DECIZIE Nr. 116 din 18 martie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din
Codul familiei
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 296 din 5 mai 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 38 din Codul familiei, exceptie ridicata de Valentina
Petrosanu in Dosarul nr. 1.872/2002 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public considera exceptia de
neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, intrucat textul de lege criticat
nu contravine dispozitiilor art. 44 din Constitutie. De altfel, se apreciaza ca
in materia divortului isi gaseste aplicare principiul "nemo auditur
propriam turpitudinem allegans", astfel incat pentru pronuntarea
desfacerii casatoriei este necesara constatarea culpei sotului parat.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 10 septembrie 2002, pronuntata in Dosarul nr.
1.872/2002, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Codul
familiei, exceptie ridicata de Valentina Petrosanu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textul de
lege criticat contravine prevederilor constitutionale referitoare la familie,
intrucat permite desfacerea casatoriei in situatia in care sotul reclamant
invoca si dovedeste savarsirea unor actiuni culpabile imputabile numai lui,
care au vatamat grav raporturile dintre soti si fac imposibila continuarea
casatoriei. Autoarea exceptiei mai arata ca sotul interesat se poate sustrage
in mod nepermis de la indatorirea de a asigura cresterea, educatia si
instruirea copiilor, pentru ca in lipsa lui din cadrul familiei nu isi va putea
indeplini indatorirea constitutionala prevazuta de art. 44.
Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti apreciaza ca exceptia este neintemeiata,
intrucat casatoria nu poate fi desfacuta in temeiul art. 38 din Codul familiei,
daca din probele administrate in dosarul cauzei rezulta culpa exclusiva a
sotului reclamant. In aceasta situatie, in lipsa unei cereri reconventionale a
sotului parat prin care sa se solicite desfacerea casatoriei, actiunea
reclamantului va fi respinsa.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea,
in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu
modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei
Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor arata ca baza familiei, casatoria,
constituie din punctul de vedere al legiuitorului nu doar o problema de ordin
personal, ci una de interes social. Ca atare, vointa sotilor nu poate constitui
prin ea insasi un temei suficient pentru desfacerea casatoriei. De aceea,
manifestarea de vointa a sotilor sau numai a unuia dintre ei poate fi luata in
considerare pentru pronuntarea divortului numai atunci cand se bazeaza pe
faptul imposibilitatii continuarii casatoriei, datorita unor motive temeinice,
care sunt apreciate de catre autoritatea competenta.
Guvernul considera ca prevederile Codului familiei trebuie interpretate si
aplicate prin coroborare cu celelalte dispozitii legale in materie de divort,
respectiv cele cuprinse in Codul de procedura civila. Din aceste dispozitii
rezulta ca doar culpa sotului reclamant nu este suficienta pentru a justifica
prin ea insasi desfacerea casatoriei, operand principiul potrivit caruia nimeni
nu poate invoca propria culpa pentru a obtine recunoasterea sau ocrotirea unui
drept.
Avocatul Poporului apreciaza ca pentru pronuntarea desfacerii casatoriei
trebuie indeplinite cumulativ doua conditii: existenta unor motive temeinice
datorita carora raporturile dintre soti sunt grav vatamate, respectiv
imposibilitatea continuarii casatoriei, culpa singura a uneia dintre parti
nejustificand pronuntarea divortului. Prin urmare, exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Codul familiei este
considerata ca fiind neintemeiata.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din
Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 38 din Codul
familiei, care are urmatorul continut:
"Art. 38. - Instanta judecatoreasca poate desface casatoria prin
divort atunci cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti
sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.
Divortul poate fi pronuntat si numai pe baza acordului ambilor soti, daca
sunt indeplinite urmatoarele conditii:
a) pana la data cererii de divort a trecut cel putin un an de la incheierea
casatoriei;
b) nu exista copii minori rezultati din casatorie.
Oricare dintre soti poate cere divortul atunci cand starea sanatatii sale
face imposibila continuarea casatoriei.
La solutionarea cererilor accesorii divortului, referitoare la
incredintarea copiilor minori, obligatia de intretinere si folosirea locuintei,
instanta va tine seama si de interesele minorilor."
Autoarea exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile legale
criticate contravin prevederilor constitutionale ale:
- Art. 44 alin. (1): "Familia se intemeiaza pe casatoria liber
consimtita intre soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si indatorirea
parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, departe de
a incalca principiul constitutional al casatoriei liber consimtite si al
egalitatii intre soti, reglementarea institutiei divortului prin art. 38 din
Codul familiei da expresie acestui principiu, stabilind conditiile in care
instantele judecatoresti pot pronunta desfacerea casatoriei. Astfel,
pronuntarea divortului este subsecventa indeplinirii cumulative a urmatoarelor
trei conditii: existenta unor motive temeinice, apreciate ca atare de catre
instanta judecatoreasca, motive de natura a vatama in mod grav raporturile
dintre soti, astfel incat continuarea casatoriei sa nu mai fie posibila, iar
imposibilitatea continuarii casatoriei sa existe pentru cel care cere
desfacerea ei. Prin urmare, culpa exclusiva a reclamantului nu justifica prin
ea insasi pronuntarea divortului, dovada fiind si practica instantelor noastre
in aceasta materie, care a fost consecventa in a respinge actiunea de divort in
situatiile in care sotul parat s-a opus divortului, iar probele administrate au
evidentiat culpa exclusiva a sotului reclamant, facand aplicarea principiului
"nemo auditur propriam turpitudinem allegans". Intr-o asemenea
situatie nu este indeplinita cerinta imposibilitatii continuarii casatoriei
pentru motive temeinice, faptele nelegale si cele contrare regulilor moralei
neputand constitui motive temeinice pentru cel care le-a savarsit.
Pe de alta parte, pentru divortul reglementat de art. 38 alin. 2 din Codul
familiei, bazat pe acordul ambilor soti, legiuitorul a impus, de asemenea,
indeplinirea a doua conditii cumulative: durata minima de un an a casatoriei
care se desface, precum si inexistenta copiilor minori rezultati din casatorie.
Conditionarea pronuntarii hotararii judecatoresti de desfacere a casatoriei
de respectarea unor cerinte stabilite in mod imperativ de lege demonstreaza
grija legiuitorului pentru mentinerea institutiei casatoriei, protejarea
familiei si inlaturarea posibilitatii de tratare cu usurinta a
responsabilitatilor fata de copiii minori rezultati din casatorie.
In sfarsit, in conditiile in care dispozitiile legale prevad expres
obligatiile parintelui divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, fata de
acesta, atat sub raport material, cat si cu privire la sanatatea, dezvoltarea
fizica, educarea, invatatura si pregatirea sa profesionala, sustinerea
autorului exceptiei in sensul ca divortul, astfel cum este reglementat, ar
permite sustragerea de la indeplinirea acestor obligatii, este lipsita de
temei.
Faptul ca in practica pot exista asemenea situatii nu este imputabil reglementarii
legale in materie, ci unei aplicari deficitare a acesteia, datorata, in primul
rand, lipsei de diligenta sau pasivitatii parintelui divortat caruia i s-a
incredintat copilul, care nu intelege sa valorifice mijloacele legale aflate la
dispozitia sa.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din
Codul familiei, exceptie ridicata de Valentina Petrosanu in Dosarul nr.
1.872/2002 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18 martie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu