Decizia Nr.116 din 06.03.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (5) lit. c) şi art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 346 din 12 mai 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Ioniţa Cochinţu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (5) lit. c) şi art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agrafood“ - S.R.L. din Otopeni şi Societatea Comercială „Gim Co“ - S.R.L. din comuna Brădeşti, judeţul Dolj, în Dosarul nr. 3.758/115/2011/a2 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 757D/2013.La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate Societatea Comercială „Agrafood“ - S.R.L. din Otopeni, avocat Crăciun Dimitrie, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, iar pentru partea Societatea Naţională de Radiocomunicaţii - S.A. din Bucureşti, consilierul juridic Mariana Armeanca, cu delegaţie depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi.Procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată şi solicită constatarea neconstituţionalităţii prevederilor criticate. De asemenea, face o scurtă incursiune în procedura insolvenţei, arătând că în legislaţia anterioară existau anumite condiţii care nu exonerau debitorul de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului de reorganizare şi cea prevăzută în planul de reorganizare. În continuare susţine că prevederile criticate nu îndeplinesc exigenţele constituţionale şi creează premisele unei discriminări între creditorii care îşi realizează integral creanţa şi cei care sunt excluşi de la această posibilitate, conducând totodată la încălcarea dreptului de proprietate.Reprezentanta Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii - S.A. din Bucureşti pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, spre exemplu Decizia nr. 1.380 din 16 decembrie 2008.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 3.758/115/2011/a2, Curtea de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (5) lit. c) şi art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agrafood“ - S.R.L. din Otopeni şi Societatea Comercială „Gim Co“ - S.R.L. din comuna Brădeşti, judeţul Dolj, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, întrucât, prin modul în care este întocmit şi aprobat planul de reorganizare, nu îşi pot încasa întreaga creanţă, deoarece debitoarea este descărcată de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului de reorganizare şi cea prevăzută în acest plan, chiar dacă reorganizarea se va finaliza cu succes, iar debitoarea ar putea dispune în viitor de sumele necesare plăţii tuturor datoriilor. Astfel, prin acţiunea textului legal criticat se instituie o privare de proprietate în mod discriminatoriu a „unui creditor chirografar faţă de alţi creditori chirografari“.Curtea de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că litigiul nu poartă nici asupra unui drept de proprietate şi nici asupra unei creanţe asupra statului, fiind vorba de drepturi de creanţă invocate de părţi şi care, în ipoteza aprobării/confirmării planului de reorganizare propus pentru debitoare, nu ar mai ajunge să fie satisfăcute. Or, câtă vreme Constituţia nu garantează satisfacerea efectivă a oricărei creanţe, indiferent de debitor, se constată că dispoziţiile legale criticate nu contravin principiilor constituţionale enunţate. De altfel, posibilitatea adoptării unui plan de reorganizare prin care anumite creanţe să nu mai fie satisfăcute este permisă numai în cazurile în care printr-o evaluare a patrimoniului debitorului ajuns în stare de insolvenţă se poate concluziona că acele creanţe, datorită rangului lor şi a ordinii de preferinţă, oricum nu ar fi satisfăcute nici prin procedura lichidării judiciare.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 95 alin. (5) lit. c) şi art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins:

– Art. 95 alin. (5) lit. c): „(5) Planul de reorganizare va menţiona: [...]c)dacă şi în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes economic, asociaţii din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită vor fi descărcaţi de răspundere;“;

– Art. 137 alin. (2): „(2) La data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2), potrivit cărora dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate, în condiţiile legii, iar proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal, indiferent de titular. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: 1. Autoarele prezentei excepţii de neconstituţionalitate sunt nemulţumite de modul în care se întocmeşte şi se aprobă planul de reorganizare, respectiv de prevederile legale care dau posibilitatea ca în planul de reorganizare să fie specificat dacă şi în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes economic, asociaţii din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită vor fi descărcaţi de răspundere, întrucât această măsură duce la imposibilitatea recuperării integrale a creanţei, ca urmare a faptului că, la data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan şi, astfel, nu îşi vor putea recupera întreaga creanţă. Totodată, în opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 95 alin. (5) lit. c) şi art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei conduc la o privare de proprietate în mod discriminatoriu în cadrul aceleiaşi categorii de creditori. 2. Din economia Legii nr. 85/2006, Curtea observă că prevederile art. 95 din Legea nr. 85/2006 stabilesc, în principal, conţinutul planului de reorganizare, respectiv:

– va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului şi va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de selecţie, desemnare şi înlocuire a administratorilor şi a directorilor;

– va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanţelor;

– va menţiona: a) categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate, în sensul legii; b) tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate; c) dacă şi în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes economic, asociaţii din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită vor fi descărcaţi de răspundere; d) ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment; valoarea estimativă se va calcula la data propunerii planului.Totodată, potrivit art. 137 alin. (2), debitorul este descărcat de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan la data confirmării unui plan de reorganizare. 3. Raportat strict la criticile formulate în prezenta cauză, Curtea reţine că acestea sunt neîntemeiate. Pe de o parte, prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie garantează dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului, proprietatea privată fiind garantată în mod egal, iar conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. În cazul de faţă, autoarele excepţiei de neconstituţionalitate nu deţin nicio creanţă asupra statului, creanţa acestora derivând din raporturile comerciale încheiate cu debitoarea. Pe de altă parte, prevederile criticate fac parte din măsurile privind procedura insolvenţei, respectiv întocmirea, aprobarea şi confirmarea planului de reorganizare judiciară, procedură ce se aplică debitorului, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor, conform programului de plată a creanţelor, precum şi redresării debitorului. Or, adoptarea unui plan de reorganizare prin care anumite creanţe să nu mai fie satisfăcute este prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/2006 în cazurile în care, astfel cum reiese dintr-o evaluare a patrimoniului debitorului ajuns în stare de insolvenţă, se constată că acele creanţe oricum nu ar fi satisfăcute nici prin procedura lichidării judiciare, ca urmare a rangului şi a ordinii de preferinţă. De altfel, planul de reorganizare este adoptat de adunarea creditorilor, iar fiecare creanţă beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercită în categoria de creanţe din care face parte creanţa respectivă [art. 100 alin. (2) din Legea nr. 85/2006]. Ca atare, un plan este socotit acceptat de o categorie de creanţe dacă în categoria respectivă planul este acceptat de o majoritate absolută din valoarea creanţelor din acea categorie [art. 100 alin. (4) din Legea nr. 85/2006]. Potrivit art. 100 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, următoarele creanţe constituie categorii distincte de creanţe, care votează separat: creanţe garantate, creanţe salariale, creanţe bugetare, creanţe chirografare stabilite conform art. 96 alin. (1) şi celelalte creanţe chirografare. Astfel, în vederea administrării eficiente a procedurii reorganizării judiciare, planul poate desemna o categorie separată de creanţe, compusă numai din creanţe chirografare, care aparţin furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăşura şi care nu pot fi înlocuiţi [art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006]. 4. În acest context, Curtea constată că este neîntemeiată susţinerea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la o privare a proprietăţii în mod discriminatoriu în cadrul aceleiaşi categorii de creditori, întrucât reglementarea unui tratament diferit pentru o categorie de creanţe chirografare stabilită în mod obiectiv, în vederea administrării eficiente a procedurii reorganizării judiciare, în concordanţă cu interesele asociaţilor/acţionarilor, dar şi cu cele ale creditorilor, este determinată de situaţia juridică diferită în care se află aceasta. Potrivit alin. (2) al art. 96 din Legea nr. 85/2006, planul va stabili acelaşi tratament pentru fiecare creanţă din cadrul unei categorii distincte, ceea ce este în deplină concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la principiul egalităţii, jurisprudenţă potrivit căreia principiul egalităţii în faţa legii nu exclude instituirea unui tratament diferit pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, sunt diferite. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială „Agrafood“ - S.R.L. din Otopeni şi Societatea Comercială „Gim Co“ - S.R.L. din comuna Brădeşti, judeţul Dolj, în Dosarul nr. 3.758/115/2011/a2 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 95 alin. (5) lit. c) şi art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 martie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu