DECIZIE Nr.
1158 din 11 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 5 din 4 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Irina Neagu, Alexandru
Ion Anastasiu, Mihail Anastasiu, Romeo Anastasiu şi Răzvan Adrian Floreaîn
Dosarul nr. 14.462/1/2003 (număr vechi 4.067/2003) al Inaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
La apelul nominal răspund, personal, autorii excepţiei
Alexandru Ion Anastasiu şi Romeo Anastasiu, precum şi partea Alexandra
Henriette Borundel, personal şi asistată de doamna avocat Laura Cosma, apărător
ales, cu delegaţie la dosar. Acelaşi avocat răspunde şi pentru părţile Alfred
Alexandru Anastasiu şi Irenne
Csap. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Autorii prezenţi solicită Curţii acordarea unui nou
termen de judecată în vederea pregătirii apărării.
Apărătorul ales al părţilor se opune acordării unui nou
termen, precizând că se urmăreşte tergiversarea soluţionării cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a cererii de amânare, arătând că a existat suficient timp pentru
pregătirea apărării.
Deliberând, Curtea respinge
cererea de amânare, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de
art. 156 din Codul de procedură civilă.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul părţilor prezente. Alexandru Ion Anastasiu şi Romeo Anastasiu
solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulată
în faţa Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală.
Apărătorul ales al părţilor pune concluzii de
respingere a excepţiei, sintetizate în notele scrise
depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens,
invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, apreciind că nu
există motive pentru reconsiderarea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 27 aprilie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 14.462/1/2003 (număr vechi 4.067/2003), Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4
alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945
- 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Irina
Neagu, Alexandru Ion Anastasiu,
Mihail Anastasiu, Romeo Anastasiu şi Răzvan Adrian Florea într-o cauză civilă
având ca obiect judecarea unei cereri privind retrocedarea, în temeiul Legii
nr. 10/2001, a unui imobil-construcţie, cerere aflată în faza procesuală a
recursului.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat creează un regim
juridic discriminatoriu pentru succesibilii care au renunţat la moştenire, faţă
de aceia care nu au acceptat moştenirea în termenul de opţiune succesorală
prevăzut de art. 700 alin. 1 din Codul civil, în sensul că numai cea de-a doua
categorie este repusă de drept în termenul de acceptare a succesiunii, pentru
bunurile care fac obiectul Legii nr. 10/2001. Inegalitatea de tratament juridic
rezultă, în opinia autorilor excepţiei, din aceea că, la momentul edictării
actului normativ criticat, ambele categorii de succesibili erau considerate
străine de succesiune cu efect retroactiv, în temeiul dispoziţiilor în materie
cuprinse în Codul civil. Se mai susţine că textul de lege criticat contravine
dreptului de proprietate privată, garantat la nivel constituţional, şi,
implicit, dreptului la moştenire.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin.(1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
textul de lege criticat instituie un tratament juridic egal, deopotrivă, pentru
moştenitorii care au acceptat succesiunea după data de 6 martie 1945 şi pentru
cei care nu au acceptat-o, prin instituirea repunerii legale în dreptul de
acceptare a succesiunii, în ceea ce priveşte bunurile imobile preluate în mod
abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Se arată că
voinţa legiuitorului a fost aceea de a asigura egalitatea moştenitorilor
persoanei îndreptăţite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001
şi de a garanta dreptul de proprietate şi dreptul la moştenire. Pentru aceste
considerente, Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că textul de lege criticat este constituţional, întrucât, pe de o parte, nu
nesocoteşte principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, iar, pe de altă
parte, dă expresie dispoziţiilor constituţionale potrivit cărora conţinutul şi
limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin
lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente şi concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale
art. 1 alin.(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit
cărora:
„(3) Succesibilii care, după data de 6 martie 1945,
nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a
succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de
restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror
restituire se solicită în temeiul prezentei legi."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în
art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice,
în art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului de proprietate
privată, precum şi a creanţelor asupra statului, şi în art. 46 potrivit căruia
dreptul la moştenire este garantat.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că textul de lege supus controlului de constituţionalitate dă
expresie caracterului reparatoriu al Legii nr. 10/2001. Sub acest aspect,
repunerea în termenul de acceptare a moştenirii, pentru bunurile preluate
abuziv de statul totalitar, cu încălcarea dreptului de proprietate al
titularilor, are ca finalitate respectarea principiului restitutio in integrum, fiind în
deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza întâi din
Constituţie, privind garantarea dreptului de proprietate privată.
Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate nu aduc
atingere principiului egalităţii prevăzut în art. 16 alin. (1) din Legea
fundamentală, întrucât neacceptarea succesiunii în termenul instituit de art.
700 alin. 1 din Codul civil, din motive neimputabile succesibililor cărora li
se aplică prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, nu este
echivalentă cu actul de voinţă al renunţării la moştenire. Aşadar, nefiind
vorba de situaţii juridice identice, regimul juridic diferit instituit de
legiuitor este justificat, fără a se aduce atingere principiului constituţional
al egalităţii în faţa legii.
Aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie, (Decizia nr. 84 din 10 februarie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 1 aprilie 2005), scopul dispoziţiilor legale criticate
este acela de a pune capăt perpetuării stării de anormalitate instituită în
derularea raporturilor juridice, iar nu acordarea unui avantaj necuvenit,
stabilit arbitrar, care să genereze o inegalitate între succesibilii care au
acceptat moştenirea în termenul instituit prin prevederile Codului civil şi cei
care sunt repuşi în termenul de acceptare prin art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
S-a mai reţinut în decizia menţionată că textul de lege
criticat şi în prezenta cauză nu contravine principiului garantării dreptului
la moştenire consacrat de art. 46 din Constituţie, ci, dimpotrivă, îi dă
expresie prin restabilirea calităţii de moştenitori acceptanţi pentru categoria
de persoane avută în vedere de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care,
altminteri, ar fi fost exclusă de la moştenire.
Cele statuate în decizia menţionată îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi,
care să determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.11
alin.(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Irina Neagu, Alexandru Ion Anastasiu, Mihail
Anastasiu, Romeo Anastasiu şi Răzvan Adrian Florea în Dosarul nr.14.462/1/2003
(număr vechi 4.067/2003) al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia
civilă şi de proprietate intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 decembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu