DECIZIE Nr.
122 din 16 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 222 din 10 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioana
Guşoi în Dosarul nr. 1.748/2005 al Tribunalului Giurgiu.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 17 noiembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 1.748/2005, Tribunalul
Giurgiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost
modificate prin art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă. Excepţia
a fost ridicată de Ioana Guşoi cu ocazia soluţionării recursului formulat
împotriva Sentinţei civile nr. 744 din 11 martie 2005, pronunţată de
Judecătoria Giurgiu, având ca obiect un partaj succesoral.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că reglementarea criticată
contravine prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie. Autorul excepţiei arată
că, din examinarea comparativă a dispoziţiilor art. 295 alin. 2 din Codul de
procedură civilă cu cele ale art. 305 din acelaşi cod, se constată o
diferenţiere între persoane în ceea ce priveşte sistemul probator,
încălcându-se astfel art. 16 din Constituţie. De asemenea, arată că şi din
redactarea alin. 1 şi 3 ale art. 300 din Codul de procedură civilă rezultă
instituirea unei discriminări clare între cetăţeni, ceea ce vine în
contradicţie cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora
părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un
termen rezonabil.
Tribunalul Giurgiu consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa arată că
reglementarea criticată nu contravine prevederilor art. 16 şi 21 din
Constituţie, în acest sens invocând Decizia Curţii Constituţionale nr.
226/2004.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. In acest sens invocă
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 226/2004.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost
modificate prin art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Textul de lege criticat are următorul conţinut: „Nu
sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în
cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al
căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie
civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele
referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor
asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege."
Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii legale
încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi
şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile legale criticate constituie norme de procedură ce
stabilesc categoriile de hotărâri judecătoreşti care nu pot fi supuse apelului
în cadrul procesului civil. Conform prevederilor art. 126 alin. (2) din
Constituţie, „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată
sunt prevăzute numai prin lege" şi, ca atare, legiuitorul este suveran în
adoptarea regulilor de procedură, însă, evident, respectând şi celelalte
principii şi dispoziţii constituţionale.
De altfel, Curtea constată că dispoziţiile legale
criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin
raportare la aceleaşi principii constituţionale invocate şi în cauza de faţă.
Astfel, prin Decizia nr. 522 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 9 noiembrie 2005, şi Decizia nr. 31
din 19 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
141 din 15 februarie 2006, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură
civilă sunt constituţionale.
Deoarece nu au intervenit elemente noi care să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin
deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioana
Guşoi în Dosarul nr. 1.748/2005 al Tribunalului Giurgiu. Definitivă şi general
obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora