DECIZIE Nr.
1157 din 17 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 lit. c) din Ordonanta Guvernului
nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de catre
regimurile instaurate în Romania cu începere de la 6 septembrie 1940 pana la 6
martie 1945 din motive etnice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 749 din 4 noiembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor „art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000
privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea şi
completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere
de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite
în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare", excepţie ridicată
din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal în Dosarul său nr. 5.363/2/2008. Excepţia de
neconstituţionalitate face obiectul Dosarului nr. 771 D/2009 al Curţii
Constituţionale.
La apelul nominal se prezintă partea Gheorghe Ittu,
constatându-se lipsa părţii Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr.
773D/2009, nr. 774D/2009, nr. 775D/2009, nr. 776D/2009, nr. 777D/2009 şi nr.
778D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată
din oficiu de aceeaşi instanţă în dosarele nr. 3.229/2/2008, nr. 2.930/2/2008,
nr. 2l'.054/3/2008, nr. 1.905/2/2008, nr. 2.153/2/2008 şi nr. 2.152/2/2008.
La apelul nominal răspunde, pentru Rodica Fidel, parte
în Dosarul nr. 774D/2009, domnul Gelu Grigoraş, în calitate de mandatar. Se
constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Curtea, observând identitatea de obiect a acestor
dosare, pune în discuţie, din oficiu, conexarea acestora.
Partea prezentaşi reprezentantul Ministerului Public
sunt de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea
dosarelor nr. 773D/2009, nr. 774D/2009, nr. 775D/2009, nr. 776D/2009, nr.
777D/2009 şi nr. 778D/2009 la Dosarul nr. 771 D/2009, care a fost primul
înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul domnului Gheorghe Ittu, care solicită admiterea excepţiei, astfel cum
a fost motivată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal. Mandatarul părţii Rodica Fidel depune concluzii scrise
prin care, de asemenea, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Consideră că textul de lege
criticat nu contravine principiului constituţional al egalităţii, întrucât
noţiunea de persoană strămutată se referă inclusiv la persoanele concepute
ulterior strămutării, textul de lege criticat nefăcând niciun fel de distincţie
în acest sens.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile pronunţate în dosarele nr.
5.363/2/2008, nr. 3.229/2/2008, nr. 2.930/2/2008, nr. 21.054/3/2008, nr.
1.905/2/2008, nr. 2.153/2/2008 şi nr. 2.152/2/2008 ale Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Curtea
Constituţională a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor „art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000
privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea şi
completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere
de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite
în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare". Excepţiile au fost
ridicate de instanţă, din oficiu, în cadrul unor acţiuni în contencios
administrativ.
In motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate având un conţinut identic, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal susţine că textul de lege este
neconstituţional în măsura în care prin sintagma „persoană strămutată în altă
localitate decât cea de domiciliu" se desemnează doar persoanele concepute
înainte de data începerii strămutării, iar nu şi cele concepute şi născute în
perioada strămutării, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din
Constituţie. Prevederile legale criticate disting în mod nejustificat, fără a
exista o bază obiectivă, între persoanele concepute înainte de data
strămutării, pe de o parte, şi cele concepute şi născute în perioada
strămutării, pe de altă parte, în condiţiile în care consecinţele strămutării
au fost suportate în egală măsură de ambele categorii de persoane, iar actul
normativ acordă măsuri reparatorii în funcţie de durata efectivă a strămutării.
Prin textul de lege criticat se creează discriminări între persoane care se
găsesc în aceeaşi situaţie, întrucât, din punct de vedere practic, nu poate
exista nicio diferenţă între „o persoană care a fost concepută imediat anterior
mutării sau schimbării forţate de domiciliu şi alta care a fost concepută
imediat ulterior acestor evenimente, în condiţiile în care ambele persoane s-au
născut după mutare sau schimbarea forţată a domiciliului".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările şi
completările ulterioare, sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale
Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, notele scrise ale părţii reprezentate şi concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 1 lit. c) din
Legea nr. 189/2000. In realitate, prin Legea nr. 189/2000 a fost aprobată, cu
modificări şi completări, Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea
şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere
de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite
în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare. Potrivit Legii nr.
189/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 8 martie
2000, titlul Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 a fost modificat, având
următorul cuprins: „Ordonanţă privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6
septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice", iar articolul
unic a devenit art. 1, după care au fost introduse art. 2-11.
Ca atare, Curtea urmează să reţină ca obiect al
excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 1 lit. c) din Ordonanţa
Guvernului nr. 105/1999, astfel cum acestea au fost modificate prin art. I din
Legea nr. 586/2002 pentru modificarea art. 1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului
nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către
regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6
martie 1945 din motive etnice, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 808 din 7 noiembrie 2002.
Textul criticat are următorul cuprins:
- Art. 1 lit. c) - „Beneficiază de prevederile
prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor
instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de
suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: (...)
c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în
altă localitate."
In opinia Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal, textul criticat este neconstituţional prin
raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la
principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că motivarea acesteia rezidă, în esenţă, în pretinsa discriminare pe
care textul de lege criticat o instituie între persoane care se găsesc într-o
situaţie identică, fiind născute după ce părinţii lor au fost mutaţi sau
forţaţi să îşi schimbe domiciliul, diferenţierea fiind generată de momentul
conceperii acestor persoane, imediat anterior sau imediat ulterior strămutării.
Curtea constată că prevederile art. 1 lit. c) din
Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 au o formulare generică, aplicabilitatea
concretă la fiecare speţă individualizată fiind atributul exclusiv al
instanţelor de judecată învestite cu soluţionarea litigiilor izvorâte din
modalitatea de aplicare a acestui text de lege. Judecătorul este liber să
aprecieze, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, dacă persoanele,
care contestă deciziile direcţiilor teritoriale de pensii de respingere a
cererilor de recunoaştere a calităţii de persoane strămutate şi implicit de
obţinere a drepturilor cuvenite se află într-adevăr în situaţia avută în vedere
de textul de lege criticat. In cadrul procesului de deliberare, ţinând seama de
caracterul reparator al Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999, judecătorul are
deplina libertate de a aprecia în mod just situaţia de fapt şi eventual dacă
este cazul, de a corecta interpretarea restrictivă pe care direcţiile
teritoriale de pensii o acordă, în practică, prevederilor de lege ce formează
obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. Intrucât critica formulată se
axează pe o chestiune legată de aplicarea legii, instanţa de contencios
constituţional nu are competenţa de a se pronunţa sub acest aspect, căci altfel
ar încălca atât principiul separaţiei puterilor în stat, cât şi principiul
independenţei judecătorilor. Aşa fiind, Curtea urmează să respingă ca
inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului
nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către
regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6
martie 1945 din motive etnice, ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti
- Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarele sale nr.
5.363/2/2008, nr. 3.229/2/2008, nr. 2.930/2/2008, nr. 21.054/3/2008, nr.
1.905/2/2008, nr. 2.153/2/2008 şi nr. 2.152/2/2008.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu