; până la înfiinţarea Autorităţii de Supraveghere Canină, deţinătorii temporari de câini au fost obligaţi să înregistreze câinii menţionaţi la art. 1 din ordonanţa de urgenţă criticată şi să îi identifice prin tatuaj, pe cheltuiala lor, de către asociaţia anterior arătată.13. Mai mult, Curtea constată că atât dispoziţiile legale mai sus enumerate, cât şi celelalte prevederi ale Ordonanţei de urgenţă nr. 55/2002 fac referire la deţinătorii temporari de câini de fiecare dată când fac trimitere la proprietarii de câini, întreaga reglementare vizând cele două categorii de persoane, în egală măsură, cu o singură excepţie, cea a prevederilor art. 4 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, care are în vedere existenţa unui proprietar şi a unei adrese la care câinele este deţinut, în mod stabil, dispoziţie legală ce obligă proprietarii de câini, care se încadrează în categoriile prevăzute la art. 1 al aceluiaşi act normativ, să depună la sediul poliţiei în a cărei rază este situat imobilul în care este deţinut câinele o adeverinţă în fotocopie, eliberată de Asociaţia Chinologică Română, afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională, din care să rezulte încadrarea câinelui în categoriile prevăzute la art. 1, precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzând următoarele date: numărul de identificare al câinelui, aplicat prin tatuare sau microcip; efectuarea vaccinării antirabice şi a rapelurilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare; efectuarea sterilizării câinilor; existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de câini.14. Analizând ansamblul reglementării regimului de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi, Curtea constată că noţiunile de „proprietari de câini" şi „deţinători temporari de câini" sunt complementare, prin folosirea lor concomitentă legiuitorul urmărind să acopere toate situaţiile de deţinere, cu titlu permanent sau temporar, a unor câini periculoşi sau agresivi, indiferent de titlul permanent sau temporar cu care aceştia sunt deţinuţi şi indiferent de întinderea în timp a detenţiei.15. Prin urmare, rezultă, în mod direct, din maniera de reglementare, că subiect activ al infracţiunii prevăzute la art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 poate fi orice persoană care îşi asumă deţinerea unui câine dintre cei enumeraţi la art. 1 din aceeaşi ordonanţă, indiferent de perioada de timp pentru care câinele se află în detenţia sa. Această soluţie legislativă este pe deplin justificată de valorile sociale ocrotite prin norma de incriminare criticată, respectiv integritatea fizică a persoanelor şi sănătatea publică. Aşa fiind, obligaţia instituită de legiuitor în sarcina oricărei persoane care deţine, chiar şi pentru o perioadă foarte scurtă de timp, un câine periculos sau agresiv de a lua măsurile de prevenire a atacului canin este pe deplin justificată şi proporţională cu scopul urmărit.16. Având în vedere considerentele mai sus enunţate, Curtea reţine că, în lipsa unei definiţii legale a sintagmei „deţinător temporar", înţelesul acesteia poate fi dedus din ansamblul reglementării regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi, în sfera sa intrând toate persoanele care, neavând calitatea de proprietar, deţin, indiferent cu ce titlu, astfel de câini. Prin urmare, organele judiciare competente să aplice prevederile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 nu pot întâmpina dificultăţi în a determina dacă o persoană se încadrează sau nu în categoria „deţinătorilor temporari" de câini. Totodată, persoanele care au în detenţie câini din categoriile celor reglementaţi prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 pot stabili, cu uşurinţă, dacă se află sau nu în categoria „deţinătorilor temporari" de câini, în sensul prevederilor ordonanţei de urgenţă supuse controlului de constituţionalitate, pentru a-şi adapta conduita la cerinţele impuse prin actul normativ anterior menţionat.17. Prin urmare, Curtea constată că maniera de reglementare a infracţiunii prevăzute la art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 nu lipseşte textul criticat de claritate, precizie şi previzibilitate, motiv pentru care nu poate fi reţinută încălcarea, prin norma de incriminare analizată, a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 82 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 13 mai 2016, paragrafele 15-17, şi Decizia nr. 321 din 17 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 18 iulie 2016, paragrafele 14-17).18. Pentru aceleaşi considerente, nu poate fi reţinută nici încălcarea, prin textul criticat, a principiului legalităţii incriminării şi a pedepsei, prevăzut la art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aşa cum acesta se regăseşte reglementat la art. 23 alin. (12) din Constituţie. În acest sens, prin Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunţată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragraful 92, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o consecinţă logică a principiului prevăzut la art. 7 din Convenţie este aceea a caracterului general al legii şi că interpretarea şi aplicarea termenilor folosiţi aparţin jurisprudenţei. Pentru acest motiv, instanţa europeană a reţinut că, în orice sistem de drept, dispoziţiile legale, inclusiv cele de drept penal, sunt supuse, în mod inevitabil, procesului de interpretare pe cale judiciară, întrucât, întotdeauna, există o nevoie de elucidare a dispoziţiilor legale neclare sau de adaptare a lor la diferitele circumstanţe. Sa constatat, cu aceeaşi ocazie, că trebuie evitate rigiditatea excesivă a dispoziţiilor legale şi imposibilitatea adaptării lor la diferitele situaţii concrete, chiar dacă certitudinea este dezirabilă.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de Judecătoria Oradea - Secţia penală în Dosarul nr. 16.748/271/2015 şi constată că dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Oradea - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 9 martie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop