DECIZIE Nr.
1226 din 29 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 2 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 727 din 27 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Paul Ghiurea în Dosarul nr.
13.409/300/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei, asistat de apărătorul ales Iolanda Păcuraru, cu împuternicire
avocaţială la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare
este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul apărătorului ales al autorului excepţiei, care solicită admiterea
excepţiei pentru motivele invocate în faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia a
II-a penală.
Reprezentantul Ministerului Public face trimitere la
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 23 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 13.409/300/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală. Excepţia
a fost ridicată de Paul Ghiurea cu ocazia soluţionării recursului împotriva
unei sentinţe penale prin care a fost respinsă ca tardiv formulată plângerea
împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 2781 alin.
2 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber
la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv,
întrucât, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu soluţionează
plângerea în termen de 20 de zile de la primire, persoana vătămată este ţinută,
sub sancţiunea decăderii, să se adreseze instanţei în termen de 20 de zile de
la expirarea termenului iniţial de soluţionare a plângerii de către procurorul
ierarhic superior, în condiţiile în care petentul nu cunoaşte data de la care
curge acest termen înăuntrul căruia se poate adresa instanţei, deoarece nu
cunoaşte momentul iniţial al primirii plângerii de către procurorul ierarhic superior,
care nu coincide neapărat cu momentul înregistrării plângerii la parchetul
respectiv. Persoana vătămată este astfel sancţionată pentru culpa procurorului
ierarhic superior, în condiţiile în care textul de lege criticat nu prevede
nicio sancţiune pentru acesta din urmă.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât textul de lege criticat nu încalcă prevederile din Constituţie şi din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
invocate de autorul excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt
constituţionale, întrucât nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie
şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la
deciziile Curţii Constituţionale nr. 598/2005, nr. 232/2007 şi nr. 667/2007. '
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorului excepţiei prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură
penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea
Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având
următorul cuprins: „In cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după
caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul
şef de secţie al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie
ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut
în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului
iniţial de 20 de zile."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 privind accesul
liber la justiţie, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 referitoare la
dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură
penală au fost supuse, în numeroase rânduri, controlului instanţei de
contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie
şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. In
acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 825 din 8 iulie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, şi Decizia
nr. 497 din 7 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 311 din 12 mai 2009, prin care Curtea Constituţională a respins excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 2 din Codul
de procedură penală, pentru motivele acolo arătate.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de
faţă.
Eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală
sau întârzierile în soluţionarea plângerilor adresate acestora, la care se face
referire în motivarea excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza
nemulţumirii autorului excepţiei, nu pot constitui motive de
neconstituţionalitate a textului de lege criticat şi, prin urmare, nu pot fi
cenzurate de instanţa de contencios constituţional.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Paul Ghiurea în Dosarul nr. 13.409/300/2008 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică