DECIZIE Nr.
1185 din 17 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 706 din 21 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Friedsam Detlef Udo prin mandatarul Corneliu
Alexandru Tancoîn Dosarul nr. 195.1/85/2007 al Curţii de Apel Alba Iulia -
Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă Corneliu Alexandru Tanco,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Corneliu Alexandru Tanco a cerut admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, menţionând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 17 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 195.1/85/2007, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Friedsam Detlef Udo prin
mandatar Corneliu Alexandru Tanco într-un dosar având ca obiect pretenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale atacate încalcă dreptul la
apărare prin faptul că se interzice mandatarului, care nu este avocat, să pună
concluzii în faţa instanţei. De asemenea, în opinia autorului, se mai încalcă
şi dreptul la liberă exprimare.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate
nu este întemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă sunt
constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a
fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 68 alin. 4 din Codul de
procedură civilă, dispoziţii ce au următorul conţinut: „Dacă mandatul este
dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii
decât prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii,
reprezintă partea."
Se susţine că dispoziţiile legale atacate contravin
prevederilor art. 24 privind dreptul la apărare, art. 30 alin. (1) privind
libertatea de exprimare şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau libertăţi din Constituţia României.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor legale
atacate prin raportare la critici similare.
Astfel, prin Decizia nr. 726 din 24 octombrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 7 decembrie
2006, Curtea a constatat că dispoziţiile legale atacate sunt constituţionale,
reţinând că reprezentarea părţilor într-un proces prin mandatar, care poate fi
avocat ori altă persoană cu sau fără pregătire juridică, este una dintre
modalităţile prin care Codul de procedură civilă asigură accesul liber la
justiţie, precum şi exercitarea dreptului la apărare al părţilor, drepturi
fundamentale prevăzute de art. 21, respectiv de art. 24 din Constituţie.
Restricţia mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii
orale în instanţă nu constituie o împiedicare a accesului liber la justiţie,
întrucât partea însăşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii
înaintea instanţei de judecată, iar mandatarul are posibilitatea să formuleze
cereri, să propună probe în tot cursul procesului, precum şi să depună
concluzii scrise.
De asemenea, Curtea a reţinut că posibilitatea
reprezentării părţii prin mandatar este prevăzută doar de art. 67 şi 68 din
Codul de procedură civilă, care stabilesc condiţiile de exercitare a acestui
mandat. Aceste condiţii, precum şi limitele în care poate fi exercitat
mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în
instanţă în numele părţii, reprezintă opţiuni ale legiuitorului, care, potrivit
dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte regulile privind
procedura de judecată.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că dispoziţiile
art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă sunt în concordanţă cu
prevederile constituţionale privind dreptul la apărare.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
In ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor
art. 53 din Legea fundamentală, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită,
întrucât nu s-a reţinut restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi. Cu privire la dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Constituţie, Curtea
constată că acestea nu sunt incidente în cauza de fată.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Friedsam Detlef Udo prin mandatarul Corneliu
Alexandru Tancoîn Dosarul nr. 195.1/85/2007 al Curţii de Apel Alba Iulia -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae