Decizia Nr.1163 din 15.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Obretin“ - S.R.L. din Tulcea în Dosarul nr. 453/36/2010 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.540D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 453/36/2010, Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Obretin“ - S.R.L. din Tulcea cu ocazia soluţionării unei cereri de revizuire.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 322 alin. 1 Codul de procedură civilă încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 şi 129, precum şi pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, arată că dispoziţiile criticate, care dau posibilitatea formulării cererii de revizuire în cazul în care hotărârea judecătorească s-a pronunţat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii, blochează accesul la justiţie prin sintagma „atunci când se evocă fondul“.Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece revizuirea este o cale extraordinară de atac, fiind admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 322 din Codul de procedură civilă, promovată pentru a îndrepta erorile de fapt, în scopul restabilirii adevărului, ceea ce este în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale referitoare la înfăptuirea justiţiei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 322 din Codul de procedură civilă.Din motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate reiese însă că aceasta critică doar teza finală a părţii introductive a art. 322 din Codul de procedură civilă în ceea ce priveşte sintagma „atunci când evocă fondul“. Aşadar, Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea dispoziţiilor art. 322 teza finală a părţii introductive din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:[...]“În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste texte de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 10 privind dreptul oricărei persoane, în deplină egalitate, să fie audiată în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 14 paragraful 1 referitor la egalitatea în faţa tribunalelor şi curţilor de justiţie din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:1. Dispoziţiile criticate reglementează o cale extraordinară de atac, care poate fi utilizată doar în cazurile limitativ prevăzute de art. 322 din Codul de procedură civilă.Astfel, acestea sunt norme de procedură, iar, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, procedura de judecată şi exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt stabilite numai prin lege. Din aceste prevederi constituţionale reiese că legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile în care părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.Prin Decizia nr. 258 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 20 mai 2008, Curtea a reţinut că revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată în scopul îndreptării erorilor de fapt.Pentru acest motiv, ce ţine de specificul căii de atac, textul de lege criticat se referă la hotărâri pronunţate în recurs prin care se evocă fondul, adică acele hotărâri prin care fondul cauzei a fost soluţionat chiar de instanţa de recurs.De asemenea, răspunzând unor critici similare, prin Decizia nr. 437 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 august 2011, Curtea nu a putut reţine critica referitoare la încălcarea accesului liber la justiţie, deoarece, aşa cum a statuat în jurisprudenţa sa, accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.În final, Curtea a mai reţinut că interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătoreşti definitive, precum şi a raporturilor juridice la care se referă impune ca legea să stabilească riguros şi limitativ cazurile şi motivele pentru care se poate exercita calea de atac a revizuirii.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.2. Distinct de cele arătate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 233 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 17 mai 2011, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care aceste prevederi legale nu permit revizuirea unei hotărâri judecătoreşti prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi şi libertăţi fundamentale, încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.Prin urmare, Curtea reţine că sintagma „atunci când se evocă fondul“, criticată în prezenta cauză, cunoaşte o limitare în sfera sa de aplicare în privinţa art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 teza finală a părţii introductive din Codul de procedură civilă în Dosarul nr. 453/36/2010 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu