DECIZIE Nr.
118 din 3 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 320 alin. 3 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 158 din 13 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320 alin. 3 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Fabrimixt" - S.R.L.
din Poiana Câmpina în Dosarul nr. 2.314/204/2008 al Judecătoriei Câmpina.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că a
fost depusă o cerere din partea autorului excepţiei, prin care acesta solicită
Curţii acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public
solicită respingerea cererii, întrucât din data sesizării Curţii prin
încheiere, 18 septembrie 2008, şi până în prezent partea a avut suficient timp
pentru a-şi pregăti apărarea.
Deliberând, Curtea Constituţională respinge cererea de
amânare, deoarece partea nu a învederat motive temeinice care să justifice acordarea
unui nou termen.
Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 18 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.314/204/2008, Judecătoria Câmpina a sesizat Curtea
Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art.
320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Fabrimixt" - S.R.L. din Poiana Câmpina.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că, aplicând dispoziţiile criticate, instanţa de
judecată a calificat greşit calea de atac împotriva hotărârii pronunţate în soluţionarea
contestaţiei în anulare drept cerere în anulare, cale de atac prevăzută de
legea specială care reglementează procedura somaţiei de plată, iar nu recurs,
aşa cum prevede legea generală - Codul de procedură civilă. Această împrejurare
a generat o situaţie pe care autorul o consideră inadmisibilă, şi anume taxa de
timbru cuvenită pentru calea de atac (39 lei) este mai mare decât cea pentru
contestaţia în anulare (10 lei), în vreme ce, în mod judicios, ar trebui să
reprezinte 50% din valoarea timbrată pe fond. Toate aceste aspecte sunt de
natură a contraveni prevederilor art. 21 şi 126 din Constituţie.
Judecătoria Câmpina consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul
nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire
la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, text de
lege care are următorul conţinut: „Hotărârea dată în contestaţie este supusă
aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi art. 129 din Constituţia
României.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că în cadrul contestaţiei în anulare nu se examinează temeinicia
susţinerilor părţilor cu privire la drepturile lor subiective deduse judecăţii,
calea extraordinară de atac neavând caracter devolutiv, ci doar se verifică
dacă judecata a avut loc cu respectarea normelor procedurale privind competenţa
şi a celor referitoare la citarea părţilor - în cazul contestaţiei în anulare
obişnuite-, precum şi dacă judecata recursului este rezultatul unei greşeli
materiale sau dacă instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze vreunul
dintre motivele de casare - în cazul contestaţiei în anulare speciale. Din
dispoziţiile art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă rezultă că, pentru
admisibilitatea contestaţiei în anulare, una dintre condiţiile care se cer a fi
îndeplinite este aceea ca hotărârea atacată, pronunţată în primă instanţă,
apel, recurs, revizuire, contestaţie în anulare, să fie irevocabilă. Judecarea
contestaţiei în anulare se face după regulile de la instanţa a cărei hotărâre
se atacă, iar în caz de admitere, hotărârea se va anula şi se va proceda la
rejudecarea cauzei, după caz, de către instanţa care a admis contestaţia în
anulare ori de către instanţa sau organul cu activitate jurisdicţională
competente. Aşa fiind, soluţia legislativă reglementată de prevederile art. 320
alin. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia hotărârea dată în
contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, vine să
confirme judecarea acestei căi extraordinare de atac după regulile procedurale
aplicabile instanţei a cărei hotărâre se atacă, inclusiv sub aspectul
exercitării căilor de atac.
De altfel, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în
jurisprudenta sa constantă, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi art.
129 din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa
instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Sub
acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea
neîngrădită a celor interesaţi
de a le utiliza, în formele şi în modalităţile instituite de lege.
In fine, Curtea constată că autorul
excepţiei solicită declararea neconstituţionalităţii textelor de lege
criticate pentru motivul că instanţa de judecată a calificat greşit calea de
atac împotriva hotărârii pronunţate în soluţionarea contestaţiei în anulare,
aspect care excedează însă controlului Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Fabrimixt" - S.R.L. din Poiana Câmpina în
Dosarul nr. 2.314/204/2008 al Judecătoriei Câmpina.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu