DECIZIE Nr.
1167 din 6 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (1) lit. c) si art. 26 2 din
Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii
obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 840 din 15 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) şi art. 262 din Ordonanţa Guvernului nr.
25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin
contractele de privatizare a societăţilor comerciale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Romferchim" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 38.433/3/2007
al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 18 martie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 38.433/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia
a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) şi art. 262 din Ordonanţa Guvernului nr.
25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin
contractele de privatizare a societăţilor comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romferchim" - S.A.
din Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că
dispoziţiile criticate constituie temeiul juridic al acţiunii introduse în anul
2002 împotriva sa de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului,
acţiune care are ca obiect plata penalităţilor pentru neefectuarea
investiţiilor aferente anilor 1996-2000, conform contractului de
vânzare-cumpărare de acţiuni încheiat între părţi în anul 1996. Astfel, autorul
excepţiei consideră inadmisibil ca, „după trecerea a 2 ani de zile de la
ultimul termen prevăzut pentru efectuarea investiţiilor şi după 6 ani de la
încheierea contractului, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să
vină să susţină că sunt aplicabile dispoziţiile unui act normativ adoptat în
anul 2002", respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002, iar nu prevederile
Decretului nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, care erau în vigoare în
momentul introducerii acţiunii la instanţa judecătorească. Prin aplicarea
dispoziţiilor criticate sunt modificate situaţii juridice definitiv stabilite
şi acte definitiv terminate, ceea ce contravine principiului neretroactivităţii
legii.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că prevederile
legale criticate nu au efecte retroactive, întrucât reglementează domeniul propriu
de aplicare a legii noi, respectiv efectele viitoare produse de o stare de
drept născută anterior intrării în vigoare a ordonanţei de guvern.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. c) şi art. 262 din Ordonanţa Guvernului
nr. 25/2002 nu contravin principiului neretroactivităţii legii, ele urmând a fi
aplicate începând cu data intrării lor în vigoare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul
nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire
la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. c) şi art. 262 din Ordonanţa Guvernului nr.
25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin
contractele de privatizare a societăţilor comerciale, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002, texte de lege care au următorul
conţinut:
- Art. 3 alin. (1) lit. c): „In
sensul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
[...]
c) perioada de derulare a contractului - perioada până la îndeplinirea
oricăreia şi a tuturor obligaţiilor părţilor contractante, conform clauzelor contractuale şi
prevederilor prezentei ordonanţe; intră sub incidenţa acestei definiţii
inclusiv acele contracte care până la apariţia prezentei ordonanţe confereau
Autorităţii anumite drepturi, inclusiv dreptul de a pretinde cumpărătorilor
aducerea la îndeplinire a obligaţiilor acestora asumate prin contract;";
- Art. 262: „In situaţiile prevăzute la art. 26 alin. (2) prescripţia pentru
dreptul Autorităţii de a aplica sancţiunile sau de a executa garanţiile începe
să curgă de la data împlinirii ultimei scadenţe anterioare intrării în vigoare a
prezentei ordonanţe."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2)
care consacră principiul neretroactivităţii legii.
Analizând textele de lege
supuse controlului de constituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art.
3 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 stabilesc semnificaţia
perioadei de derulare a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute
de stat la societăţile comerciale, societăţile şi companiile naţionale ca fiind
perioada până la îndeplinirea oricăreia şi a tuturor obligaţiilor părţilor
contractante, conform clauzelor contractuale şi prevederilor prezentei
ordonanţe. De asemenea, sunt considerate ca fiind contracte aflate în perioada
de derulare şi contractele încheiate înainte de apariţia prezentei ordonanţe,
care conferă Autorităţii anumite drepturi, inclusiv dreptul de a pretinde
cumpărătorilor ducerea la îndeplinire a obligaţiilor acestora asumate prin
contract. Relativ la aceste din urmă contracte, dispoziţiile art. 26 alin. (2)
din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 prevăd că, în cazul în care se constată
valoric nerealizarea sau realizarea parţială a angajamentului investiţional,
cumpărătorul datorează penalităţi contractuale calculate la valoarea
nerealizată, fără luarea în considerare a nerealizărilor pe obiective. Potrivit
art. 262 din
ordonanţă, data de la care cumpărătorul datorează aceste penalităţi şi de la
care începe să curgă termenul de prescripţie pentru dreptul Autorităţii de a
aplica sancţiunile sau de a executa garanţiile este data împlinirii ultimei
scadenţe anterioare intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002.
Deşi autorul excepţiei nu îşi circumscrie de plano critica de
neconstituţionalitate, care vizează ambele texte de lege, din argumentarea
excepţiei se constată că, în realitate, acesta consideră ca fiind
neconstituţionale doar dispoziţiile art. 262 din ordonanţă. Sub acest aspect, autorul
apreciază că prin instituirea obligaţiei de plată a penalităţilor în sarcina
cumpărătorului, în cazul contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a
Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002, s-ar conferi acestor contracte efecte
juridice pe care nu le aveau la momentul semnării lor.
Din această perspectivă se susţine că textul de lege
dedus controlului de constituţionalitate modifică în mod esenţial regimul
juridic aplicabil anterior tuturor contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni
deţinute de stat la societăţile comerciale, societăţile şi companiile naţionale,
încheiate sub imperiul legii vechi, în virtutea principiului „tempus regit actum", ceea ce
contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, referitoare la neretroactivitatea legii.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate aşa cum
aceasta a fost ridicată de autorul său, Curtea reţine că retroactivitatea
textului de lege şi deci neconstituţionalitatea art. 262 din Ordonanţa Guvernului nr.
25/2002 sunt, în mod necesar, subsecvente admiterii caracterului novator al
reglementării pe care textul o consacră. Altfel spus, numai în măsura în care
anterior intrării în vigoare a textului de lege dedus controlului de
constituţionalitate soluţia consacrată de acesta nu era de conceput, critica de
neconstituţionalitate ar putea fi considerată ca fiind întemeiată.
Or, sub acest aspect Curtea constată că dispoziţiile
art. 26 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 fac vorbire, expresis verbis, despre „penalităţile contractuale" calculate la valoarea nerealizată a angajamentului investiţional.
Aşa fiind, legiuitorul nu
reglementează o soluţie legislativă inovatoare, ci consacră, pe cale legală,
ceea ce contractul încheiat între părţi deja prevedea, şi anume clauza privind
penalităţile datorate pentru neîndepiinirea obligaţiilor asumate prin contract,
respectiv pentru nerealizarea sau realizarea parţială a angajamentului
investiţional de către cumpărător.
Nici prevederea in terminis prin lege a datei de
la care începe să curgă termenul de prescripţie a
dreptului Autorităţii de a aplica sancţiunile sau de a executa garanţiile,
respectiv data împlinirii ultimei scadenţe anterioare intrării în vigoare a
ordonanţei, nu poate fi calificată ca fiind un element novator, de natură a
modifica regimul juridic aplicabil în speţă. Astfel, potrivit dreptului comun
în materia prescripţiei - Decretul nr. 167/1958, regula este că prescripţia
extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune, regulă
cunoscută încă din dreptul roman şi exprimată prin adagiul „actione non natae, non praescribitur". Or, facultatea titularului unui drept subiectiv de a se adresa justiţiei pentru a obţine recunoaşterea şi valorificarea
acelui drept printr-o hotărâre care să-i asigure executarea silită a obligaţiei
corelative de către debitor nu se poate naşte decât din momentul în care
obligaţia devine exigibilă, adică este scadentă. Prin urmare, Curtea constată
că este neîntemeiată susţinerea autorului excepţiei, în sensul că soluţia
impusă de textul art. 262 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 nu era posibilă anterior intrării
sale în vigoare, întrucât textul în cauză ar fi avut un caracter novator şi,
prin aceasta, retroactiv.
De altfel, chiar dispoziţiile art. 2 din ordonanţă
stabilesc că „Prezenta
ordonanţă se aplică contractelor de vânzare-cumpărare având ca obiect acţiuni
deţinute de stat la societăţile comerciale, care au fost încheiate de Fondul
Proprietăţii de Stat sau de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea
Participaţiilor Statului şi sunt în derulare, pentru efectele produse de
acestea după intrarea ei în vigoare".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) şi art. 262 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de
urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a
societăţilor comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Romferchim" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. nr. 38.433/3/2007 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu