DECIZIE Nr.
1186 din 17 septembrie 2009
privind exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuta din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 703 din 20 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia Miu -
prim-magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din
Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A.
din Bucureşti în Dosarul nr. 2.921/111/2008 al Tribunalului Bihor - Secţia
civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele
nr. 2.515D/2009, nr. 2.516D/2009, nr. 2.517D/2009, nr. 2.518D/2009, nr.
2.519D/2009, nr. 2.520D/2009, nr. 2.521 D/2009, nr. 2.522D/2009, nr.
2.523D/2009, nr. 2.524D/2009, nr. 2.525D/2009D, nr. 2.528D/2009, nr.
2.529D/2009, nr. 2.530D/2009, nr. 2.531 D/2009, nr. 2.532D/2009, nr. 2.533D/2009,
nr. 2.534D/2009, nr. 2.535D/2009, nr. 2.536D/2009, nr. 2.537D/2009, nr.
2.538D/2009 şi nr. 2.539D/2009.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor nr. 2.515D/2009-2.525D/2009 şi nr. 2.528D/2009- 2.539D/2009 la
Dosarul nr. 2.514D/2009, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerinţele
conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
măsura conexării.
Curtea, având în vedere obiectul dosarelor menţionate,
în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune
conexarea dosarelor nr. 2.515D/2009-2.525D/2009 şi nr. 2.528D/2009-2.539D/2009
la Dosarul nr. 2.514D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 3 aprilie 2009 şi din 8 aprilie
2009, pronunţate în dosarele nr. 2.921/111/2008, nr. 1.118/111/2008, nr.
6.421/111/2008, nr. 5.731/111/2008, nr. 5.341/111/2008, nr. 5.362/111/2008, nr.
4.723/111/2008, nr. 4.976/111/2008, nr. 6.461/111/2008, nr. 6.025/111/2008, nr.
1.843/111/2008, nr. 6.132/111/2008, nr. 5.010/107/2008, nr. 5.264/107/2008, nr.
5.232/107/2008, nr. 5.239/107/2008, nr. 5.228/107/2008, nr. 5.275/107/2008, nr.
5.272/107/2008, nr. 7.840/107/2008, nr. 7.736/107/2008, nr. 7.835/107/2008, nr.
7.868/107/2008 şi nr. 5.271/107/2008, Tribunalul Bihor -Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din
Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Petrom" - S.A. în cauze având ca obiect drepturi băneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din
Codul muncii a fost interpretat de către instanţele de judecată ca realizând o
abrogare implicită a prevederilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă. Or, după intrarea în vigoare a Legii nr.
24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor
normative, nu mai există temei legal pentru a opera abrogarea implicită, pentru
că dispoziţiile art. 62 şi 63 din Legea nr. 24/2000 reglementează în mod
imperativ abrogarea expresă directă, cu enumerarea datelor de identificare a
tuturor actelor normative vizate. Prin urmare, prevederile art. 298 alin. (2)
ultima liniuţă din Codul muncii trebuie interpretate prin prisma regulilor de
tehnică legislativă reglementate de art. 1 alin. (2) şi art. 15 din Legea nr.
24/2000. In opinia autoarei excepţiei, orice altă interpretare este contrară
jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia
legiuitorul are obligaţia elaborării unor dispoziţii legale eficiente din
punctul de vedere al aplicabilităţii acestora, în sensul că ele trebuie să fie
coerente, să evite paralelismul legislativ şi să aibă vocaţia de a respecta drepturile
şi libertăţile fundamentale. Se susţine că prin pronunţarea unor hotărâri
judecătoreşti diferite asupra aceleiaşi probleme de drept este încălcat art. 6
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Mai mult, în temeiul art. 1 alin. (5) din Constituţie,
Parlamentul este obligat să respecte Constituţia şi celelalte legi, respectiv
el poate să modifice prevederile legale în vigoare prin abrogarea expresă, iar
nu implicită, fiindcă procedând în acest mod ar contraveni principiului
coerenţei legislative.
Tribunalul Bihor - Secţia civilă arată că excepţia este neîntemeiată, deoarece critica vizează
aspecte ce ţin de aplicarea legii în timp.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72
din 5 februarie 2003, dispoziţii care au următorul cuprins: „(2) Pe data
intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...]-orice alte
dispoziţii contrare."
Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat
este contrar următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (4) şi (5)
referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi
obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art.
73 alin. (3) lit. p), prin care se stabileşte că regimul general privind
raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială se
reglementează prin lege organică, şi art. 79 alin. (1) referitor la atribuţiile
Consiliului Legislativ.
Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate
Curtea Constituţională constată că aceasta este nefondată, urmând să fie
respinsă ca atare. Curtea reţine că întreaga motivare a excepţiei se referă la
modul de interpretare şi de aplicare în timp a două legi organice, şi anume
Codul muncii şi Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.
Se arată în acest sens că există o practică neunitară la nivelul instanţelor de
judecată în privinţa constatării abrogării implicite a prevederilor art. 72 din
Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, având drept
consecinţă pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti diferite asupra aceleiaşi
probleme de drept. De asemenea, se susţine că nu au fost respectate normele de
tehnică legislativă cu prilejul adoptării Codului muncii.
Curtea constată că toate aspectele invocate ţin de
modul de aplicare a legii şi de stabilirea unei interpretări unitare a actelor
normative, acestea nefiind de competenţa instanţei de contencios
constituţional, aşa cum este reglementată de Legea fundamentală şi de Legea nr.
47/1992, ci a instanţelor de judecată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 126
alin. (1) şi (3) din Constituţie, potrivit cărora „(1) Justiţia se realizează
prin Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe
judecătoreşti stabilite de lege. [...]
(3) Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură
interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe
judecătoreşti, potrivit competenţei sale".
De asemenea, Curtea mai reţine că atribuţiile Curţii
Constituţionale privind examinarea constituţionalităţii unor texte de lege nu
se pot extinde şi asupra aspectelor ce ţin de respectarea normelor de tehnică
legislativă, atât timp cât aceste norme nu au relevanţă în plan constituţional.
In acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia
nr. 1.105 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 18 august 2009.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în
dosarele nr. 2.921/111/2008, nr. 1.118/111/2008, nr. 6.421/111/2008, nr. 5.731/111/2008,
nr. 5.341/111/2008, nr. 5.362/111/2008, nr. 4.723/111/2008, nr. 4.976/111/2008,
nr. 6.461/111/2008, nr. 6.025/111/2008, nr. 1.843/111/2008, nr. 6.132/111/2008,
nr. 5.010/107/2008, nr. 5.264/107/2008, nr. 5.232/107/2008, nr. 5.239/107/2008,
nr. 5.228/107/2008, nr. 5.275/107/2008, nr. 5.272/107/2008, nr. 7.840/107/2008,
nr. 7.736/107/2008, nr. 7.835/107/2008, nr. 7.868/107/2008 şi nr.
5.271/107/2008 ale Tribunalului Bihor - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu