DECIZIE Nr. 12
din 9 ianuarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 si ale art. 581 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 94 din 6 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 şi ale art. 581 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Indian
England NV" din Amsterdam în Dosarul nr. 7.909/2006 al Judecătoriei
Râmnicu Vâlcea.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens, face referire la
jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 26 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 7.909/2006, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403
alin. 4 şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Indian England NV" din Amsterdam.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate
contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In
acest sens, arată că dispoziţiile criticate permit luarea unei măsuri esenţiale
cu privire la cursul procesului, fără a se da posibilitatea creditorului să-şi spună
punctul de vedere în legătură cu pretenţiile părţii adverse. De asemenea, arată
că textele criticate permit magistratului, pe calea unei proceduri sumare, să
dispună suspendarea executării unei hotărâri judecătoreşti, fără a fi
obligatorie cercetarea altor condiţii de admisibilitate în afara plăţii
cauţiunii.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581
din Codul de procedură civilă este neîntemeiată. In ceea ce priveşte excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de
procedură civilă, arată ca aceasta este întemeiată, deoarece excluderea
folosirii căii de atac asociată lipsei de citare a părţilor la soluţionarea
cauzei, precum şi inexistenţa unor criterii obiective de admisibilitate a
cererii sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi dreptul la
apărare.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face
referire la jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 403 alin. 4 şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă,
care au următorul conţinut:
- Art. 403 alin. 4: „In
cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate
dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a
executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă.
Incheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă
este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru
cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea
stabilită de instanţă, dacă este cazul.";
- Art. 581: „Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice,
pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea
unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea
piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce
la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.
Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor
şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de
urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar
motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va
putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea, se invocă
încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin Decizia nr. 236 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2006, a statuat că suspendarea provizorie
reglementată prin art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă se dispune ca
o măsură vremelnică, în scopul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar
putea repara.
Imprejurarea că împotriva încheierii instanţei prin
care s-a dispus o asemenea suspendare provizorie nu se poate promova nicio cale
de atac nu este de natură să înfrângă dispoziţiile constituţionale referitoare
la accesul liber la justiţie, la folosirea căilor de atac şi la înfăptuirea
justiţiei, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art.
126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedură diferite,
adecvate fiecărei situaţii juridice, iar pe de altă parte, prevederile
constituţionale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.
De asemenea, în analizarea constituţionalităţii acestui
text de lege trebuie avută în vedere, pe de o parte, urgenţa care impune
suspendarea provizorie a executării silite - urgenţă care nu îngăduie întârzieri
generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii instanţei -,
iar pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de preşedintele
instanţei nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretenţiilor sale,
acesta beneficiind de toate drepturile şi garanţiile procedurale, fiind apărat
prin instituirea unei cauţiuni de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5
milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani, cauţiune menită să acopere
eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executării
silite. In acest sens a statuat Curtea prin Decizia nr. 8 din 10 ianuarie
2006,publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 154 din 17 februarie 2006.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că prin
Decizia nr. 60 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 197
din 2 martie 2006, a statuat că prin procedura de urgenţă instituită de textul
de lege criticat nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului oricărei
persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor
si a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează o posibilitate în
plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei, prin
cerere de ordonanţă preşedinţială, şi aceasta în cazuri grabnice, pentru
păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei
pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea
piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Totodată, posibilitatea
atacării cu recurs a ordonanţei preşedinţiale, ca şi cea a contestării
executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă,
constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la
apărare.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi
în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 403 alin. 4 şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Indian England NV" din
Amsterdam în Dosarul nr. 7.909/2006 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 ianuarie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu