DECIZIE Nr.
116 din 9 februarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 157 din Legea nr. 105/1992 cu privire
la reglementarea raporturilor de drept international privat
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 156 din 11 martie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 157 din Legea nr. 105/1992 cu
privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Martin Rose GMBH
& CO KG" din Germania, Societatea Comercială „Electroline
A.S." din Cehia, Societatea Comercială „Confort" - S.A. din
Timişoara şi Societatea Comercială „Drumuri Municipale" -
S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 5.305/30/2007 al Curţii de Apel
Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru Asociaţia
„Colas Rail" - S.A. din Franţa, pentru Societatea Comercială
„ISAF" - S.A. din Bucureşti şi pentru Societatea Comercială
„ICIM Arad" - S.A. din Arad, apărătorul ales, cu delegaţie
depusă la dosar. Se constată lipsa autorilor excepţiei şi a
celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului
prezent. Acesta solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate, argumentând oral şi prin notele scrise pe care
le depune conformitatea dintre textul de lege criticat şi prevederile
constituţionale invocate în motivarea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în
esenţă, că prevederile art. 157 din Legea nr. 105/1992
garantează respectarea normelor de competenţă, fără
să aducă atingere drepturilor consacrate de textele din Legea
fundamentală pe care autorul excepţiei îşi fondează
critica.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 12 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 5.305/30/2007, Curtea de Apel Timişoara - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 157 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea
raporturilor de drept internaţional privat.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Societatea Comercială „Martin Rose GMBH & CO KG"
din Germania, Societatea Comercială „Electroline A.S." din Cehia,
Societatea Comercială „Confort" - S.A. din Timişoara şi
Societatea Comercială „Drumuri Municipale" - S.A. din Timişoara
într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect anularea unei
licitaţii.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se arată că
se încalcă dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces
echitabil, întrucât respingerea acţiunii ca fiind introdusă în
faţa unei instanţe necompetente va atrage consecinţe negative
pentru justiţiabil, care va trebui să introducă o nouă
cerere de chemare în judecată. Dar, fiind vorba de materia contenciosului
administrativ, această cerere nu va mai putea fi introdusă în
termenul de prescripţie prevăzut de lege. Autorul excepţiei
susţine că dispoziţiile art. 157 din Legea nr. 105/1992 sunt în
contradicţie cu normele procedurale stabilite de Codul de procedură
civilă, care prevăd că „în momentul în care o instanţă
se declară necompetentă îşi declină competenţa în
favoarea instanţei competente, neputând opera în această
situaţie prescripţia dreptului la acţiune". Mai arată
că, în opinia sa, textele de lege criticate sunt contrare prevederilor
art. 126 alin. (6) din Constituţie, care garantează controlul judecătoresc
al actelor administrative ale autorităţilor publice, având în vedere
că, în speţă, este vorba despre controlul unor acte
administrative emise de o instituţie publică română, care
îşi produc efectul pe teritoriul României. Se mai precizează că,
respingând cererea ca nefiind de competenţa instanţelor de
judecată din România, judecătorul se face vinovat de denegare de
dreptate, în acest sens fiind, în opinia autorului excepţiei, Cauza Rotau
împotriva României. Arată că art. 13 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
impune ca, în fiecare ţară, să existe un mecanism care să
permită persoanei remedierea în plan naţional a oricărei
încălcări a unui drept consacrat în convenţie.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios
administrativ şi fiscal apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu
îngrădesc nici accesul liber la justiţie şi nici dreptul la
apărare, reglementarea criticată fiind justificată de specificul
raporturilor de drept internaţional privat.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile apărătorului prezent, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 157 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea
raporturilor de drept internaţional privat, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 245 din 1 octombrie 1992, care au următorul
cuprins:
-Art. 157: „Instanţa sesizată
verifică, din oficiu, competenţa sa de a soluţiona procesul
privind raporturi de drept internaţional privat şi, în cazul în care
nu este competentă nici ea şi nicio altă instanţă
română, respinge cererea ca nefiind de competenţa instanţelor
române."
In opinia autorilor excepţiei de
neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin
următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 21 -„Accesul
liber la justiţie", art. 24 - „Dreptul la apărare", art.
124 -„Infăptuirea justiţiei"şi art. 126 - „Instanţele
judecătoreşti". De asemenea, invocă şi prevederile
art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale - „Dreptul la un recurs efectiv".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea observă că textul de lege criticat reprezintă o
concretizare a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit
cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti
şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Prin
urmare, legiuitorul este cel care apreciază cu privire la soluţiile
ce se impun în legătură cu aceste materii. Legea nr. 105/1992
constituie o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun.
Riscul prescrierii dreptului la acţiune, ulterior
respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă în
faţa unei instanţe necompetente - invocat de autorul prezentei
excepţii -, nu este generat de neconstituţionalitatea textului de
lege criticat, ci, eventual, de lipsa de diligentă a justiţiabilului
în iniţierea demersurilor sale procedurale în conformitate cu normele care
stabilesc competenţa jurisdicţională a instanţelor. Or,
competenţa instanţelor, româneşti sau străine, de a
soluţiona litigiile izvorâte din raporturi juridice cu element de
extraneitate este stabilită în mod clar de prevederile Legii nr. 105/1992.
In acest context, Curtea constată că
prevederile de lege ce formează obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate nu îngrădesc nici exercitarea dreptului de
acces liber la justiţie, persoana interesată având posibilitatea
să urmeze, în continuare, aşa cum s-a arătat mai sus, calea
procedurală corectă, cu respectarea normelor de competenţă
jurisdicţională. Din aceeaşi perspectivă, nu se poate pune
nici problema încălcării dreptului la un proces echitabil prin
atitudinea judecătorului care s-ar face vinovat de denegare de dreptate,
acesta nefăcând altceva decât să aplice reglementările legale referitoare
la competenţa de judecată.
Curtea constată că nu poate reţine nici
critica potrivit căreia prevederile art. 157 din Legea nr. 105/1992
contravin dispoziţiilor art. 126 alin. (6) din Constituţie care
garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale
autorităţilor publice. Textul de lege criticat vizează
raporturile de drept internaţional privat, or, verificarea
legalităţii actelor administrative emise de autorităţile
administrative ale statului român revine, ca urmare a însăşi naturii
şi esenţei lor, exclusiv instanţelor române. Aşadar,
persoana interesată să conteste legalitatea acestora are
posibilitatea să se adreseze în acest scop instanţei de contencios
administrativ competente, potrivit legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 157 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea
raporturilor de drept internaţional privat, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Martin Rose GMBH & CO KG" din Germania,
Societatea Comercială „Electroline A.S." din Cehia, Societatea
Comercială „Confort" - S.A. din Timişoara şi Societatea
Comercială „Drumuri Municipale" - S.A. din Timişoara în Dosarul
nr. 5.305/30/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 9 februarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu