DECIZIE Nr. 120 din 1 martie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin.
1 si 2 si ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 346 din 25 aprilie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 31 alin. 1 si 2 si ale art. 34 alin. 2 din Codul de
procedura civila, exceptie ridicata de Ana Neagu in Dosarul nr. 1.846/2004 al
Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Invoca in acest sens
jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale, respectiv Decizia nr. 244
din 17 septembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 753 din 15 octombrie 2002, si Decizia nr. 196 din 13 mai 2003, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 416 din 13 iunie 2003, aratand ca
motivele pentru care exceptia de neconstitutionalitate a fost respinsa isi
mentin valabilitatea si in prezenta cauza.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 4 octombrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1.846/2004,
Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 1 si 2 si ale art. 34
alin. 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Ana Neagu.
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca
dispozitiile art. 31 alin. 1 din Codul de procedura civila contravin
prevederilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, intrucat instituie un
regim discriminatoriu, permitand instantei de judecata ascultarea judecatorului
recuzat numai atunci cand aceasta gaseste de cuviinta. Arata ca partile sunt
obligate sa isi motiveze cererile de recuzare, insa judecatorii nu sunt
obligati sa raspunda cu privire la cele petrecute in sala de judecata si cu
privire la motivele ce au dus la judecarea lor, creandu-se astfel un tratament
diferentiat fara o justificare legala.
Apreciaza ca dispozitiile art. 31 alin. 1 din Codul de procedura civila
incalca si prevederile art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie, deoarece etapa
orala si contradictorie a judecatii dispare cu desavarsire, partile nemaiputand
sa-si sustina punctul de vedere cu privire la o cerere pe care au formulat-o.
Considera ca dispare si caracterul echitabil al judecatii, in momentul in care
judecatorul recuzat poate fi prezent la judecarea cererii de recuzare, dar
partii i se interzice acest lucru. Arata ca dispozitiile de lege amintite mai
sus contravin si prevederilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Considera ca dispozitiile art. 31 alin. 1 din Codul de procedura civila
incalca si dreptul la aparare, intrucat partea, neputand fi prezenta la
solutionarea cererii de recuzare, nu isi poate sustine punctul de vedere in
fata instantei. Aceleasi dispozitii de lege reprezinta restrangeri ale tuturor
drepturilor amintite, incalcand prevederile art. 53 din Constitutie si pe cele
ale art. 17 si 18 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 31 alin. 2 din Codul de procedura
civila, apreciaza ca acestea incalca dispozitiile art. 21 alin. (3) din Legea
fundamentala. Arata in acest sens ca nu exista nici o ratiune pentru care una
sau alta dintre probe, in speta interogatoriul, sa fie exclusa cu desavarsire,
cu atat mai mult cu cat nu intotdeauna partile pot dovedi veridicitatea
cazurilor de recuzare prin intermediul altor mijloace de proba. Apreciaza ca de
cele mai multe ori consemnarile din caietul grefierului de sedinta reprezinta
un rezumat al celor discutate si pot scapa aspecte esentiale in dovedirea
motivelor de recuzare. Arata ca interzicerea administrarii probei cu
interogatoriul judecatorului incalca si dispozitiile art. 53 din Constitutie si
pe cele ale art. 17 si 18 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale.
Referitor la prevederile art. 34 alin. 2 din Codul de procedura civila,
considera ca acestea incalca dispozitiile art. 53 din Legea fundamentala,
precum si pe cele ale art. 13, 17 si 18 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Arata in acest sens ca, in
conditiile in care incheierea prin care s-a respins cererea de recuzare nu
poate fi atacata decat o data cu fondul, in cazul in care aceasta incheiere a
fost pronuntata in faza recursului, ea nu mai poate fi atacata prin nici o cale
ordinara, ingradindu-se astfel dreptul partii la un proces echitabil, precum si
accesul liber la justitie.
Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti arata ca instanta de judecata aplica
dispozitiile legale si apreciaza asupra oportunitatii unei anume masuri, in
speta aceea de a asculta punctul de vedere al judecatorului recuzat, iar
posibilitatea de a aprecia nu poate fi considerata drept o discriminare. Mai
arata ca cerinta legiuitorului de a obliga partea sa isi motiveze cererea prin
care sesizeaza instanta este fireasca, intrucat, in sens contrar, instanta nu
ar avea asupra a ce sa se pronunte si tocmai pentru ca punctul de vedere al
partii este expus in cererea de recuzare, uneori, in functie de motivele de
recuzare invocate, se apreciaza necesitatea ascultarii sau nu a punctului de
vedere al judecatorului recuzat. Constata ca in jurisprudenta Curtii Constitutionale
s-a statuat ca art. 16 din Constitutie vizeaza egalitatea in drepturi intre
cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi
si libertati fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic in ceea ce
priveste aplicarea unei masuri, indiferent de natura ei.
Arata ca dispozitiile art. 31 alin. 1 din Codul de procedura civila nu
incalca dreptul partii de a se adresa liber justitiei atata vreme cat aceasta
are posibilitatea sa indice, conform art. 29 din acelasi cod, motivele de
recuzare si, eventual, probele solicitate pentru dovedirea acestor motive.
In ceea ce priveste faptul ca partea nu poate fi prezenta la judecata, iar
judecatorul recuzat poate fi ascultat, apreciaza ca nu se creeaza un tratament
diferentiat, partea avand posibilitatea, fara nici un fel de ingradire, sa-si
motiveze pe larg cererea de recuzare, iar judecatorul poate fi ascultat doar cu
privire la motivele de recuzare.
Constata ca motivele de recuzare pot fi dovedite prin inscrisuri, inceput
de dovada scrisa, completate cu declaratii de martori ori prin declaratii de
martori, legea interzicand proba cu interogatoriu, dar acest fapt nu incalca
dreptul la aparare sau dreptul la un proces echitabil atata vreme cat partea
este obligata sa-si motiveze cererea, iar judecatorul poate fi ascultat cu
privire la motivele de recuzare.
Apreciaza ca nu poate fi primita sustinerea paratului in sensul ca nu
exista posibilitatea redarii integrale si fidele a dezbaterilor ce au loc in
sala, intrucat este de principiu ca notele grefierului reflecta fidel
sustinerile partilor si dezbaterile ce au loc in sala de judecata.
Arata ca, in conformitate cu jurisprudenta Curtii Constitutionale,
reglementarea de catre legiuitor, in limitele competentei ce i-a fost conferita
prin Constitutie, a conditiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau
procesual, nu constituie o restrangere a exercitiului acestuia, ci doar o
modalitate eficienta de a preveni exercitarea sa abuziva in detrimentul altor
titulari de drepturi in egala masura ocrotite.
In concluzie, instanta de judecata considera ca exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 1 si 2 si ale art. 34 alin.
2 din Codul de procedura civila este neintemeiata.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula
punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Guvernul considera ca egalitatea in fata legii se apreciaza prin aplicarea
aceluiasi tratament juridic persoanelor care se afla in situatii identice. Or,
in sustinerea exceptiei, incalcarea principiului egalitatii de tratament se apreciaza
prin discriminarea existenta intre judecatorul care nu este obligat sa raspunda
cu privire la cererea de recuzare si partile care sunt obligate sa-si motiveze
cererea de recuzare.
Arata ca cererea de recuzare nu constituie o actiune de sine statatoare,
avand ca obiect realizarea sau recunoasterea unui drept subiectiv al autorului
cererii, ci o procedura integrata procesului in curs de judecata, al carei scop
este tocmai asigurarea desfasurarii normale a judecatii, iar nu impiedicarea
accesului liber la justitie. Tocmai in considerarea acestui principiu
constitutional legiuitorul a prevazut posibilitatea atacarii numai o data cu
fondul a incheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire
de incheierile prin care se incuviinteaza sau se respinge abtinerea, ca si de
aceea prin care se incuviinteaza recuzarea, care nu sunt supuse nici unei cai
de atac.
Constata ca dispozitiile art. 34 alin. 1 din Codul de procedura civila sunt
in conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din
Constitutie, precum si ca in jurisprudenta sa Curtea Constitutionala a statuat
in mod constant ca accesul liber la justitie nu presupune accesul la toate
instantele judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege, deoarece
acestea sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care, in considerarea unor
situatii speciale, poate institui reguli speciale.
In ceea ce priveste pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 24 alin. (1)
din Constitutie, arata ca judecarea cererii de recuzare nu vizeaza fondul
cauzei si nu presupune in mod necesar dezbateri contradictorii, ci instanta
pronunta in sedinta publica o incheiere asupra recuzarii. Prin aceasta
reglementare legiuitorul a avut in vedere instituirea unei proceduri simple si
operative de solutionare a acestei cereri.
Considera ca dispozitiile art. 53 din Legea fundamentala nu sunt incidente
in cauza, intrucat ne aflam in prezenta reglementarii procedurii de judecata,
al carei scop este tocmai asigurarea desfasurarii normale a judecatii.
In concluzie, Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 31 alin. 1 si 2 si ale art. 34 alin. 2 din Codul de
procedura civila este neintemeiata.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 31 alin. 1 si 2 si ale
art. 34 alin. 2 din Codul de procedura civila nu aduc atingere principiului
egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, intrucat se
aplica tuturor persoanelor fizice aflate in situatia reglementata de ipoteza
normei juridice, fara a institui privilegii sau discriminari pe considerente
arbitrare.
Constata ca prevederile de lege criticate nu incalca principiul liberului
acces la justitie, respectiv dreptul partilor la un proces echitabil si la
solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil, deoarece judecarea cererii de
recuzare nu vizeaza fondul cauzei si nu presupune in mod necesar dezbateri
contradictorii. Apreciaza ca, prin reglementarea procedurii de solutionare a
cererii de recuzare, legiuitorul a urmarit sa impiedice tergiversarea cauzelor
civile, asigurand solutionarea acestora intr-un termen rezonabil.
Arata ca, din coroborarea dispozitiilor art. 24 cu cele ale art. 128 si ale
art. 126 alin. (2) din Constitutie, rezulta ca reglementarea prin textele de
lege criticate a unei proceduri speciale referitoare la recuzare nu este
contrara dreptului la aparare. In acelasi timp apreciaza ca dispozitiile
criticate nu pun in discutie nici restrangerea exercitiului unor drepturi sau
al unor libertati.
In concluzie, Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 31 alin. 1
si 2 si ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedura civila sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei,
precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
31 alin. 1 si 2 si ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedura civila, care au
urmatorul cuprins:
- Art. 31 alin. 1 si 2: "Instanta decide asupra recuzarii, in camera
de consiliu, fara prezenta partilor si ascultand pe judecatorul recuzat numai
daca gaseste de cuviinta.
Nu se admite interogatoriul sau juramantul ca mijloc de dovada a motivelor
de recuzare.";
- Art. 34 alin. 2: "Incheierea prin care s-a respins recuzarea se
poate ataca numai o data cu fondul."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1), (2) si (3), art. 24
alin. (1) si art. 53 din Constitutie, care au urmatorul continut:
- Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si
a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21 alin. (1), (2) si (3): "(1) Orice persoana se poate adresa
justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la aparare este garantat.";
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii."
De asemenea, autorul exceptiei considera ca se incalca si prevederile art.
6 paragraful 1, art. 13, 17 si 18 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, care au urmatorul continut:
- Art. 6 paragraful 1: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod
echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o
instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie
asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei.";
- Art. 13: "Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute
de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv
unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor
persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale.";
- Art. 17: "Nici o dispozitie din prezenta conventie nu poate fi
interpretata ca implicand, pentru un stat, un grup sau un individ, un drept
oarecare de a desfasura o activitate sau de a indeplini un act ce urmareste
distrugerea drepturilor sau a libertatilor recunoscute de prezenta conventie
sau de a aduce limitari mai ample acestor drepturi si libertati decat acelea
prevazute de aceasta conventie.";
- Art. 18: "Restrictiile care, potrivit prezentei conventii, sunt
aduse respectivelor drepturi si libertati nu pot fi aplicate decat in scopul
pentru care ele au fost prevazute."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala
constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta, urmeaza a fi respinsa
pentru urmatoarele considerente:
Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat cu privire la dispozitiile legale
criticate prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale, precum si la
prevederile art. 6 paragraful 1, art. 13, 17 si 18 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prin Decizia nr. 11
din 18 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
154 din 22 februarie 2005. Cu acel prilej Curtea Constitutionala a constatat
ca, prin reglementarea dispozitiilor art. 31 alin. 1 si 2 din Codul de procedura
civila, legiuitorul a avut in vedere instituirea unei proceduri simple si
operative de solutionare a cererii de recuzare, intrucat judecarea cererii de
recuzare nu vizeaza fondul cauzei si nu presupune in mod necesar dezbateri
contradictorii. Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca o
data cu fondul, instanta superioara de fond urmand a reface toate actele si
dovezile administrate la prima instanta, atunci cand constata ca cererea de
recuzare a fost pe nedrept respinsa. In jurisprudenta sa, Curtea a statuat in
mod constant ca, in conformitate cu dispozitiile art. 126 alin. (2) din
Constitutie, reglementarea procedurii de judecata, care include si sistemul
probator, este de competenta exclusiva a legiuitorului.
De asemenea, Curtea a constatat ca cererea de recuzare nu constituie o
actiune de sine statatoare, avand ca obiect realizarea sau recunoasterea unui
drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedura integrata procesului in
curs de judecata, al carei scop este asigurarea desfasurarii normale a
judecatii, astfel incat nu poate fi retinuta critica de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedura civila fata de prevederile
art. 21 din Constitutie. Tocmai in considerarea principiului liberului acces la
justitie legiuitorul a prevazut posibilitatea atacarii numai o data cu fondul a
incheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de
incheierile prin care se incuviinteaza sau se respinge abtinerea, precum si de
aceea prin care se incuviinteaza recuzarea, care nu sunt supuse nici unei cai
de atac.
In ceea ce priveste pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si
(2), precum si ale art. 53 din Constitutie, Curtea a constatat ca, prin
dispozitiile legale criticate, legiuitorul nu a instituit un tratament
discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenta unor situatii
procesuale diferite.
In acelasi timp Curtea a retinut ca dispozitiile de lege supuse controlului
de constitutionalitate nu contravin nici art. 6 paragraful 1 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat
acestea se refera exclusiv la solutionarea in fond a cauzei, el nefiind
aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este
recuzarea.
De asemenea, Curtea a constatat ca, intrucat dispozitiile legale criticate
nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 din Constitutie, care
consacra accesul liber la justitie, si nici celor ale art. 24 din Legea
fundamentala, care garanteaza dreptul la aparare, nu poate fi primita nici
critica autorului exceptiei potrivit careia modul de solutionare a cererii de
recuzare determina o restrangere nejustificata a accesului liber la justitie si
a dreptului la aparare, aducandu-se astfel atingere art. 13, 17 si 18 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice schimbarea
jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate in decizia mentionata isi
mentin valabilitatea si in prezenta cauza, astfel incat exceptia de
neconstitutionalitate invocata urmeaza sa fie respinsa ca neintemeiata.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 1
si 2 si ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de
Ana Neagu in Dosarul nr. 1.846/2004 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 1 martie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Cristina Toma