DECIZIE Nr.
1202 din 24 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 700 din 19 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Gheorghe Adrian Finta în Dosarul nr.
5.528/296/P/2007 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu
minori.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care
face trimitere la jurisprudenţa existentă în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 5.528/296/P/2007, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi
pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Gheorghe Adrian Finta în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi art. 24, precum şi ale
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, deoarece diferenţa de tratament juridic creată între faza de
urmărire penală şi faza de judecată, cât priveşte asistenţa juridică
obligatorie, este arbitrară şi nu se justifică.
Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, cu
denumirea marginală Asistenţa învinuitului sau a inculpatului, care au
următorul conţinut: „In cursul judecăţii, asistenţa juridică este
obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită
pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai
mare."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare.
Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 365 din 5 iulie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 12 august 2005, a statuat
că dreptul la apărare nu poate fi confundat cu dreptul la asistenţă juridică
obligatorie, primul fiind garantat în toate cazurile, iar cel de-al doilea
fiind instituit de legiuitor numai în anumite situaţii. Intrucât Legea
fundamentală garantează dreptul la apărare, iar nu şi pe cel la asistenţă
juridică obligatorie, Curtea a considerat că stabilirea cazurilor în care
aceasta din urmă este obligatorie constituie atributul exclusiv al
legiuitorului. Aşa fiind, nu se poate susţine că dispoziţiile art. 171 alin. 3
din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale numai pentru că nu prevăd
că asistenţa juridică este obligatorie şi în cursul urmăririi penale atunci
când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă
sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Gheorghe Adrian Finta în Dosarul nr. 5.528/296/P/2007 al Curţii de Apel
Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru