DECIZIE Nr.
1204 din 5 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul functionarilor publici si ale art. 12 alin. (1) din Legea nr.
130/1996 privind contractul colectiv de munca
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 808 din 3 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Tudorel Toader -judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea
reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcţionarilor publici şi ale art. 12 alin. (1) din Legea nr.
130/1996 privind contractul colectiv de muncă, excepţie ridicată de Arnold
Ungar în Dosarul nr. 5.308/62/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că textul de lege criticat nu
contravine dispoziţiilor din Constituţie invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 5.308/62/2007, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcţionarilor publici şi ale art. 12 alin. (1) din Legea nr.
130/1996 privind contractul colectiv de muncă. Excepţia a fost ridicată de
Arnold Ungar cu prilejul soluţionării recursurilor declarate împotriva
Sentinţei civile nr. 573/CA din 19 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul
Braşov în Dosarul nr. 5.308/62/2007.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate
sunt neconstituţionale, întrucât sunt limitative, nepermiţând consiliului local
să acorde aparatului propriu drepturi peste cele prevăzute de lege, conform
puterii economice a unităţii administrativ-teritoriale.
Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios
administrativ şi fiscal, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale, consideră că excepţia de
neconstituţionalitate nu este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula
punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că
dreptul la negocieri nu este un drept absolut, astfel că stabilirea condiţiilor
în care negocierile şi convenţiile colective trebuie desfăşurate, respectiv
încheiate cu salariaţii, revin exclusiv legiuitorului. De asemenea, arată că
negocierea se poate face în limita fondurilor bugetare alocate pentru
funcţionarea instituţiilor publice. In sfârşit, arată că drepturile de natură
salarială ale funcţionarilor publici sunt stabilite, sub aspectul cuantumului
lor, prin lege, şi nu prin contractul colectiv de muncă, ca urmare a
negocierilor, având în vedere, pe de o parte, statutul profesional al acestora
şi, pe de altă parte, sursa de finanţare a acestor venituri, şi anume fonduri
publice.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului
excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 365 din 29 mai
2007, şi ale art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul
colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998.
Textele de lege criticate au
următoarea redactare:
- Art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999: „Autorităţile şi instituţiile publice pot încheia anual, în
condiţiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor
publici sau cu reprezentanţii funcţionarilor publici, care să cuprindă numai
măsuri referitoare la:
a) constituirea şi folosirea fondurilor destinate
îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă;
b) sănătatea şi securitatea în muncă;
c) programul zilnic de lucru;
d) perfecţionarea profesională;
e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege,
referitoare la protecţia celor aleşi în organele de conducere ale
organizaţiilor sindicale.";
- Art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996: „Contracte colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii
instituţiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze
referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin
dispoziţii legale."
Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lege
sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 120 alin. (1) prin care se consacră principiile
descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice şi
art. 121 alin. (1) şi (2) referitoare la autorităţile comunale şi orăşeneşti.
De asemenea, invocă dispoziţiile art. 9 pct. 1 din Carta europeană a autonomiei
locale, ratificată de România prin Legea nr. 199/1997, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997, dispoziţii referitoare la resursele
proprii ale autorităţilor administraţiei publice locale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorul acesteia critică, în esenţă, restrângerea posibilităţii de
a mai include şi alte clauze decât cele prevăzute de lege în acordurile
încheiate de autorităţile şi instituţiile publice cu reprezentanţii
funcţionarilor publici, restrângere pe care o consideră ca fiind o atingere
adusă principiului autonomiei locale. Astfel, consideră că autorităţile publice
locale trebuie să dispună liber, neîngrădit, de fondurile ce le sunt alocate.
Faţă de acestea, reţine că, deşi raportată la alte
texte constituţionale, problema vizând clauzele ce pot fi cuprinse în
acordurile încheiate cu instituţiile publice a mai fost analizată de Curtea
Constituţională şi cu alte prilejuri. Astfel, prin Decizia nr. 1.221 din 29
septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759
din 6 noiembrie 2009, Curtea arăta că „funcţionarii publici reprezintă o
categorie de salariaţi aparte, ce se deosebesc prin statutul legal specific,
acesta fiind, la rândul său, întemeiat pe principiile legalităţii,
imparţialităţii şi obiectivitătii, al transparenţei, al responsabilităţii, al
stabilităţii în exercitarea funcţiei publice şi al subordonării
ierarhice". De asemenea, prin Decizia nr. 768 din 18 septembrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, Curtea reţinea că „contractele
colective de muncă încheiate pentru salariaţii instituţiilor publice au un
regim juridic special, determinat de situaţia deosebită a părţilor acestor
contracte. Astfel, cheltuielile necesare pentru funcţionarea instituţiilor
publice, inclusiv drepturile salariale ale salariaţilor, sunt suportate de la
bugetul de stat ori de la bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale
judeţelor".
Din considerentele deciziilor amintite, Curtea reţine
că limitarea criticată de autorul excepţiei apare ca fiind justificată de
considerente ce ţin atât de statutul specific al funcţionarilor publici, cât şi
de faptul că resursele financiare din care este suportată plata drepturilor
acestora se întemeiază, după caz, fie pe bugetul de stat, fie pe bugetele
locale ale comunelor, ale oraşelor ori ale judeţelor.
Manifestarea autonomiei locale, în acest context, nu
suferă o restrângere neconstituţională. Astfel, aptitudinea legală a
autorităţilor autonome de a decide, în mod independent şi sub propria
răspundere, asupra problemelor colectivităţilor teritoriale în care
funcţionează, nu trebuie absolutizată, neputând depăşi cadrul legal, aplicabil
pe întreg teritoriul ţării, aşa cum arată înseşi prevederile Cartei europene a
autonomiei locale, amintită de autorul excepţiei, în art. 3 pct. 1. Relevante
în acest sens, sunt şi Decizia nr. 298 din 6 iulie 2004 , publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 19 august 2004, şi Decizia
nr. 494 din 29 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.018 din 16 noiembrie 2005.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcţionarilor publici şi ale art. 12 alin. (1) din Legea nr.
130/1996 privind contractul colectiv de muncă, excepţie ridicată de Arnold
Ungar în Dosarul nr. 5.308/62/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea