DECIZIE Nr.
1157 din 6 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 1 alin. (6) teza finala din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 840 din 15 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 771 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, excepţie invocată de Vasile Ioan Griga si Adela Liana Griga în
Dosarul nr. 16.428/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că
aceasta priveşte, în realitate, modalitatea de interpretare şi aplicare a
legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 martie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 16.428/211/2007, Judecătoria Cluj-Napoca a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 771 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie invocată de Vasile Ioan Griga şi Adela Liana Griga.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că normele criticate sunt neconstituţionale
„în măsura în care acestea condiţionează intabularea în cartea funciară a
dreptului de proprietate al dobânditorilor acestui drept pe calea hotărârilor
judecătoreşti de îndeplinirea obligaţiilor altor persoane". Astfel, se
arată că, urmare a acestei dispoziţii legale, se creează situaţia ca
persoanelor (cumpărători) care au dobândit dreptul de proprietate printr-o
hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă să le fie respinsă cererea de
intabulare a dreptului de proprietate în cazul în care vânzătorii (pârâţi în
litigiul urmare căruia a fost pronunţată hotărârea) au şi o altă cetăţenie şi domiciliul în străinătate,
nefiind înscrişi pe rolul fiscal în România. Dobânditorilor dreptului de
proprietate le este imposibil să îndeplinească obligaţia foştilor proprietari,
de plată a impozitului pe transferul dreptului de proprietate şi, oricum, „o
atare sarcină nu ar putea fi impusă prin lege dobânditorilor pentru a le fi
recunoscut dreptul la intabularea dreptului lor la proprietate". Se mai
arată că, deoarece, potrivit art. 20 din Legea nr. 7/1996, dreptul de
proprietate al foştilor proprietari tabulari se stinge numai prin înscrierea
radierii lor la cartea funciară, radiere care se face odată cu intabularea dreptului
de proprietate al cumpărătorilor, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, noii
proprietari pot dispune nestingheriţi de dreptul lor de proprietate numai în
condiţiile în care el este intabulat în cartea funciară. Ca urmare, se încalcă
dreptul de proprietate şi dispoziţiile constituţionale privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, care impun ca niciun drept al
unei persoane să nu fie restrâns prin lege ca urmare a neîndeplinirii de către
o altă persoană a obligaţiilor sale legale. In sfârşit, se arată că art. 771 alin. (6) teza finala din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal aduce atingere prerogativei dispoziţiei, ca atribut al dreptului de proprietate asupra
bunurilor, ceea ce încalcă şi prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional
la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată,
întrucât „impozitul aferent imobilelor poate fi achitat doar de către vânzători,
Administraţia Finanţelor Publice nedând posibilitatea cumpărătorilor să achite
datoria acestora. In situaţia în care vânzătorii nu pot să facă această
operaţiune, locuind în străinătate, de exemplu, cumpărătorii, proprietari ai
imobilului, nu îşi pot valorifica dreptul de proprietate dobândit".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional, întrucât nu
încalcă dispoziţiile invocate din Legea fundamentală. In plus, arată că ceea ce
se invocă în cauză sunt aspecte ce ţin de aplicarea legii, care nu intră sub
incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea
Constituţională.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte obiectul excepţiei, Curtea constată
că, deşi a fost sesizată, prin încheierea instanţei de judecată, cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. (6) al art. 771 din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, în integralitatea acestuia, autorii excepţiei critică numai teza
finală a acestui text de lege.
Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra
constituţionalităţii art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările
ulterioare, având următorul cuprins: „Pentru înscrierea drepturilor
dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor
de moştenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti şi a altor documente
în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor
verifica îndeplinirea obligaţiei de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) şi (3) şi, în cazul în care nu se
va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere
până la plata impozitului."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 15 - Universalitatea, ale art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi, ale art. 44 -
Dreptul de proprietate privată şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi. Se invocă, totodată, art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional
la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
referitor la protecţia proprietăţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, textul de lege criticat nu aduce nicio atingere
principiului egalităţii în drepturi, întrucât acesta se aplică în mod egal
tuturor celor aflaţi în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe
criterii arbitrare. De asemenea, contrar susţinerilor autorilor excepţiei, art.
771 alin. (6) teza
finală din Legea nr. 571/2003 dă expresie dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din
Legea fundamentală, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de
proprietate sunt stabilite prin lege. Prin urmare, nu se poate reţine nici
pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală, referitoare
la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi.
Prevederile art. 15 din Constituţie,
invocate, de asemenea, de autorii excepţiei, nu sunt incidente în cauză.
In realitate, ceea ce se supune atenţiei Curţii, în
cauza de faţă, este o problemă de interpretare şi aplicare a legii în situaţia
particulară relevată de autorii excepţiei, aspect care nu intră însă sub
incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea
Constituţională.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
excepţie invocată de Vasile Ioan Griga şi Adela Liana Griga în Dosarul nr.
16.428/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta