DECIZIE   Nr. 118 din 16 martie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 si art. 164 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala

ACT EMIS DE:     CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 380 din 30 aprilie 2004

    Nicolae Popa       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Nicolae Cochinescu - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Petre Ninosu       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Ioan Vida          - judecator
    Dana Titian        - procuror
    Doina Suliman      - magistrat asistent-sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor titlului III si celor ale art. 127 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Plas Turo" - S.R.L. din Ramnicu Valcea in Dosarul nr. 6.697/2003 al Judecatoriei Ramnicu Valcea.
    La apelul nominal raspunde avocatul Dumitru Ghita, pentru autorul exceptiei. Lipsesc celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Avocatul autorului exceptiei, aratand ca, desi Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 a fost abrogata de la data de 1 ianuarie 2004, sustine neconstitutionalitatea dispozitiilor titlului III si ale art. 127 alin. (1) si (2) din acest act normativ. In acest sens, considera ca masurile asiguratorii, astfel cum sunt reglementate in titlul III al ordonantei criticate, contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 si 21, deoarece nu sunt limitate la nivelul valorii inscrise in titlul executoriu, ceea ce duce nemijlocit la blocarea activitatii agentului economic. In continuare, apreciaza ca depunerea cautiunii, potrivit art. 127 din ordonanta, la unitatea teritoriala a trezoreriei statului constituie un abuz al organelor fiscale, care insa nu poate fi inlaturat de instanta de judecata datorita acestui text de lege neconstitutional.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere ca, ulterior sesizarii Curtii, dispozitiile legale criticate au fost abrogate, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenita inadmisibila.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 octombrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 6.697/2003, Judecatoria Ramnicu Valcea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
    Exceptia a fost ridicata de contestatoarea Societatea Comerciala "Plas Turo" - S.R.L. din Ramnicu Valcea intr-o cauza ce are ca obiect solutionarea unei contestatii la executare, in contradictoriu cu intimatele Directia Generala a Finantelor Publice Valcea si Administratia Finantelor Publice Ramnicu Valcea.
    Din examinarea concluziilor scrise, depuse in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, rezulta ca aceasta priveste, in special, dispozitiile titlului III si cele ale art. 127 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002. Autorul exceptiei considera ca aceste texte de lege contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 si 21, precum si dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    In acest sens, autorul exceptiei arata ca dispozitiile titlului III din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 sunt neconstitutionale, "in conditiile in care permit organului sa dispuna discretionar de masurile asiguratorii, indiferent de titlul executoriu sau de valoarea inscrisa in titlul executoriu, masurile asiguratorii privind, de regula, toate bunurile, marfurile si mijloacele banesti ale agentului economic, conducand nemijlocit la blocarea intregii activitati a acestuia". In ceea ce priveste dispozitiile art. 127 alin. (1) si (2) din actul normativ criticat, autorul exceptiei considera ca nelegala raportarea cautiunii in cuantum de 20% la suma datorata, suma pe care debitorul nu o contesta si care, de altfel, nu face obiectul procesului. Apreciaza, totodata, ca, pentru a-si indeplini rolul, cautiunea "nu trebuie depusa la dispozitia uneia din parti, ci la un tert si la dispozitia instantei". In final, autorul exceptiei sustine ca Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 a fost "editata pentru exterminarea societatilor comerciale ce nu sunt de acord cu abuzurile organelor fiscale (locale) si politice".
    Instanta de judecata considera ca dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 61/2002, cu exceptia celor ale art. 127 alin. (1) si (2), nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, intrucat "stabilesc procedura de suspendare a platii obligatiilor bugetare in cazul exercitarii de catre platitori a cailor de atac la organele competente ale creditorilor bugetari", fara a impiedica insa ca debitorul bugetar nemultumit de solutia adoptata sa se adreseze instantelor de contencios administrativ competente, potrivit art. 21 din Constitutie. In opinia instantei, art. 39 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 "asigura debitorului posibilitatea de a formula contestatie si impotriva actelor prin care se dispun si se aduc la indeplinire masurile asiguratorii", reprezentand astfel un caz de aplicare a prevederilor constitutionale ale art. 21 "in materia masurilor asiguratorii dispuse si aduse la indeplinire prin procedura administrativa prevazuta de titlul III din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002". Referitor insa la dispozitiile art. 127 alin. (1) si (2), instanta apreciaza ca acestea contravin atat prevederilor art. 16 si 21 din Constitutie, cat si ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece, "prin stabilirea unei cautiuni de 20% din cuantumul sumei datorate in sarcina persoanei juridice contestatoare, ca o conditie de primire a cererii de chemare in judecata, aduce atingere principiului constitutional al liberului acces la justitie, cu atat mai mult cu cat se poate ajunge la situatia in care debitorul bugetar trebuie sa plateasca o cautiune in cazul contestarii masurilor asiguratorii, o cautiune in cazul executarii propriu-zise si o alta pentru suspendarea executarii in cadrul contestatiei la executare, potrivit art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila, sau chiar mai multe cautiuni, in cazul formularii mai multor contestatii pentru acte de executare diferite". De asemenea, instanta considera "ilogic sa se stabileasca o cautiune in functie de cuantumul sumei datorate, iar nu contestate, atata timp cat de cele mai multe ori se contesta chiar aceasta suma". Totodata, apreciaza ca prin "depunerea cautiunii la unitatea teritoriala a trezoreriei statului, deci la creditor, se creeaza statului, in mod nejustificat, o situatie mai favorabila decat cea a altor creditori", iar prin aceasta se incalca principiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, apreciaza ca dispozitiile cuprinse in Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 nu aduc atingere art. 16 din Constitutie, intrucat aceste prevederi constitutionale statueaza egalitatea in fata legii a cetatenilor si nu a persoanelor juridice. De asemenea, apreciaza ca nu poate fi primita nici sustinerea autorului exceptiei potrivit careia dispozitiile actului normativ criticat ar infrange principiul constitutional prevazut de art. 21, referitor la accesul liber la justitie. Aceasta deoarece, pe de o parte, "instituirea posibilitatii pentru debitorii bugetari de a exercita o cale de atac administrativ-jurisdictionala impotriva actelor de stabilire a obligatiilor bugetare nu limiteaza accesul la justitie, acestia avand posibilitatea de a ataca decizia pronuntata la instanta competenta de contencios administrativ, iar, pe de alta parte, suspendarea obligatiei de plata conditionat de depunerea unei garantii la nivelul sumei contestate nu aduce atingere principiului constitutional mentionat, garantia fiind instituita in scopul evitarii exercitarii cu rea-credinta a cailor de atac". In ceea ce priveste neconstitutionalitatea titlului III din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, in raport cu dispozitiile art. 21 din Constitutie, aceasta nu poate fi retinuta "atata timp cat impotriva actelor administrative prin care se dispun si se aduc la indeplinire masurile asiguratorii cel interesat poate face contestatie la instanta de judecata competenta". Referitor la contrarietatea art. 127 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 fata de prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (2), Guvernul apreciaza ca "accesul la justitie nu este obstructionat prin instituirea cautiunii de 20% din cuantumul sumei datorate, cautiunea constituind o garantie in vederea evitarii abuzurilor de drept, exercitarea cu rea-credinta a contestatiei la executare determinand tergiversarea solutionarii cauzelor si, implicit, amanarea realizarii creantelor bugetare". Invocand jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, Guvernul apreciaza ca neintemeiata si critica privind infrangerea art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat "dreptul de acces la o instanta nu este absolut, statul bucurandu-se de o anumita marja de apreciere, astfel incat limitarile aduse sa nu atinga acest drept in insasi substanta sa, sa urmareasca un scop legitim si sa pastreze un raport de proportionalitate intre mijloacele folosite si scop".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei republicate, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia republicata, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum rezulta din sustinerile autorului acesteia, il constituie dispozitiile titlului III si cele ale art. 127 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
    Dispozitiile legale criticate au urmatoarea redactare:
    "TITLUL III
    Masuri asiguratorii

    Art. 31
    Masurile asiguratorii prevazute in prezentul titlu se dispun si se aduc la indeplinire prin procedura administrativa de catre creditorii bugetari.
    Art. 32
    Se vor dispune masuri asiguratorii de catre creditorii bugetari, inaintea inceperii procedurii de executare silita, atunci cand exista pericolul ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa isi ascunda ori sa isi risipeasca averea/patrimoniul.
    Art. 33
    Creditorul bugetar poate dispune prin procedura administrativa, prin decizie motivata, poprirea asiguratorie asupra veniturilor si/sau sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile si imobile, proprietatea debitorului, dupa caz, oriunde s-ar afla.
    Art. 34
    Masurile asiguratorii dispuse potrivit art. 33, precum si cele dispuse de instantele judecatoresti sau de alte organe competente se aduc la indeplinire in conformitate cu dispozitiile referitoare la executarea silita, care se aplica in mod corespunzator.
    Art. 35
    Masurile asiguratorii vor fi ridicate, prin decizie motivata, de catre creditorii bugetari cand au incetat motivele pentru care au fost dispuse.
    Art. 36
    Masurile asiguratorii dispuse atat de creditorii bugetari, cat si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate in conditiile legii, raman valabile pe toata perioada executarii silite, fara indeplinirea altor formalitati.
    Art. 37
    (1) In cazul infiintarii sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal intocmit de organul de executare se comunica pentru inscriere Biroului de carte funciara.
    (2) Inscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, dupa inscriere, vor dobandi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispozitie ce ar interveni ulterior inscrierii prevazute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absoluta.
    Art. 38
    Daca valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acopera integral creanta bugetara, masurile asiguratorii pot fi infiintate si asupra bunurilor detinute de catre debitor in proprietate comuna cu terte persoane, pentru cota-parte detinuta de acesta.
    Art. 39
    Impotriva actelor prin care se dispun si se aduc la indeplinire masurile asiguratorii cel interesat poate face contestatie in conformitate cu prevederile art. 124.";
    Art. 127 alin. (1) si (2):
    "(1) Contestatia la executare se face cu conditia depunerii numai de catre persoanele juridice a unei cautiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritoriala a trezoreriei statului.
    (2) Dovada privind plata cautiunii prevazute la alin. (1) va insoti in mod obligatoriu contestatia debitorului, fara de care aceasta nu va putea fi inregistrata."
    In sustinerea neconstitutionalitatii dispozitiilor legale mentionate, autorul exceptiei invoca incalcarea prevederilor art. 16 alin. (1) si (2) si celor ale art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutia republicata, care au urmatorul continut:
    Art. 16 alin. (1) si (2):
    "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    Art. 21 alin. (1) si (2):
    "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
    De asemenea, autorul exceptiei invoca si incalcarea dispozitiilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, dispozitii potrivit carora:
    "1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei."
    Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 a fost abrogata potrivit art. 200 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003.
    In jurisprudenta sa, concretizata prin Decizia Plenului nr. III din 31 octombrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea Constitutionala a statuat ca, atunci cand dispozitia legala criticata a fost abrogata, exceptia poate sa fie examinata daca textul legal, in noua sa redactare, pastreaza solutia legislativa initiala. In speta de fata, dupa abrogarea Ordonantei Guvernului nr. 61/2002, solutia legislativa prevazuta in textele legale criticate de autorul exceptiei a fost preluata de Codul de procedura fiscala, in art. 119, respectiv art. 164 alin. (1) si (2):
    Art. 119:
    "(1) Masurile asiguratorii prevazute in prezentul capitol se dispun si se duc la indeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente.
    (2) Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietatea debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa-si ascunda ori sa-si risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.
    (3) Aceste masuri pot fi luate si in cazul in care creanta nu a fost inca individualizata si nu a devenit scadenta. Masurile asiguratorii dispuse, daca nu au fost desfiintate in conditiile legii, raman valabile pe toata perioada executarii silite, fara indeplinirea altor formalitati. O data cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii.
    (4) Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. In decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate.
    (5) Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si semnata de catre conducatorul organului fiscal competent.
    (6) Masurile asiguratorii dispuse potrivit alin. (2), precum si cele dispuse de instantele judecatoresti sau de alte organe competente se duc la indeplinire in conformitate cu dispozitiile referitoare la executarea silita, care se aplica in mod corespunzator.
    (7) In cazul infiintarii sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal intocmit de organul de executare se comunica pentru inscriere Biroului de carte funciara.
    (8) Inscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, dupa inscriere, vor dobandi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispozitie ce ar interveni ulterior inscrierii prevazute la alin. (7) sunt lovite de nulitate absoluta.
    (9) Daca valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acopera integral creanta bugetara, masurile asiguratorii pot fi infiintate si asupra bunurilor detinute de catre debitor in proprietate comuna cu terte persoane, pentru cota-parte detinuta de acesta.
    (10) Impotriva actelor prin care se dispun si se duc la indeplinire masurile asiguratorii cel interesat poate face contestatie in conformitate cu prevederile art. 162.";
    Art. 164 alin. (1) si (2):
    "(1) Contestatia la executare se face cu conditia depunerii numai de catre persoanele juridice a unei cautiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului.
    (2) Dovada privind plata cautiunii prevazute la alin. (1) va insoti in mod obligatoriu contestatia debitorului, fara de care aceasta nu va putea fi inregistrata."
    In aceste conditii, Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte asupra acestor dispozitii legale.
    Examinand exceptia, Curtea constata ca, prin Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004, a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 164 alin. (1), (2) si (3) din Codul de procedura fiscala. In acest sens, Curtea a retinut ca aceste dispozitii legale, conditionand insasi inregistrarea contestatiei la executare de plata unei cautiuni, au semnificatia drastica a unui fine de neprimire a cererii de sesizare a instantei, ceea ce ingradeste liberul acces la justitie.
    Avand in vedere prevederile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit carora nu pot face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate dispozitiile constatate ca neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii, rezulta ca, potrivit alin. (6) al aceluiasi articol, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 164 alin. (1) si (2) din Codul de procedura fiscala urmeaza sa fie respinsa ca devenita inadmisibila.
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 119 din Codul de procedura fiscala, referitoare la competenta si regulile de procedura privind punerea in aplicare a masurilor asiguratorii, Curtea constata ca exceptia este neintemeiata, deoarece, urmare a constatarii neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 164 alin. (1), (2) si (3) din acelasi cod, nu se mai poate pune problema ca si in cazul contestarii masurilor asiguratorii sa se perceapa, la introducerea contestatiei, cautiunea de 20% .

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutia republicata, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (1) si (6), precum si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Plas Turo" - S.R.L. din Ramnicu Valcea in Dosarul nr. 6.697/2003 al Judecatoriei Ramnicu Valcea.
    2. Respinge, ca devenita inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 164 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 16 martie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent sef,
                              Doina Suliman