DECIZIE Nr.
1207 din 24 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 4 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 705 din 20 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 4 din Codul penal,
excepţie ridicată de Ana Negruţîn Dosarul nr. 5.857/271/P/2003 al Curţii de
Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Societăţii Comerciale „Invest Rom"
- S.R.L. Oradea a depus la dosar, în copie, Incheierea nr. 725 din 5 iunie
2009, emisă de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor,
potrivit căreia a fost admisă cererea de radiere.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 5.857/271/P/2003, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi
pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. 4 din Codul penal, excepţie
ridicată de Ana Negruţ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 53 alin. (2) şi art.
124 alin. (2), precum şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece tratează diferit persoane
aflate în situaţii analoage, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă.
In susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor art.
215 alin. 4 din Codul penal, autorul excepţiei invocă şi aspecte ce ţin de o
practică neunitară a diferitelor instanţe de judecată.
Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face
trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 215 alin. 4 din Codul penal - Inşelăciunea, care
au următorul conţinut:
„Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit
sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau
acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în
totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea
termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o
pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin.
2."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare.
Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 709 din 19 octombrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie
2006, Curtea a reţinut că „înşelăciunea, în oricare dintre variantele sale,
este o gravă infracţiune contra patrimoniului, constând în înşelarea încrederii
participanţilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil
în cadrul acestor raporturi juridice. In toate sistemele de drept înşelăciunea
sau escrocheria este o faptă incriminată şi sever sancţionată. Nu poate fi
confundată infracţiunea de înşelăciune cu neexecutarea unei obligaţii contractuale."
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Celelalte aspecte invocate de autorul excepţiei
excedează controlului Curţii Constituţionale, deoarece potrivit art. 126 alin.
(1) din Legea fundamentală, „Justiţia se realizează prin Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de
lege".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 215 alin. 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Ana Negruţ
în Dosarul nr. 5.857/271/P/2003 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi
pentru cauze cu minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru