DECIZIE Nr.
1217 din 12 noiembrie 2008
referitoare la sesizarea de
neconstitutionalitate a prevederilor articolului unic punctul 8 din Legea
privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 7/2008 pentru
modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind
cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru
aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 808 din 3 decembrie 2008
Cu Adresa nr. XXXV/2.190 din 13 octombrie 2008,
secretarul general al Senatului a trimis Curţii
Constituţionale sesizarea formulată de 27 de senatori, în temeiul dispoziţiilor
art. 146 lit. a) din Constituţie, asupra neconstituţionalităţii prevederilor
Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind
cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru
aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia.
Sesizarea este semnată de un număr de 27 de senatori,
şi anume:
Vadim Tudor I. Corneliu,
Ungheanu I. Mihai, Funar V Gheorghe, Iorga N. Nicolae, Dina I. Carol, llaşcu Şt. Ilie, Nasleu I. Ioan, Dumitrescu G. Gheorghe Viorel, Vedinaş I. Verginia, Moisuc Viorica-Georgeta-Pompilia, Loghin M. Irina, Găucan I. Constantin,
Mihăescu N. Eugen, Stan V Petru, Duca D. Viorel Senior,
Câmpeanu D. Radu-Anton, Basgan I. Ion, Tănăsescu O
Claudiu, Solcanu I. Ion, Toma I. Ion, Mohaci Gh. Mihai, TomoiagăAI. Liliana-Lucia, Popescu E.
Mihail, Petrescu M. Ilie, Ştefan C. Viorel, Silistru C.
Doina, Apostol V Neculai.
Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională
sub nr. 11.056 din 14 octombrie 2008 si formează obiectul Dosarului nr.
2.004A/2008.
Autorii sesizării de neconstituţionalitate critică
prevederile Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005
privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru
aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, pentru
următoarele motive:
Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor
„România Film" a fost înfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr. 530/1991
privind înfiinţarea de regii autonome şi societăţi comerciale în domeniul
cinematografiei, preluând patrimoniul format din cinematografe şi alte bunuri.
Art. 6 din statutul regiei prevede că aceasta este proprietara bunurilor din
patrimoniul său, iar în exercitarea „dreptului de proprietate, regia posedă,
foloseşte şi dispune în mod autonom, în condiţiile legii, de bunurile pe care
le are în patrimoniu". Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 67/1997
privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional al
Cinematografiei şi constituirea Fondului Cinematografic Naţional, s-a prevăzut,
la art. 5 alin. (2), că patrimoniul cinematografiei naţionale este format din
cinematografele aflate în administrarea oficiului, prin intermediul Regiei
Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor „România Film". Din
conţinutul dispoziţiilor menţionate rezultă că „legiuitorul nu a trecut
cinematografele în domeniul public sau privat al statului, ci au rămas în
patrimoniul Regiei", In sprijinul acestei afirmaţii, autorii fac referire
la Decizia nr. 3.224/2002 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios
administrativ, în care s-a statuat că dispoziţiile art. 5 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 67/1997 nu califică regimul juridic al
cinematografelor, în sensul că nu stabilesc dacă acestea fac parte din domeniul public sau privat, ci ele reglementează
patrimoniul cinematografiei naţionale, noţiune care nu este identică cu
noţiunea de proprietate. In aceeaşi decizie s-a reţinut că, potrivit art. 3 alin.
(2) din Legea nr. 213/1998, domeniul publicai statului este alcătuit din
bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie, în forma anterioară
revizuirii. Aşadar, cinematografele aflate în patrimoniul cinematografiei
naţionale nu fac parte din domeniul public, pentru că apartenenţa lor nu este
prevăzută nici în Constituţie, nici în anexele la Legea nr. 213/1998.
Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 a abrogat Legea nr.
630/2002 privind cinematografia, iar prin art. 65 alin. (1) din ordonanţă s-a
prevăzut că cinematografele aparţin domeniului privat al statului. Asupra
dispoziţiilor acestui articol s-a pronunţat Curtea Constituţională, care, prin
Decizia nr. 227/2007, a reţinut că sunt neconstituţionale în măsura în care
titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor cuprinse în anexa nr. 1 nu
este statul român. In consecinţă, bunurile nu au ieşit niciodată din
patrimoniul Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor „România
Film", cu toate că, prin diferite acte normative, s-a reglementat trecerea
acestora în domeniul public şi apoi în domeniul privat. Or, potrivit art. 8
alin. (1) din Legea nr. 213/1998, trecerea în domeniul public a unor bunuri din
patrimoniul societăţilor comerciale, la care statul este acţionar, se poate
face numai cu plata şi cu acordul adunării generale a acţionarilor societăţii
comerciale respective, iar în lipsa acordului, trecerea se poate face numai
prin expropriere pentru cauză de utilitate publică şi după o justă şi
prealabilă despăgubire.
Autorii sesizării conchid că dispoziţiile de lege
criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie,
întrucât reglementează transferul silit de proprietate a sălilor şi grădinilor
de spectacol cinematografic, împreună cu terenurile aferente, din domeniul
privat al statului şi din administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi
Exploatare a Filmelor „România Film" în domeniul public al unităţilor
administrativ-teritoriale şi în administrarea autorităţilor publice locale,
prin hotărâre a Guvernului.
In conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,
precum şi Guvernului, pentru a comunica punctul lor de vedere.
Guvernul a transmis
Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 5/5.600/C.PT din 28 octombrie 2008,
punctul său de vedere, în care se arată că sesizarea este neîntemeiată pentru
următoarele motive:
Autorii sesizării se referă la textul în vigoare al
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008, iar nu la soluţiile legislative
propuse prin legea de aprobare a acesteia. Precizează însă că, indiferent de
textele legale avute în vedere, nu se poate pune problema unui transfer silit
de proprietate, cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale, deoarece aceasta
deţine asupra sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic doar un drept
de administrare. Nu se poate reţine nici o expropriere a bunurilor proprietate privată a statului, art. 2
din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică
prevede expres că pot fi expropriate bunurile imobile aflate în proprietatea
privată a comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor.
Preşedintele Camerei Deputaţilor şi al Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Grupul Parlamentar al Partidului România Mare din Senat
a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. XVI/566 din 30 octombrie 2008,
punctul de vedere al Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor
„România Film", înregistrat la Curtea Constituţională sub nr. 11.711 din
31 octombrie 2008, prin care susţine că legea criticată reprezintă un act de
desfiinţare a reţelei cinematografice.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere comunicat de Guvernul
României şi dispoziţiile Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului
nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr.
328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind
cinematografia, raportate la prevederile Constituţiei României, şi dispoziţiile
Legii nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
reţine următoarele:
Curtea a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15,
16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii
prevederilor de lege criticate.
Autorii sesizării se referă la
neconstituţionalitatea Legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 7/2008, în ansamblu, însă, în realitate, criticile vizează doar
dispoziţiile art. II pct. 1.,
cuprinse la articolul unic punctul 8 al legii, având următorul cuprins: „Articol unic. - Se aprobă
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7 din 13 februarie 2008 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind
cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru
aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 15 februarie 2008, cu următoarele modificări şi
completări:
«8. La articolul II, punctul 1, articolul II se modifică şi va avea următorul cuprins: [...]
8. La articolul II, punctul 1, articolul II se modifică şi va avea următorul cuprins:
«Art. II. - 1. La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile şi grădinile
de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 a Ordonanţei Guvernului
nr. 39/2005, privind cinematografia, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 328/2006, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în
domeniul privat a statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie
şi Exploatare a Filmelor «România-Film», împreună cu terenurile şi bunurile
mobile aferente, trec în domeniul public al unităţilor
administrativ-teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi a
sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea consiliilor
locale respective."
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt
cele ale art. 44 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, care au următorul cuprins:
- Art. 44 alin. (1), (2) şi (3): „(1) Dreptul de
proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi
limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită
în mod egal de lege, indiferent de titular. [...]
(3)Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o
cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă
despăgubire."
Autorii sesizării susţin, în esenţă, că prevederile
criticate contravin acestor dispoziţii constituţionale, deoarece reglementează
un transfer silit de proprietate din patrimoniul Regiei Autonome de Distribuţie
şi Exploatare a Filmelor „România Film".
A. In scopul exercitării controlului de
constituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că Regia Autonomă de Distribuţie
şi Exploatare a Filmelor „România Film" este titulara dreptului de
administrare asupra bunurilor imobile din patrimoniul său, iar nu titulara
dreptului de proprietate.
Astfel, prin Hotărârea Guvernului nr. 530/1991 privind
înfiinţarea de regii autonome şi societăţi comerciale în domeniul
cinematografiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 2 septembrie 1991, a fost
înfiinţată Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor „România
Film" prin reorganizarea întreprinderilor cinematografice, în temeiul
Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii
autonome şi societăţi comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 98 din 8 august 1990. Potrivit art. 5 alin. 1 din această lege, „Regia autonomă
este proprietara bunurilor din patrimoniul său".
Ulterior, legiuitorul a stabilit că bunurile din
patrimoniul Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor „România
Film" se află în proprietatea privată a statului şi în administrarea
amintitei regii. Astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 67/1997 privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional al Cinematografiei
şi constituirea Fondului cinematografic naţional, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 295
din 30 octombrie 1997, la art. 5 alin. (2) prevede următoarele: „Patrimoniul
cinematografiei naţionale, aflat în administrarea Oficiului Naţional al
Cinematografiei, este format din: [...]
c)cinematografele
aflate în administrarea Oficiului Naţional al Cinematografiei, prin intermediul
Regiei Autonome a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor - Romaniafilm Bucureşti."
Această ordonanţă a fost abrogată prin Legea
cinematografiei nr. 630/2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 889 din 9
decembrie 2002, potrivit căreia patrimoniul cinematografiei naţionale se află
în proprietatea publică sau privată a statului şi în administrarea Centrului
Naţional al Cinematografiei Naţionale. In ceea ce priveşte sediile şi anexele
în care îşi desfăşoară activitatea Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării
Filmelor - „Romaniafilm", dispoziţiile art. 12 alin. (2) din aceeaşi lege
prevăd că bunurile din patrimoniul regiei se află în proprietatea privată a
statului.
La rândul său, acest act normativ a fost abrogat prin
Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, astfel cum a fost
aprobată şi modificată prin Legea nr. 328/2006, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 649
din 27 iulie 2006, care însă menţine aceeaşi soluţie legislativă, prevăzând
expres la art. 65 alin. (1) că sălile şi grădinile de spectacol cinematografic,
precum şi terenurile aferente acestora se află în proprietatea privată a
statului şi în administrarea regiei.
Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 a
fost din nou modificată şi completată Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005,
prevăzând la punctul 1 al art. II următoarele:
„Până la reorganizarea Regiei Autonome de
Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «Româniafilm» în societate comercială, dar
nu mai târziu de data de 31 august 2008, sălile şi grădinile de spectacol
cinematografic, împreună cu terenurile aferente acestora, prevăzute în anexa
nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, cu modificările
şi completările ulterioare, pot fi trecute din domeniul privat al statului şi
din administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor
«Româniafilm» în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale şi în
administrarea autorităţilor publice locale, prin hotărâre a Guvernului, cu
obligaţia păstrării obiectului de activitate prevăzut în hotărâre."
B. Examinarea criticii de constituţionalitate
Aşa cum rezultă din cele expuse mai sus, sălile şi grădinile
de spectacol cinematografic s-au aflat în proprietatea privată a statului şi în
administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor
„Româniafilm".
Analizând legea criticată, în ansamblu, Curtea constată
că dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate reprezintă o măsură
legislativă pentru satisfacerea interesului public general privind accesul la
cultură, prin care se dispune, pe de o parte, trecerea sălilor şi grădinilor de
spectacol cinematografic din administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi
Exploatare a Filmelor „Româniafilm" în domeniul public al unităţilor
administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor locale, iar pe de
altă parte, se stabileşte obligaţia consiliilor locale să asigure investiţii
pentru reabilitarea bunurilor transmise.
Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 33 alin.
(3) din Constituţie, „Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii
spirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, [...]
promovarea valorilor culturale şi artistice ale
Românie în lume". In scopul îndeplinirii
acestor obligaţii, statul are legitimare constituţională ca, în calitatea sa de
titular al dreptului de proprietate, să dispună în legătură cu bunurile
aparţinătoare domeniului său de proprietate. Astfel, legiuitorul poate ca, în
exercitarea funcţiei culturale a statului, să reglementeze transmiterea unor
bunuri din domeniul privat al statului în domeniul public sau privat al
unităţilor administrativ-teritoriale, fără a aduce atingere dispoziţiilor art.
44 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie.
De altfel, este evident că bunurile proprietatea privată a statului nu pot face
obiectul unui act de expropriere, deoarece aceasta presupune operaţiunea de
transfer în proprietatea statului a dreptului de proprietate asupra bunurilor
aflate în patrimoniul persoanelor fizice sau juridice sau în proprietatea
privată a unităţilor administrativ-teritoriale, cu o justă şi prealabilă
despăgubire. A accepta că trecerea unui bun din domeniul privat al statului în
domeniul său public are natura unui transfer de proprietate este un nonsens juridic, deoarece statul este
titular al dreptului de proprietate, iar, potrivit art. 136 alin. (1) din
Constituţie, proprietatea statului este publică sau privată. Este de reţinut că
statul este titular al dreptului de proprietate publică sau privată, însă
bunurile aparţinătoare domeniului public sau celui privat au regimuri juridice
distincte, motiv pentru care legiuitorul a reglementat prin lege procedura de
trecere dintr-un domeniu în celălalt. Este cazul Legii nr. 213/1998 privind
proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie
1998.
Aşa fiind, în calitatea sa de proprietar, statul are
dreptul ca, prin organele competente, să afecteze unei utilităţi publice
naţionale sau locale oricare dintre bunurile pe care le deţine în proprietate
privată. Ca urmare a acestei afectaţiuni, bunul respectiv încetează să mai fie
obiectul de proprietate privată a statului şi intră în sfera dreptului de
proprietate publică, indiferent de titular, sau în sfera dreptului de
proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale.
Curtea mai constată că dispoziţiile privind trecerea
unor bunuri din administrarea unor persoane juridice în administrarea altora nu
contravin dispoziţiilor constituţionale anterior menţionate, deoarece dreptul
de administrare este un drept real, care are altă natură juridică decât dreptul
de proprietate. Acest drept, născut în temeiul unui act administrativ de dare
în administrare, nu conferă titularului decât dreptul de a poseda, de a
întrebuinţa bunul, nu pentru uzul său, ci pentru realizarea obiectivelor pentru
care i-a fost atribuit bunul. Iar dispoziţiile criticate au ca obiectiv transmiterea
bunurilor în administrare pentru difuzarea filmelor
cinematografice.
Faţă de acestea, Curtea constată că dispoziţiile art.
44 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie garantează dreptul la proprietate
privată, iar nu dreptul de administrare.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia României,
precum şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Constată că dispoziţiile articolului unic punctul 8 din
Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind
cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea
Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia sunt constituţionale.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Preşedintelui României şi se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 12 noiembrie 2008 şi
la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia
Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Puskâs Valentin Zoltan,
Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu