DECIZIE Nr.
120 din 19 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 273 si art. 278 1 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 169 din 5 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă -
procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273 şi art. 2781 din Codul de procedură penală,
excepţie invocată de Vasile Didilă şi Vasile Răducan în Dosarul nr.
2.273/99/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia penală.
La apelul nominal răspunde Vasile Didilă, asistat de
apărătorul ales, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul
şi în Dosarul nr. 1.457 D/2007 având ca obiect excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ion
Sandu în Dosarul nr. 9.951/281/2007 al Judecătoriei Ploieşti.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr.
1.504 D/2007 şi nr. 1.536 D/2007, având ca obiect excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Constantin Virgil Manea în Dosarele nr. 3.881/105/2007 al Tribunalului
Prahova - Secţia penală şi nr. 5.470/1/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală.
Curtea, având în vedere identitatea parţială dintre
obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele
susmenţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Apărătorul autorului excepţiei de neconstituţionalitate
Vasile Didilă arată că nu se opune conexării.
Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de
acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.457 D/2007, nr. 1.504
D/2007 şi nr. 1.536 D/2007 la Dosarul nr. 1.446 D/2007,
care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autorului
excepţiei de neconstituţionalitate Vasile Didilă solicită admiterea acesteia
astfel cum a fost formulată, considerând că dispoziţiile de lege criticate
îngrădesc accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând
referire şi la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierile din 4 octombrie 2007, 9 octombrie
2007, 23 octombrie 2007 si 19 octombrie 2007, pronunţate în dosarele nr.
2.273/99/2007, nr. 9.951/281/2007, nr. 3.881/105/2007 şi nr. 5.470/1/2007, Tribunalul
Iaşi - Secţia penală, Judecătoria Ploieşti, Tribunalul Prahova - Secţia penală
şi Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală au sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273
şi art. 2781 din Codul de procedură penală, excepţie
invocată de Vasile Didilă şi Vasile Răducan, Ion Sandu şi Constantin Virgil
Manea în dosarele menţionate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia Vasile Didilă şi Vasile Răducan susţin că textele
de lege criticate încalcă dispoziţiile art. 11, 16, 20 şi art. 21 din
Constituţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. Referitor la cuprinsul art. 273 din
Codul de procedură penală, arată că acesta trebuia redactat numai în forma
prevăzută în alin. 11, şi nu în forma alin. 1. Consideră că textul este
neconstituţional, întrucât lasă la latitudinea anchetatorului să aprecieze ceea
ce a hotărât alt anchetator,
acest act fiind în fapt un act de judecată şi împotriva rezoluţiei de
redeschidere a urmăririi penale ar trebui să se poată face plângere la o
instanţă de judecată, astfel nefiind îngrădit accesul liber la justiţie. De
asemenea, consideră că dispoziţiile art. 2781 din Codul de procedură penală conduc la o restrângere a accesului
la justiţie, întrucât există posibilitatea depăşirii unor termene rezonabile de
soluţionare a cauzei. S-a mai precizat că prin limitările acestor texte de lege
se creează o inegalitate în faţa legii a cetăţenilor, raportat la poziţia lor
de parte vătămată sau învinuit, încălcându-se art. 21 din Constituţie.
Autorul excepţiei Ion Sandu, susţine că dispoziţiile
art. 2781 alin. 2
din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, deoarece „justiţiabilul
are dreptul să formuleze petiţii, pentru care statul impune anumite obligaţii,
iar soluţiile privind astfel de plângeri sunt nelegale", ceea ce
contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
De asemenea, autorul excepţiei Constantin Virgil Manea
susţine că prevederile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală contravin dispoziţiilor art.
16 şi art. 21 din Constituţie, deoarece „îngrădesc accesul la justiţie al
părţilor aflate în proces". Autorul excepţiei a înţeles să formuleze
excepţia nemulţumit fiind de soluţia dispusă prin rezoluţia atacată, respectiv
aceea de neîncepere a urmăririi penale.
Tribunalul Iaşi - Secţia penală, Judecătoria
Ploieşti, Tribunalul Prahova - Secţia penală şi Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie
- Secţia penală au considerat că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale, ale cărei considerente sunt, în opinia sa, valabile şi
în prezenta cauză.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile
legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 273, cu denumirea marginală Reluarea în caz de
redeschidere a urmăririi, şi ale art. 2781 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea
în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de
netrimitere în judecată, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 138 şi 139 din Legea nr. 356/2006
pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru
modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006.
Examinând excepţia, astfel cum a fost formulată, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 273 din Codul
de procedură penală nu aduc nicio atingere principiului constituţional al
egalităţii în drepturi, deoarece sensul art. 16 alin. (1) din Constituţie este
garantarea egalităţii în drepturi între cetăţeni în faţa legii şi a
autorităţilor publice, iar nu între cetăţeni şi autorităţile publice. Or,
procurorul care dispune reluarea urmăririi penale, în condiţiile art. 273 din
Codul de procedură penală, acţionează în calitate de reprezentant al unei
autorităţi publice, şi anume Ministerul Public.
In situaţia în care procurorul dispune asupra
redeschiderii urmăririi penale, pentru motivele arătate în ordonanţă, urmează
ca, ulterior, după efectuarea actelor de urmărire dispuse, să se pronunţe o
nouă soluţie de către organul de urmărire penală, împotriva căreia persoana ce
se consideră vinovată are posibilitatea de a face plângere. Depăşirea, eventual,
al unui termen rezonabil în cursul urmăririi penale nu poate fi considerată o
îngrădire a accesului liber la justiţie, în sensul art. 21 din Constituţie, ci
poate face obiectul unei alte plângeri. Ingrădirea accesului liber la justiţie,
în sensul dispoziţiilor cuprinse în Constituţie şi al prevederilor art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
presupune împiedicarea efectivă şi expresă a cetăţenilor la justiţie în anumite
situaţii, ori în ceea ce priveşte articolele din Codul de procedură penală,
invocate ca fiind neconstituţionale, această condiţie nu este îndeplinită.
Nu pot fi reţinute nici susţinerile autorilor excepţiei
Vasile Didilă şi Vasile Răducan privind contrarietatea dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură penală cu
cele ale art. 21 din Legea fundamentală pe motiv că acestea nu reglementează
posibilitatea persoanei interesate de a ataca în faţa instanţei ordonanţa prin
care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Sub acest aspect se observă că
autorii excepţiei solicită în realitate completarea prevederilor de lege
criticate, în sensul de a se permite atacarea la instanţele judecătoreşti nu
doar a rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, ci
şi a altor acte sau măsuri ale procurorului, precum, în speţa de faţă,
ordonanţa prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, ceea ce este
contrar atât dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, în
conformitate cu care, în exercitarea controlului, „Curtea Constituţională se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederea supusă
controlului", cât şi prevederilor constituţionale cuprinse în art. 61
alin. (1), potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al
poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării".
In ceea ce priveşte susţinerile autorilor excepţiei Ion
Sandu şi Constantin Virgil Manea, Curtea constată că s-a pronunţat, în
jurisprudenţa sa, prin numeroase decizii, asupra constituţionalităţii
dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură penală, statuând, în mod constant, că
acestea nu încalcă egalitatea în drepturi, liberul acces la justiţie şi dreptul
la un proces echitabil, ci dau expresie acestor garanţii constituţionale. In
acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 598 din 8 noiembrie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.128 din 14 decembrie 2005,
Decizia nr. 232 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 266 din 20 aprilie 2007, Decizia nr. 405 din 14 iulie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 4 august
2005, Decizia nr. 66 din 3 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 142 din 17 februarie 2005, şi Decizia nr. 141 din 21
februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239
din 16 martie 2006, ale căror considerente îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, care să justifice
schimbarea jurisprudenţei Curţii.
Faţa de
cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d)şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d)şi ai art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 273 şi art. 2781 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Vasile Didilă
şi Vasile Răducan în Dosarul nr. 2.273/99/2007 al Tribunalului laşi - Secţia
penală, de Ion Sandu în Dosarul nr. 9.951/281/2007 al Judecătoriei Ploieşti şi
de Constantin Virgil Manea în dosarele nr. 3.881/105/2007 al Tribunalului
Prahova - Secţia penală şi nr. 5.470/1/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu