DECIZIE Nr.
1221 din 20 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea fondului
funciar nr. 18/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 125 din 18 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar
nr. 18/1991, excepţie ridicată de Estera Vlad, Elena Mureşan, Maria Ungureanu,
Ionuţ Epurescu Pascovici şi Cosmin Epurescu Pascovici în Dosarul nr.
3.088/299/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă cu privire la cererea de
amânare formulată de partea Gherghina Tănase.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de
amânare.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare
formulată de partea Gherghina Tănase.
Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de
neconstituţionalitate .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.088/299/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991.
Excepţia a fost ridicată de Estera Vlad, Elena Mureşan,
Maria Ungureanu, Ionuţ Epurescu Pascovici şi Cosmin Epurescu Pascovici într-un
proces civil de partaj succesoral.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege
criticate contravin art. 44 şi 46 din Constituţie, întrucât stabilirea
drepturilor de moştenire asupra terenurilor este condiţionată de formularea
cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Or, susţin autorii
excepţiei, reconstituirea se face corespunzător suprafeţei de teren la care
cooperatorul decedat avea vocaţie potrivit legii şi nicidecum în funcţie de
numărul şi categoria de moştenitori ce au formulat cererea.
De asemenea, autorii excepţiei consideră că prevederile
de lege criticate nu acoperă toate situaţiile existente în practică, lăsând loc
la interpretări neunitare ale textului de lege, astfel că se aduc grave
atingeri drepturilor consfinţite prin Constituţie şi prin Declaraţia Universală
a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul de proprietate şi la dreptul la
moştenire.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată, arătând că prin
instituirea obligativităţii formulării unei cereri în scopul repunerii în
termenul de acceptare a moştenirii se asigură stabilitatea circuitului civil.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
excepţia neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege
criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 13
alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie
1998, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Moştenitorii
care nu-si pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în
circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu
privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor.
Ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac
comisiei."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că
dispoziţiile legale criticate încalcă art. 44 referitor la dreptul de
proprietate şi art. 46 privind dreptul la moştenire din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de
proprietate sau constituirea acestuia în favoarea foştilor cooperatori, a
moştenitorilor acestora şi a altor persoane care, la data intrării în vigoare a
legii, nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor care constituie
fondul funciar al României. Aşadar, având în vedere obiectul de reglementare al
legii - fondul funciar al României - şi scopul declarat al acesteia -
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele
agricole de producţie sau de către stat, către foştii proprietari sau
moştenitorii acestora, reglementarea condiţiilor în care operează aceasta,
inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptăţite, constituie opţiunea
legiuitorului, în acord cu politica economică a statului şi cu finalitatea
reparatorie a legii.
De aceea, dreptul moştenitorilor la reconstituirea
dreptului de proprietate este în concordanţă cu caracterul reparator al legii,
respectându-se astfel dreptul de proprietate în patrimoniul succesoral ce
urmează a fi dobândit de moştenitori. In acest sens, cererea depusă la comisia
locală de fond funciar reprezintă, potrivit legii, o repunere de drept în
termenul de acceptare a moştenirii, termen ce a fost prelungit prin art. III
din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.
Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că problema
garantării şi ocrotirii proprietăţii nu poate fi invocată decât după
reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate. Aceste argumente sunt
deopotrivă valabile şi în ceea ce priveşte susţinerea că prin art. 13 alin. (2)
din Legea nr. 18/1991 s-ar aduce o încălcare a dreptului la moştenire, deoarece
încălcarea acestuia nu poate fi invocată până la reconstituirea dreptului de
proprietate în persoana fostului titular.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie
ridicată de Estera Vlad, Elena Mureşan, Maria Ungureanu, Ionuţ Epurescu
Pascovici şi Cosmin Epurescu Pascovici în Dosarul nr. 3.088/299/2006 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 decembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu