DECIZIE Nr.
1218 din 18 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr.
18/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 55 din 24 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr.
18/1991, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Timiş - Secţia civilă în
dosarele nr. 11.850/325/2006, 11.861/325/2006, 12.584/325/2006,
12.586/325/2006, 12.588/325/2006, 12.721/325/2006, 42/220/2007, 303/220/2007, 418/295/2007, 690/295/2007,
3.078/325/2007, 8.007/325/2007 şi de Rolf Schneider în Dosarul nr. 316/308/2007 al Judecătoriei Sighişoara.
La apelul nominal se prezintă partea Merschdorf
Peter-Iosif, prin mandatar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexării
celor 13 dosare înregistrate pe rolul său, având în vedere că obiectul
excepţiilor de neconstituţionalitate este identic.
Partea prezentă şi reprezentantul Ministerului Public
apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53
alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea celor 13 dosare.
Cauza fiind în stare de
judecată, mandatarul părţii Merschdorf Peter-Iosif susţine admiterea excepţiei
de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile criticate contravin
prevederilor art. 44 din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,
invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 3 octombrie 2007, pronunţate în
dosarele nr. 12.584/325/2006, 12.586/325/2006, 12.588/325/2006 şi 690/295/2007,
prin încheierile din 10 octombrie 2007, pronunţate în dosarele nr.
11.850/325/2006, 11.861/325/2006, 42/220/2007, 303/220/2007, 418/295/2007 şi
3.078/325/2007, prin încheierile din 17 octombrie 2007, pronunţate în dosarele
12.721/325/2006 şi 8.007/325/2007, Tribunalul Timiş - Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa
judecătorească.
Prin Incheierea din 24 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 316/308/2007, Judecătoria Sighişoara a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie
ridicată de Rolf Schneider.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate
Tribunalul Timiş - Secţia civilă şi Rolf Schneider arată că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale,
încălcând prevederile constituţionale
ale art. 16 alin. (1) care consacră principiul nediscriminării, art. 21 privind
liberul acces la justiţie şi ale art. 44 referitoare la garantarea proprietăţii
private. Astfel, în primul rând, beneficiul legii reparatorii este subsumat
întrunirii condiţiei cetăţeniei române pentru persoana îndreptăţită să solicite
reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole
sau terenuri cu destinaţie forestieră, contravenind în această manieră
principiului nediscriminării consacrat de Legea fundamentală. In al doilea
rând, dreptul subiectiv conferit de legea reparatorie specială se cere a fi
valorificat într-un termen substanţial a cărui expirare atrage inevitabil
sancţiunea decăderii, deci face imposibilă realizarea dreptului pretins. Or, în
condiţiile în care termenul pentru declanşarea procedurii de reconstituire a
dreptului de proprietate a expirat în anul 2005, foştii proprietari de
terenuri, în prezent cetăţeni străini, nu mai pot beneficia de reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor de care au fost spoliaţi în
perioada comunistă, împrejurare ce determină, în opinia instanţei, încălcarea
principiului constituţional referitor la garantarea proprietăţii private.
In al treilea rând, în ceea ce îi priveşte pe moştenitorii legali ai foştilor proprietari, instanţa apreciază
că, în cazul lor, nu pot fi aplicabile concluziile Deciziei nr. 408/2004, prin
care Curtea Constituţională a reţinut că voinţa legiuitorului constituţional,
potrivit căreia cetăţenii străini şi apatrizi pot dobândi dreptul de
proprietate asupra terenurilor prin moştenire legală, nu permite decât o
interpretare univocă, norma fiind de imediată aplicare, respectiv numai pentru
situaţiile în care succesiunea în legătură cu care se exercită calitatea de
moştenitori legali s-a deschis după intrarea în vigoare a Constituţiei
revizuite. O astfel de interpretare a Constituţiei încalcă principiul
constituţional al liberului acces la justiţie, întrucât condiţionează
posibilitatea de a accede la beneficiul legii reparatorii de un fapt juridic -
decesul autorului petiţionarului.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 48 din Legea nr.
18/1991 creează o situaţie discriminatorie între persoanele îndreptăţite la
reconstituirea dreptului de proprietate, în condiţiile legii fondului funciar,
şi cele îndreptăţite la retrocedarea imobilelor ce fac obiectul Legii nr.
10/2001. Astfel, dacă în cazul Legii nr. 10/2001 cetăţenii străini şi apatrizii
pot dobândi un drept special de folosinţă asupra imobilelor, care, după
redobândirea cetăţeniei române, se poate transforma în drept de proprietate, în
domeniul de aplicare a Legii nr. 18/1991, cetăţenii străini sau apatrizi -
foşti proprietari ai terenurilor solicitate sau moştenitori ai acestora nu
dobândesc nimic. Mai mult, dacă imobilele care fac obiectul de reglementare al
Legii nr. 10/2001 au fost preluate fără titlu valabil, persoanele îndreptăţite,
indiferent de cetăţenie, îşi păstrează calitatea de proprietar avută în
momentul preluării.
Această discriminare între categoriile de cetăţeni care
îşi întemeiază pretenţiile pe dispoziţiile celor două legi reparatorii, ambele
având o ipoteză comună - deposedarea abuzivă de proprietatea imobiliară în
regimul comunist, nu îşi poate găsi fundamentare şi justificare în nicio
prevedere legală internă.
Judecătoria Sighişoara apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens
Decizia nr. 630/2007, prin care Curtea Constituţională a respins critica cu un
atare obiect.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecatorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie
1998, text de lege care are următorul conţinut: „Cetăţenii români cu
domiciliul în străinătate, precum şi foştii cetăţeni români care şi-au
redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul
în ţară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru
suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră,
prevăzute la art. 45, care le-au aparţinut în proprietate, dar numai până la
limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru
terenurile agricole, şi nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu
destinaţie forestieră, în termenul, cu procedura si în condiţiile prevăzute la
art. 9 alin. (3)-(9)."
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 care consacră
egalitatea în drepturi a cetăţenilor, coroborate cu cele ale art. 18
referitoare la cetăţenii străini, art. 21 privind liberul acces la justiţie,
art. 44 referitor la garantarea proprietăţii private şi ale art. 46 care
garantează dreptul la moştenire.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate s-a pronunţat
prin Decizia nr. 630/2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007. Cu acel prilej s-a reţinut că dispoziţiile Legii nr. 18/1991 au ca scop
reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia în favoarea
foştilor cooperatori, a moştenitorilor acestora şi a altor persoane care, la
data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari, asupra
terenurilor care constituie fondul funciar al României. Dreptul de proprietate
al acestor persoane este reconstituit sau, după caz, constituit în temeiul şi
în condiţiile legii. In acest context, legea prevede categoriile de persoane
îndreptăţite a formula cererile de reconstituire a dreptului de proprietate,
dispoziţiile art. 48 stabilind posibilitatea de a solicita reconstituirea şi
pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi pentru foştii
cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au
stabilit sau nu domiciliul în ţară. Aşadar, având în vedere obiectul de
reglementare al legii - proprietatea funciară - şi scopul declarat al acesteia
- retrocedarea către foştii proprietari sau moştenitorii acestora a dreptului
de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de
producţie sau de către stat -, reglementarea condiţiilor în care operează
această retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptăţite, constituie
opţiunea legiuitorului, condiţionarea exercitării dreptului de a formula cerere
de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de
cetăţean român reprezentând o astfel de opţiune, care este pe deplin
constituţională.
Astfel, dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza a doua din
Constituţie, deşi nu mai prevăd in terminis interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor
de către cetăţenii străini şi apatrizi, nu o înlătură, ci doar precizează
cazurile şi condiţiile în care aceştia pot dobândi un asemenea drept,
restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacităţi speciale.
Potrivit normei constituţionale, una dintre
modalităţile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de
către cetăţenii străini sau apatrizi este moştenirea legală, ceea ce presupune
că aceştia, după anul 2003, pot dobândi terenuri în condiţiile dreptului comun
(art. 650 din Codul civil şi următoarele), Legea nr. 18/1991, republicată,
fiind o lege specială care are ca destinatari doar pe cetăţenii români.
Pe de altă parte, legea are ca scop reconstituirea
dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrării în
vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari. Prin urmare, nu se pot
invoca, în aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, garantarea şi ocrotirea
constituţională a dreptului de proprietate în persoana reclamanţilor, câtă
vreme aceştia nu sunt titulari ai acestui drept, ce urmează a se naşte
ulterior.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate
de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie
ridicată, din oficiu, de Tribunalul Timiş - Secţia civilă în dosarele nr.
11.850/325/2006, 11.861/325/2006, 12.584/325/2006, 12.586/325/2006,
12.588/325/2006, 12.721/325/2006,' 42/220/2007, 303/220/2007, 418/295/2007,
690/295/2007, 3.078/325/2007, 8.007/325/2007 şi de Rolf Schneider în Dosarul
nr.316/308/2007 al Judecătoriei Sighişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 decembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu