DECIZIE Nr.
1175 din 17 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sanatatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 712 din 22 octombrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Dan Ioan în Dosarul
nr. 5.699/97/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercială şi contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată în acest sens că
dispoziţiile art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii nu încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la ocrotirea
sănătăţii şi nici principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale, acestea
stabilind modalitatea de calcul al contribuţiei lunare băneşti a asiguraţilor
la fondul de asigurări de sănătate, fără a avea legătură cu normele
constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 17 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 5.699/97/2008, Tribunalul Hunedoara - Secţia comercială şi
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 257 alin. (3) din Legea nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, raportat la dispoziţiile art. 34
alin. (1) şi (3) şi art. 56 alin. (2) din Constituţia României".
Excepţia a fost ridicată de Dan Ioan într-o cauză având
ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anulare a unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006
încalcă dispoziţiile art. 34 alin. (1) şi (3) şi ale art. 56 alin. (2) din
Constituţie, deoarece obligă persoana care realizează venituri atât din
contract de muncă, cât şi ca persoană fizică autorizată să plătească lunar
contribuţia la fondul de asigurări sociale de sănătate şi pentru veniturile
realizate în această ultimă calitate, ceea ce echivalează cu o dublă taxare.
Atât timp cât aceeaşi persoană plăteşte contribuţia respectivă în calitate de
salariat, textul legal criticat este neconstituţional, având în vedere că „ea
nu va primi de la statul român îngrijiri medicale duble". Totodată, norma
juridică atacată cuprinde o serie de neconcordanţe şi contradicţii, careînfrâng
principiile clarităţii şi previzibilităţii legii, contrar principiului
accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie.
Tribunalul Hunedoara - Secţia comercială şi
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece autorul acesteia
propune, de fapt, o altă interpretare a textului de lege criticat.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată în
raport cu prevederile art. 21 din Constituţie, deoarece dispoziţiile legale
criticate sunt suficient de clare şi precise încât destinatarul lor să îşi
poată adapta comportamentul la condiţiile cerute de lege şi să înţeleagă
consecinţele nerespectării ei. In raport cu art. 34 alin. (1) şi (3) şi art. 56
alin. (2) din Constituţie, Guvernul consideră că excepţia este inadmisibilă,
astfel cum, prin Decizia nr. 469/2006, Curtea Constituţională a respins o
excepţie similară.
Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispoziţiile art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006,
modificată şi completată, sunt constituţionale, indicând în acest sens
considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 539/2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale
art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin art.
I pct. 54 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2008 pentru modificarea
şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 30 iunie
2008. Textul de lege criticat are următoarea redactare: „(3) In cazul
persoanelor care realizează în acelaşi timp venituri de natura celor prevăzute la
alin. (2) lit. a)-ej, alin. (21) şi la art. 213 alin. (2)
lit. h), contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă
prevederile constituţionale ale art. 21 -Accesul liber la justiţie, art.
34 alin. (1) şi (3) referitoare la dreptul la ocrotirea sănătăţii şi ale art.
56 alin. (2) conform cărora „Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure
aşezarea justă a sarcinilor fiscale".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată,
deoarece critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în
prezenta cauză au mai fost analizate de Curtea Constituţională, prin prisma
aceloraşi texte fundamentale invocate şi în prezenta cauză. Cu privire la
modalitatea de calcul al contribuţiei lunare la fondul de asigurări sociale de
sănătate, considerată ca fiind injustă prin raportare la veniturile obţinute,
Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 539 din 27 iunie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august 2006, că „este
firesc ca valoarea contribuţiei să difere de la persoană la persoană, în
funcţie de cuantumul veniturilor realizate. Această diferenţă este rezonabilă
şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care
realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse,
precum şi de'principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi
utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de
sănătate". De asemenea, Curtea a reţinut, cu acelaşi prilej, că
„principiul constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale pentru
suportarea cheltuielilor publice impune diferenţierea contribuţiei persoanelor
care realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuţie, exprimată
procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferenţa
valorică a contribuţiei este determinată de nivelul diferit al venitului".
Având în vedere că, faţă de natura criticilor de
neconstituţionalitate examinate prin decizia menţionată, nu au intervenit
elemente noi care să determine reconsiderarea soluţiei de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţată în baza argumentelor mai sus
arătate, Curtea constata că aceeaşi soluţie se impune şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Dan Ioan în Dosarul
nr. 5.699/97/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercială şi contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi