DECIZIE Nr.
1192 din 11 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (9) teza intai din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 823 din 8 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Vasile Nistorîn
Dosarul nr. 20.208/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 6 mai 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 20.208/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată şi completată.
Excepţia a fost ridicată de Vasile Nistor într-o cauză
de contencios administrativ având ca obiect obligaţia de a face.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că textul de lege criticat, potrivit căruia,
la soluţionarea cererilor în contencios administrativ, reprezentantul
Ministerului Public are posibilitatea de a participa, în orice fază a procesului,
ori de câte ori apreciază că acest lucru este necesar, contravine art. 16 alin.
(1), art. 24 alin. (1) şi art. 131 alin. (1) din Constituţie. Astfel,
beneficiază de participarea în proces a procurorului doar persoana vătămată în
drepturile sale, în care acţiunea este introdusă direct de către Ministerul
Public, creându-se o discriminare între cetăţeni sub aspectul apărării
drepturilor şi libertăţilor acestora, rol ce revine, potrivit art. 131 din
Constituţie, Ministerului Public. Autorul excepţiei apreciază că în prezenta
cauză sunt aplicabile considerentele şi soluţia pronunţate de Curtea
Constituţională prin Decizia nr. 65 din 25 ianuarie 2007, prin care a admis
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (9) din Legea
nr. 554/2004, care, în redactarea de la acea vreme, prevedea că cererile în
contencios administrativ se soluţionează fără participarea procurorului. In
plus, autorul excepţiei apreciază că textul de lege criticat este
neconstituţional şi sub aspectul interpretării date de către instanţa de judecată care a respins
cererea sa de participare a reprezentantului Ministerului Public.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu
împiedică exercitarea de către reprezentantul Ministerului Public a rolului său constituţional conferit de
art. 131 din Legea fundamentală.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 1 alin. (9) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7
decembrie 2004, dispoziţii modificate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 510
din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul conţinut:
- Art. 1 alin. (9): „(9) La
soluţionarea cererilor în contencios administrativ, reprezentantul Ministerului
Public poate participa, în orice fază a procesului, ori de câte ori apreciază
că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor
cetăţenilor."
Autorul excepţiei consideră că prima teză a textuuil de
lege citat încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), potrivit
cărora cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără
privilegii şi fără discriminări, ale art. 24 alin. (1), care garantează dreptul
la apărare, şi ale art. 131 alin. (1), care consacră rolul Ministerului Public
de reprezentant al intereselor generale ale societăţii şi de apărător al
ordinii de drept, precum şi al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele
considerente:
In esenţă, autorul excepţiei critică dispoziţiile art.
1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 datorită caracterului dispozitiv al
acestora. In opinia sa, participarea reprezentantului Ministerului Public la
soluţionarea cererilor în contencios administrativ ar trebui să fie prevăzută
în mod obligatoriu, imperativ, şi să nu fie lăsată la aprecierea acestuia,
deoarece, în acest caz, sunt încălcate normele constituţionale ale art. 16
alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 24
alin. (1), privind dreptul la apărare, precum şi ale art. 131 alin. (1), referitoare
la rolul Ministerului Public. Autorul excepţiei invocă, de asemenea, Decizia
nr. 65 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 107 din 13 februarie
2007, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, deoarece textul de lege criticat prevedea expres că
cererile în contencios administrativ se soluţionează fără participarea
procurorului.
Curtea constată că, în actuala reglementare, art. 1
alin. (9) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede
posibilitatea participării reprezentantului Ministerului Public la soluţionarea
cererilor în contencios administrativ, în orice fază a procesului, ori de câte
ori apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor
şi libertăţilor cetăţenilor. Prin urmare, textul criticat reflectă în planul
legii organice conţinutul normativ al art. 131 alin. (1) din Constituţie, care
consacră rolul Ministerului Public de reprezentant al intereselor generale ale
societăţii şi de apărător al ordinii de drept, precum şi al drepturilor şi
libertăţilor cetăţenilor, şi nu poate constitui, aşadar, o încălcare a
acestuia, astfel cum susţine autorul excepţiei. Pe de altă parte, nici
considerentele care au condus la declararea ca neconstituţionale, prin Decizia
Curţii Constituţionale nr. 65 din 25 ianuarie 2007, a prevederilor art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea nr.
554/2004 (în redactarea de la acea vreme) nu pot fi invocate în prezenta cauză,
deoarece o interdicţie expresă a legii nu poate avea aceleaşi efecte juridice
ca şi o normă dispozitivă, care reglementează o prerogativă sau o posibilitate.
Dacă în vechea redactare textul de lege interzicea în mod expres participarea
procurorului la soluţionarea cererilor în contencios administrativ, în prezent
textul de lege nu interzice, ci, dimpotrivă, reglementează posibilitatea
participării acestuia, în orice fază a procesului, dacă natura cauzei o cere,
în sensul că sunt puse în discuţie interese generale ale societăţii, ordinea de
drept, precum şi drepturi sau libertăţi ale cetăţenilor, astfel încât să se
impună participarea reprezentantului Ministerului Public, conform rolului său
constituţional.
Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate
referitoare la încălcarea art. 16 alin. (1) şi a art. 24 alin. (1) din Legea
fundamentală, Curtea constată că nici acestea nu pot fi reţinute. Absenţa
procurorului la soluţionarea unei cereri în contencios administrativ nu poate
fi privită ca o discriminare a persoanei vătămate atât timp cât criteriul după
care reprezentantul Ministerului Public apreciază să participe la soluţionarea
unei asemenea cereri este unul obiectiv, ce ţine de natura cauzei şi de implicarea
interesului general al societăţii, al ordinii publice sau al drepturilor şi
libertăţilor cetăţenilor, şi nu unul subiectiv, aleatoriu, care să aibă vreo
legătură cu persoana vătămată sau cu alte părţi din proces.
Referitor la invocarea art. 24 alin. (1) din
Constituţie, Curtea Constituţională reţine că absenţa sau participarea
procurorului Ministerului Public la soluţionarea unei cauze de contencios
administrativ nu constituie o garanţie specifică a exercitării dreptului la
apărare, astfel că acest text fundamental nu are incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, excepţie ridicată de Vasile Nistorîn Dosarul nr. 20.208/3/2007 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi