DECIZIE Nr.
1225 din 20 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr.
360/2002 privind Statutul politistului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 100 din 8 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr.
360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Sindicatul
Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor în Dosarul nr. 2.338/2/2007 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că
textul de lege nu nesocoteşte dispoziţiile din Legea fundamentală invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 8 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 2.338/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr.
360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Sindicatul
Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor într-un litigiu de contencios
administrativ având ca obiect constatarea existenţei dreptului la grevă al
membrilor săi, salariaţi ai Inspectoratului General al Poliţiei Române.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, prin excluderea categoriei sociale a poliţiştilor de
la dreptul de a face grevă, textul de lege criticat încalcă prevederile art. 43
din Constituţie. Se arată că dispoziţiile art. 43 alin. (2) din Legea
fundamentală permit legii să stabilească anumite condiţii şi limite ale
exercitării dreptului pentru anumite categorii salariale, dar nu prevăd
nicidecum posibilitatea interzicerii sale. Autorul excepţiei precizează că,
spre deosebire de poliţişti, salariaţilor altor servicii indispensabile
societăţii, ca, de exemplu, medicilor sau salariaţilor din sistemul energetic,
nu le este interzis dreptul la grevă, ci doar le este limitat, prin instituirea
obligaţiei de a asigura funcţionarea optimă a serviciilor pe perioada grevei.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In susţinerea acestui
punct de vedere, precizează că legiuitorul a stabilit pentru poliţişti
interdicţia privitoare la dreptul la grevă având în vedere importanţa şi
complexitatea activităţii desfăşurate de aceştia şi consecinţele negative şi de
mare amploare pe care le-ar avea întreruperea activităţii lor. Mai arată că
regimul juridic special aplicabil poliţiştilor, inclusiv în ceea ce priveşte
dreptul la grevă, este justificat de statutul lor special faţă de alte
categorii de salariaţi.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional. In acest sens, precizează că
poliţiştii sunt funcţionari publici cu un statut special, care îşi desfăşoară
activitatea profesională în interesul şi sprijinul persoanelor, comunităţii şi
instituţiilor statului, astfel că încetarea activităţii acestora ar afecta un
serviciu esenţial pentru societate, şi anume asigurarea ordinii publice.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002
privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, care au următorul cuprins:
- Art. 45 alin. (1) lit. e): „(1) Poliţistului îi este interzis: (...)
e) să declare sau să participe la greve, precum şi
la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau orice alte întruniri cu caracter
politic;".
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 43 din Constituţie
privind dreptul la grevă.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate ridicată, Curtea observă că, prin critica de neconstituţionalitate
formulată, se susţine că „excluderea poliţistului, ca şi categorie socială, de
la dreptul constituţional la grevă încalcă flagrant dreptul fundamental de care
se bucură orice cetăţean al României, inclusiv poliţistul, cetăţenii fiind
egali în faţa legii". In plus, autorul excepţiei arată că, în opinia sa,
limitarea dreptului la grevă pentru anumite categorii de salariaţi, permisă de
alin. (2) al art. 43 din Legea fundamentală, nu înseamnă golirea de conţinut a
acestui drept, ci echivalează, practic, cu o restrângere a respectivului drept
fundamental, care nu poate fi făcută decât în condiţiile art. 53 din
Constituţie.
Analizând aceste critici, Curtea Constituţională reţine
următoarele:
Art. 43 alin. (1) din Constituţia României consacră
dreptul la grevă numai pentru salariaţi, stipulând, în acest sens, că „Salariaţii
au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi
sociale". In alin. (2) al art. 43, care îi are în vedere tot pe salariaţi, se prevede că „Legea
stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi
garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate".
Curtea constată că, dintre
actele internaţionale cu relevanţă asupra cauzei de faţă, pot fi enunţate
următoarele:
1. Pactul internaţional cu privire la drepturile
economice, sociale şi culturale, adoptat de Adunarea Generală a Organizaţiei
Naţiunilor Unite la 16 decembrie 1966 (ratificat de România prin Decretul nr.
212/1974, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie
1974), care reglementează, în art. 8 alin. 1 lit. d), dreptul la grevă,
exercitat în conformitate cu legile fiecărei ţări. Potrivit alin. 2 al
aceluiaşi text, recunoaşterea dreptului la grevă nu împiedică stabilirea unor
restricţii legale în exercitarea acestui drept de către membrii forţelor
armate, ai poliţiei sau de către funcţionarii publici.
2. Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.
87/1948 privind libertatea sindicală şi protecţia dreptului sindical
(ratificată de România prin Decretul nr. 213/1957, publicat în Buletinul
Oficial, Partea I, nr. 4 din 18 ianuarie 1958) care prevede în art. 9 pct. 1:
„Măsura în care garanţiile prevăzute de prezenta convenţie se vor aplica
forţelor armate şi poliţiei va fi determinată de legislaţia naţională."
3. Carta socială europeană revizuită, adoptată la
Strasbourg la 3 mai 1996 (ratificată de România prin Legea nr. 74/1999,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999),
care, la art. 5 teza a doua, dispune: „Măsura în care garanţiile prevăzute în
prezentul articol se vor aplica poliţiei va fi determinată prin legislaţia sau
prin reglementarea naţională. Principiul aplicării acestor garanţii membrilor
forţelor armate şi măsura în care ele se vor aplica acestei categorii de
persoane sunt, de asemenea, determinate prin legislaţia sau prin reglementarea
naţională."
Curtea reţine că niciunul dintre instrumentele
internaţionale prezentate nu consacră expres interdicţia dreptului la grevă
pentru poliţişti, oferind statelor posibilitatea ca, prin legislaţia naţională,
să stabilească în ce măsură garanţiile prevăzute de respectivele documente se
vor aplica poliţiştilor.
Legiuitorul constituant a recunoscut dreptul la grevă,
în mod expres, numai salariaţilor. Regula este, deci, că dreptul la grevă
aparţine salariaţilor. De la această regulă există o serie de excepţii,
concretizate în dispoziţii legale prin care dreptul salariaţilor de a declanşa
grevă este limitat. Exercitarea dreptului la grevă se realizează, aşa cum prevede
art. 43 alin. (2) din Legea fundamentală, în condiţiile legii. Or, legiuitorul
a instituit anumite interdicţii şi restrângeri ale dreptului la grevă, în
scopul asigurării bunului mers al activităţii economico-sociale şi al
garantării intereselor de ordin general. In acest spirit, apar ca fireşti şi pe
deplin justificate interdicţiile instituite de legiuitorul români atât prin
art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, supus controlului de constituţionalitate, cât şi prin art. 63
din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, astfel cum a
fost modificat prin Legea nr. 261/2007 pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 24 iulie 2007, care prevede că „Nu
pot declara grevă: procurorii, judecătorii, personalul Ministerului Apărării şi
al instituţiilor şi structurilor din subordinea sau coordonarea acestuia,
personalul angajat de forţele armate străine staţionate pe teritoriul României,
personalul militar şi funcţionarii publici cu statut special din cadrul
Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi din instituţiile şi
structurile din subordinea sau coordonarea acestuia, (...)". Aşa cum
susţine şi Avocatul Poporului în punctul de vedere transmis Curţii
Constituţionale, o „asemenea reglementare este justificată de faptul că
poliţiştii sunt funcţionari publici cu statut special, care îşi desfăşoară
activitatea profesională în interesul şi în sprijinul persoanelor, al
comunităţii şi al instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea
legii, astfel că încetarea activităţii acestora afectează un serviciu esenţial
pentru societate, respectiv asigurarea ordinii publice".
Curtea reţine, în plus, că interdicţia exercitării
dreptului la grevă nu pune această categorie socio-profesională în
imposibilitatea de a-şi apăra interesele profesionale şi sociale, precum şi
drepturile legitime. Astfel, poliţiştii au posibilitatea ca, prin intermediul
Corpului Naţional al Poliţiştilor, să recurgă, pentru satisfacerea acestor
interese, la mijloace amiabile de soluţionare a conflictelor de muncă în
raporturile cu administraţia centrală, constând în conciliere, mediere şi
arbitraj, fără însă a apela la grevă.
Curtea constată că nu poate reţine nici critica
referitoare la încălcarea principiului constituţional al egalităţii în faţa
legii şi a autorităţilor publice, întrucât poliţiştii beneficiază de un statut
special în comparaţie cu alte categorii de salariaţi, astfel că, în
considerarea importanţei activităţii acestora în ansamblul societăţii, este
justificată instituirea unui regim special în ceea ce priveşte exercitarea
dreptului la grevă. In jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat, în
mod constant, că egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind permisă instituirea
unor tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane, dacă
există o justificare obiectivă şi rezonabilă.
In ceea ce priveşte art. 53 din Constituţie,
considerat, de asemenea, ca fiind încălcat, pentru criticile prezentate
anterior, Curtea reţine că dispoziţiile constituţionale care reglementează
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi ale cetăţenilor
nu sunt aplicabile în cauza dedusă controlului de constituţionalitate.
Aşa fiind, Curtea constată că prevederile art. 45 alin.
(1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt
constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul
poliţistului, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi
Vameşilor în Dosarul nr.
2.338/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 decembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu