DECIZIE Nr.
1152 din 11 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 91 din 6 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Ştefan
Stana în Dosarul nr. 6.650/111/2006 al Tribunalului Bihor - Secţia penală.
La apelul nominal se prezintă apărătorul Societăţii
Comerciale Tourex M&G - S.R.L. din Bacova, lipsind autorul excepţiei şi
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 1.232 D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate,
ridicată de Liviu Paul Urugiuc şi Petru Eugen P. Costea în Dosarul nr.
3.900/271/2004 al Tribunalului Bihor - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează
completul de judecată că Liviu Paul Urugiuc a depus la dosar concluzii scrise.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 1.240 D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate,
ridicată de Sandrino George Robert Ionescu în Dosarul nr. 347/111/2007 al
Tribunalului Bihor - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul de judecată
că autorul excepţiei a depus la dosar o cerere de amânare în vederea angajării
unui apărător şi un certificat de grefă din care rezultă că este parte într-un
alt dosar care are acelaşi termen de judecată ca cel prezent.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii
de amânare.
Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor susmenţionate, având în vedere obiectul identic al excepţiilor
ridicate.
Apărătorul Societăţii Comerciale Tourex M&G -
S.R.L. din Bacova şi reprezentantul Ministerului Public
sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.232 D/2007 şi 1.240 D/2007
la Dosarul nr. 445 D/2007, care este primul înregistrat.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul Societăţii Comerciale Tourex M&G -
S.R.L. din Bacova solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate şi
menţinerea practicii constante a Curţii în materie.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arătând că textul de lege
criticat nu pune o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare în timp a
legii penale, ce ţine de competenţa instanţei învestite cu judecarea cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele: Prin încheierile din 9 martie 2007, 18 iulie 2007 şi 4 iunie 2007,
pronunţate în dosarele nr. 6.650/111/2006, nr. 3.900/271/2004 şi nr.
347/111/2007 ale Tribunalului Bihor - Secţia penală, Curtea Constituţională
a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10
din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
Excepţia a fost ridicată de inculpaţii cercetaţi pentru
săvârşirea unor infracţiuni de evaziune fiscală.
In motivarea excepţiei autorii
acesteia susţin că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 sunt
neconstituţionale, întrucât se aplică numai acelor persoane care nu au fost
trimise în judecată sau, trimise fiind în judecată, nu au avut primul termen de
înfăţişare până la data intrării în vigoare a legii. Astfel, în situaţia în
care mai multe persoane au săvârşit în acelaşi timp infracţiuni de evaziune
fiscală, cu privire la acea persoană care a fost cercetată în mod mai operativ
şi trimisă în judecată cu celeritate nu va opera cauza de nepedepsire prevăzută
de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, creându-se astfel o inegalitate
evidentă între cetăţeni aflaţi în aceeaşi situaţie juridică. Se instituie
totodată şi o discriminare pe criteriul averii, deoarece un inculpat care
obiectiv nu are posibilitatea de a acoperi prejudiciul cauzat până la primul
termen de judecată nu va putea beneficia de reducerea pedepsei sau de aplicarea
unei sancţiuni cu caracter administrativ. Textul de lege criticat aduce
atingere şi dreptului la apărare al inculpatului, întrucât acesta nu are posibilitatea
să conteste criteriile pe baza cărora este stabilit prejudiciul.
Tribunalul Bihor - Secţia penală opinează că este necesară examinarea de către Curtea
Constituţională a excepţiei invocate, datorită împrejurării că, prin noile
dispoziţii legale care reglementează infracţiunea de evaziune fiscală, se
creează un tratament juridic diferenţiat, în funcţie de faza procesuală în care
se află persoana învinuită sau inculpată şi de posibilitatea achitării
prejudiciului creat prin săvârşirea infracţiunii.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în sensul în care a
statuat Curtea în jurisprudenţa sa.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, referirea la
„primul termen de judecată", prevăzută în art. 10 alin. (1) din Legea nr.
241/2005, creează premisele unei discriminări între infractorii care au
săvârşit infracţiuni de evaziune fiscală sub imperiul vechii legi şi au avut
prim termen de înfăţişare şi cei care au fost trimişi în judecată după intrarea
în vigoare a Legii nr. 241/2005, deşi au săvârşit infracţiunea sub imperiul
legii vechi.
Prin urmare, se aplică un regim juridic diferenţiat
persoanelor care au săvârşit în acelaşi timp infracţiuni de evaziune fiscală,
situaţia inculpatului fiind agravată de existenţa unui impediment intervenit la
nivelul activităţii organelor de urmărire penală, care poate conduce la crearea
unei situaţii discriminatorii între persoanele aflate sub dominaţia unui regim
juridic identic.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile apărătorului părţii prezente, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, aşa cum rezultă din concluziile autorilor acesteia, dispoziţiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au următorul conţinut: „In
cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta
lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen
de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat,
limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.
Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la
100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu
amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până
la 50.000 euro, în echivalentul
monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează
în cazierul judiciar."
Excepţia de neconstituţionalitate este raportată la
următoarele dispoziţii cuprinse în Legea fundamentală: art. 4 alin. (2)
referitor la interzicerea discriminării, art. 16 privind egalitatea în
drepturi, art. 15 alin. (2) referitor la principiul aplicării legii penale mai
favorabile, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul
la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare şi art. 56
alin. (2) şi (3) referitor la contribuţiile financiare ale cetăţenilor şi la
aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că
asupra prevederilor legale criticate s-a pronunţat prin mai multe decizii, de
exemplu, prin Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, şi prin Decizia nr. 318 din 18 aprilie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006, respingând excepţia de
neconstituţionalitate.
Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că, potrivit art.
73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul are competenţa de a
reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării
acestora. In virtutea acestei prevederi constituţionale, legiuitorul este liber
să aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească
natura juridică a faptei incriminate, cât şi condiţiile răspunderii juridice
pentru această faptă.
Curtea a statuat că principiul egalităţii în drepturi
nu este încălcat, deoarece acesta nu implică tratarea juridică uniformă a
tuturor infracţiunilor.
Totodată, Curtea a mai reţinut că orice lege se aplică
numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai
favorabile, care are efecte şi asupra raporturilor juridice penale sau
contravenţionale născute anterior intrării sale în vigoare.
Cât priveşte critica referitoare la încălcarea
dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare, Curtea a statuat că
învinuitul sau inculpatul are posibilitatea de a se adresa instanţelor
judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau
interesele sale legitime au fost încălcate şi de a beneficia de toate
garanţiile procesuale prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce priveşte latura
civilă a cauzei, în deplină concordanţă cu imperativele dreptului la un proces
echitabil. Totodată, acesta are deplina libertate să demonstreze existenţa sau
inexistenţa, respectiv întinderea prejudiciului. Nu pot fi reţinute astfel
susţinerile autorilor excepţiei, în sensul că textul de lege ar avea drept
consecinţă imposibilitatea cenzurării de către instanţele de judecată a
deciziilor luate de organele de urmărire penală, în ceea ce priveşte latura
civilă a cauzei, respectiv crearea posibilităţii unor plăţi nedatorate către
bugetul de stat.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate
privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi
menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.
In final, Curtea observă că prin textul de lege
criticat nu se instituie nicio discriminare în sensul prevăzut de art. 4 alin.
(2) din Legea fundamentală, învinuitul sau inculpatul răspunzând pentru fapta
sa ilicită proporţional cu prejudiciul cauzat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Ştefan Stana, Liviu Paul
Urugiuc, Petru Eugen P. Costea şi Sandrino George Robert Ionescu în dosarele
nr. 6.650/111/2006, nr. 3.900/271/2004 şi nr. 347/111/2007 ale Tribunalului
Bihor -Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 decembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu