DECIZIE Nr.
1218 din 12 noiembrie 2008
referitoare la
constitutionalitatea Legii pentru completarea art. 5 din Legea nr. 3/2000
privind organizarea si desfasurarea referendumului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 785 din 24 noiembrie 2008
Cu Adresa nr. 2.616 din 31 octombrie 2008, Preşedintele
României a transmis Curţii Constituţionale sesizarea de neconstituţionalitate
asupra Legii pentru completarea art. 5 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea
şi desfăşurarea referendumului. Sesizarea, formulată în temeiul art. 146 lit.
a) din Constituţie şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea
Constituţională sub nr. 11.710 din 31 octombrie 2008 şi formează obiectul
Dosarului nr. 2.153A/2008.
Articolul unic al Legii ce face
obiectul sesizării prevede: „La articolul 5 din Legea nr. 3/2000 privind
organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, după
alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
«(3) Pentru a nu se influenţa în niciun fel
rezultatul referendumului, alegerile prezidenţiale, parlamentare ori cele
pentru Parlamentul European nu pot avea loc la aceeaşi dată cu
referendumul.»"
In motivarea sesizării de neconstituţionalitate se
arată că: - în fapt, în anul 2006, la iniţiativa unui număr de 4 deputaţi,
Parlamentul a votat Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000
privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. La data de 27 decembrie
2006 legea a fost trimisă spre promulgare Preşedintelui României, care, la data
de 12 ianuarie 2007, a formulat cerere de reexaminare „motivând excesivitatea
şi nejustificarea" dispoziţiilor acesteia,
întrucât „interziceau consultarea poporului prin
referendum, de către şeful statului, simultan cu desfăşurarea alegerilor prezidenţiale,
parlamentare, locale sau a alegerilor pentru Parlamentul European, ori cu mai
puţin de 6 luni înainte de data alegerilor menţionate". Ca urmare,
Parlamentul reexaminând legea, a adoptat-o, la data de 20 februarie 2007,
într-o formă aproape identică cu forma iniţială. Cu privire la aceasta din
urmă, un număr de 71 de parlamentari a sesizat Curtea Constituţională la data
de 26 februarie 2007, iar Curtea, prin Decizia nr. 355 din 4 aprilie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2007, a constatat că Legea pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului
este neconstituţională. Ulterior, la data de 19 octombrie 2007, Parlamentul a
transmis spre promulgare Preşedintelui României o altă lege având ca titlu
„Lege pentru completarea art. 5 din Legea nr. 3/2000", care prevede: „Pentru
a nu influenţa în niciun fel rezultatul referendumului, alegerile
prezidenţiale, parlamentare ori cele pentru Parlamentul European nu pot avea
loc la aceeaşi dată cu referendumul." Şi în legătură cu această lege,
la data de 6 noiembrie 2007, Preşedintele României a formulat cerere de
reexaminare, care a fost respinsă de Parlament. In consecinţă, legea a fost
trimisă la promulgare la data de 24 octombrie 2008;
- în drept, se consideră că dispoziţiile legii trimise
la promulgare „constituie o încălcare a Constituţiei României şi o nerespectare
a deciziilor Curţii Constituţionale nr. 567/2006, nr. 147/2007 şi nr. 335/2007,
prin care s-a stabilit că orice limitare a prerogativelor constituţionale ale
Preşedintelui în materia consultării prin referendum a poporului este
neconstituţională". Mai arată că, în aceleaşi sens, a statuat Curtea
Constituţională şi prin Hotărârea nr. 7 din 7 noiembrie 2007 asupra
contestaţiei referitoare la organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional
privind introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului
României odată cu desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European".
In plus, legea criticată încalcă prevederile
constituţionale ale: art. 2 alin. (1), întrucât îngrădeşte dreptul poporului de
a-şi exercita suveranitatea prin organele sale reprezentative, constituite prin
alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum; art. 90,
„deoarece condiţiile stabilite de legiuitor pentru desfăşurarea alegerilor
prezidenţiale, parlamentare ori cele pentru Parlamentul European, în raport cu
desfăşurarea referendumului, adaugă la prevederile Constituţiei. Aşadar,
condiţionarea datei desfăşurării alegerilor de data organizării referendumului
poate genera blocaje constituţionale, întrucât Constituţia stabileşte expres
intervalele de timp în care sunt organizate alegeri parlamentare şi
prezidenţiale".
In conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,
precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul său de vedere, arată următoarele: legea supusă
controlului de constituţionalitate a fost reexaminată de Parlament, la
solicitarea Preşedintelui României formulată în temeiul art. 77 alin. (2) din
Constituţie. Din fişa legislativă a proiectului de lege rezultă că Senatul a
respins cererea, iar Camera Deputaţilor a admis-o. In consecinţă, comisia
permanentă sesizată în fond a propus Camerei Deputaţilor următoarea formulare a
textului de lege: (3) Pentru a nu se influenţa în niciun fel rezultatul
referendumului, alegerile prezidenţiale, parlamentare ori cele pentru
Parlamentul European nu pot avea loc la aceeaşi dată cu referendumul. In cazul
în care Preşedintele României stabileşte data referendumului în aceeaşi dată în
care sunt stabilite alegeri prezidenţiale, parlamentare ori pentru Parlamentul
European, Guvernul va proroga data respectivelor alegeri prin hotărâre a Guvernului." Această propunere nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a
fi adoptată şi, „ca atare, s-a considerat că cererea Preşedintelui României de
reexaminare a legii a fost respinsă, legea în cauză urmându-şi procedura de
promulgare". In continuare, se arată că „obiecţia de oportunitate
formulată de Preşedintele României în cererea de reexaminare a Legii pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea
referendumului" este identică cu obiecţia de neconstituţionalitate aflată
pe rolul Curţii Constituţionale în Dosarul nr. 2.153A/2008." Or, „este
inadmisibil ca o obiecţie de oportunitate să fie convertită într-o sesizare de
neconstituţionalitate", întrucât „acest procedeu nu are nicio susţinere
constituţională sau legală". Cât priveşte constituţionalitatea alin. (3)
al art. 5 din legea criticată, consideră că acest text „nu afectează în niciun
fel dreptul preşedintelui României de a declanşa procedura
referendumului", deoarece „ciclurile electorale menţionate sunt
clare", iar între „alegerile respective, şeful statului poate recurge
oricând la aplicarea art. 90 din Constituţie". Intr-adevăr, Constituţia nu
stabileşte vreo condiţie care să interzică organizarea şi desfăşurarea
referendumului simultan cu alegerile prezidenţiale, parlamentare sau cu cele
pentru parlamentul European, însă organizarea unui astfel de referendum „are
vocaţia de a-i crea de facto un statut personalizat şefului statului",
prin aceea că îi poate spori şansele de a fi reales. Or, astfel, şeful statului
s-ar situa în afara cadrului constituţional şi ar contraveni egalităţii de
şanse a fiecărui candidat la funcţia supremă în stat. Cum în practica politică
din ţara noastră şeful statului este încă perceput ca fiind susţinut de un
partid politic, Parlamentul, adoptând legea criticată, „ a hotărât să evite
organizarea simultană a unui referendum cu alegerile parlamentare, pentru a nu
se favoriza un partid în defavoarea altuia". Consideră că „din suita de
reexaminări şi de sesizări ale Curţii Constituţionale cu privire la acest
subiect" reiese că Preşedintele României urmăreşte doar introducerea în
Legea nr. 3/2000 a unui text care să-i permită organizarea în mod simultan a
referendumului şi a alegerilor prezidenţiale, parlamentare ori pentru
Parlamentul European. Or, în calitate de garant al respectării literei şi
spiritului Constituţiei, Curtea Constituţională ar trebui să se pronunţe asupra
acestui aspect. Menţionează că prevederile constituţionale ale art. 90, care
permit şefului statului de a recurge la referendum, sunt de ordin general, iar
Constituţia a permis Parlamentului, în calitate „de organism de suveranitate
populară" să detalieze acest cadru general printr-o lege organică. In
sfârşit, apreciază că legea criticată „nu afectează nici statutul
constituţional al preşedintelui României, nici nu îl împiedică pe acesta să-şi
îndeplinească atribuţiile constituţionale".
Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul
de vedere al Preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul
judecătorului-raportor, Legea pentru completarea art. 5 din Legea nr. 3/2000
privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, raportată la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:
Curtea a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi celor ale
art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra
constituţionalităţii prevederilor legale criticate.
Obiectul controlului de constituţionalitate îl
constituie Legea pentru completarea art. 5 din Legea nr. 3/2000 privind
organizarea şi desfăşurarea referendumului, care prevede: „Articol unic. - La articolul 5
din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi
desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificările şi completările
ulterioare, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu
următorul cuprins:
«(3) Pentru a nu se
influenţa în niciun fel rezultatul referendumului, alegerile prezidenţiale,
parlamentare ori cele pentru Parlamentul European nu pot avea loc la aceeaşi
dată cu referendumul.»"
Autorul sesizării consideră că această lege contravine
dispoziţiilor constituţionale ale: art. 2 alin. (1), potrivit cărora „Suveranitatea
naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale
reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum
şi prin referendum"; art. 90, care stabileşte că „Preşedintele României, după consultarea
Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu
privire la probleme de interes naţional".
Examinând obiecţiile de neconstituţionalitate
formulate, prevederile legii criticate, prin raportare la dispoziţiile
constituţionale invocate ca fiind încălcate, precum şi jurisprudenta sa în
materie, Curtea Constituţională constată că sesizarea de neconstituţionalitate
este întemeiată şi urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile alin. (3) al art. 5 introduse prin
articolul unic al Legii pentru completarea art. 5 din Legea nr. 3/2000, ce fac
obiectul controlului de constituţionalitate în prezenta cauză, conservă soluţia
legislativă de principiu cuprinsă în prevederile alin. (3) teza întâi a art. 5
din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind
organizarea şi desfăşurarea referendumului, având următorul cuprins: „(3)
Organizarea referendumului nu poate avea loc simultan cu desfăşurarea
alegerilor prezidenţiale, parlamentare, locale sau a alegerilor pentru
Parlamentul European [...]". Or, asupra constituţionalităţii acestor
prevederi Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 147 din 21
februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 162 din 7 martie 2007, cu prilejul
soluţionării sesizării formulate de un număr de 71 de deputaţi, care a făcut
obiectul Dosarului nr. 180A/2007. Şi în acea sesizare prin criticile de
neconstituţionalitate se invoca, între alte dispoziţii, încălcarea art. 2 alin.
(1) şi art. 90 din Constituţie, cu motivarea că limitează sau îngrădesc dreptul
poporului de a-şi exercita suveranitatea. Prin Decizia nr. 147 din 21 februarie
2007, Curtea Constituţională, constatând că alin. (3) al art. 5 din acea lege
este neconstituţional, a reţinut că alineatul (3), nou introdus prin legea
criticată, instituie unele condiţii referitoare la organizarea şi desfăşurarea
referendumului, iar nu prevederi care să contravina acestei modalităţi de
exercitare a suveranităţii naţionale de către popor, astfel că nu este încălcat
art. 2 alin. (1) din Constituţie. In schimb, Curtea a constatat că acel text de lege încalcă prevederile
constituţionale ale art. 90, potrivit cărora „Preşedintele României, după
consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum,
voinţa cu privire la probleme de interes naţional", precum şi cele ale
art. 95 alin. (3), care prevăd că, în cazul aprobării propunerii de suspendare
din funcţie a Preşedintelui României, „[...] în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru
demiterea Preşedintelui". Aceasta deoarece,
„din analiza celor două texte constituţionale rezultă că referendumul se poate
desfăşura oricând în cursul anului, dacă Parlamentul a fost consultat sau a
aprobat propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României. Aşadar,
potrivit Constituţiei, nu există nicio altă condiţie care să interzică
organizarea şi desfăşurarea referendumului simultan cu alegerile prezidenţiale,
parlamentare, locale sau alegerile pentru Parlamentul European ori într-un
anumit interval de timp anterior sau posterior alegerilor menţionate. Ca atare,
acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate să o facă (Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus). In consecinţă, condiţiile stabilite de legiuitor pentru desfăşurarea
referendumului prin legea criticată adaugă la prevederile Constituţiei, ceea ce
determină neconstituţionalitatea acestora". S-a mai reţinut că, „aceste
exigenţe extraconstituţionale cuprinse în lege împiedică organizarea oricărui
referendum, în condiţiile în care practic, în România, s-ar putea să se
desfăşoare alegeri în fiecare an, ceea ce, aşa cum s-a arătat, contravine art.
2 alin. (1) din Constituţie. Mai mult, în condiţiile în care legea se referă la
alegerile locale, fără a preciza dacă este vorba de alegeri generale sau
parţiale, este cunoscut faptul că acestea din urmă pot avea loc în fiecare lună
a anului", precum şi că „suprimarea referendumului prin obstacole
stabilite de lege reprezintă un alt argument pe care se întemeiază constatarea
că pct. 1 al articolului unic din Legea pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului este
neconstituţional". De asemenea, s-a constatat că aceste dispoziţii pot genera
blocaje constituţionale, data alegerilor devenind dependentă de data
desfăşurării referendumului.
Aşa fiind, pentru argumentele expuse, Curtea constată
că şi în prezenta cauză dispoziţiile alin. (3) al art. 5 din Legea pentru
completarea art. 5 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea
referendumului, dispoziţii potrivit cărora „Pentru a nu se influenţa în
niciun fel rezultatul referendumului, alegerile prezidenţiale, parlamentare ori
cele pentru Parlamentul European nu pot avea loc la aceeaşi dată cu
referendumul"'sunt neconstitutionale.
In temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) şi al art.
147 alin. (2) şi (4) din Constituţie, precum şi al prevederilor art. 11 alin.
(1) lit. A.a), al art. 15 şi al art. 18 din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Constată că Legea pentru completarea art. 5 din Legea
nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului este
neconstituţională.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Preşedintelui României,
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi primului-ministru şi se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 12 noiembrie 2008 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte,
Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Ion
Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu