DECIZIE Nr.
1144 din 4 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind
registrul comertului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 14 din 8 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind
registrul comerţului, excepţie ridicată de Steluţa Carmen Toma în Dosarul nr.
40.912/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că
prevederile legale criticate sunt constituţionale, legiuitorul fiind în drept
să reglementeze norme de procedură şi de competenţă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 4 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 40.912/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 25 din Legea nr. 26/1990, excepţie ridicată de Steluţa Carmen Toma în
cauza ce are ca obiect judecarea recursului împotriva unei sentinţe prin care
s-a respins cererea de radiere a menţiunii privind sediul social.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate, care
stabilesc că raporturile dintre părţi trebuie soluţionate numai pe calea
justiţiei, contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie. Se arată că accesul
la justiţie este un drept, şi nu o obligaţie a cetăţeanului „de a trece prin
justiţie actele pe care le face pentru a deveni valabile."
Totodată, autorul excepţiei consideră că prevederile
legale criticate încalcă şi art. 45 din Constituţie, întrucât nu permit
exercitarea dreptului cetăţeanului de a încheia convenţiile pe care le doreşte.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât
prevederile legale criticate nu încalcă drepturile garantate de Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin.(1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 25 din Legea nr.26/1990 sunt constituţionale. Se apreciază
că aceste prevederi legale constituie norme de procedură a căror reglementare
aparţine competenţei exclusive a legiuitorului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin.(2), ale art. 2, 3', 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992,'să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 25
din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, astfel cum au fost modificate prin
Legea nr. 348/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 12 iulie 2001,
şi prin cartea II, titlul II, art.
VIII, pct. 23 din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în
mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr.279 din 21 aprilie 2003, dispoziţii care au următorul conţinut: (1)
Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări
ori printr-o menţiune în registrul comerţului are dreptul să ceară radierea
înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale
acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost
desfiinţate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza
înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea
judecătorească nu a fost dispusă menţionarea în registrul comerţului.
(2)Cererea se depune
şi se menţionează în registrul comerţului la care s-a făcut înmatricularea
comerciantului. In termen de 3 zile de la data depunerii oficiul registrului comerţului
înaintează cererea tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul
comerciantului, iar în cazul sucursalelor înfiinţate în alt judeţ, tribunalului
din acel judeţ.
(3)Tribunalul se pronunţă asupra cererii cu citarea
oficiului registrului comerţului şi a comerciantului.
(4)Hotărârea judecătorească de soluţionare a cererii
poate fi atacată numai cu recurs, iar termenul de recurs curge de la
pronunţare, pentru părţile prezente, şi de la comunicare, pentru părţile lipsă.
(5) Oficiul registrului comerţului va efectua
radierea şi va publica hotărârea judecătorească irevocabilă în Monitorul
Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala părţii care a introdus
cererea. In acest scop, instanţa va comunica oficiului registrului comerţului
hotărârea judecătorească, în copie legalizată, cu menţiunea rămânerii
irevocabile."
Autorul excepţiei susţine că
aceste prevederi legale încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21
privind accesul liber la justiţie şi ale art. 45 referitor la libertatea
economică
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Dispoziţiilor art. 25 din Legea
nr. 26/1990 instituie dreptul persoanelor fizice sau juridice, prejudiciate ca
efect al unei înmatriculări ori printr-o menţiune în registrul comerţului, să
ceară radierea înregistrării păgubitoare. Radierea poate fi cerută însă numai
în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost desfiinţate,
în tot sau în parte, sau modificate actele care au stat la baza înregistrării
cu privire la care se solicită radierea. Totodată, dispoziţiile legale prevăd
şi posibilitatea ca hotărârea judecătorească de soluţionare a cererii de
radiere să fie atacată cu recurs.
Analizând dispoziţiile legale criticate, Curtea
constată că acestea prevăd, în mod evident, tocmai dreptul persoanelor
prejudiciate printr-o înregistrare păgubitoare în registrul comerţului,
menţionate în textul de lege, de a se adresa instanţei de judecată, precum şi
posibilitatea folosirii unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoreşti de
soluţionare a cererii, fiind astfel respectat principiul constituţional al
accesului la justiţie. Condiţionarea dreptulului de a cere radierea
înregistrării de desfiinţarea prin hotărâri judecătoreşti irevocabile a actelor
care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea nu
semnifică nici îngrădirea accesului la justiţie şi nici „o obligaţie a cetăţeanului de a trece prin justiţie
actele pe care le face pentru a deveni valabile", cum susţine autorul
excepţiei. Această prevedere legală constituie o parte integrantă a modalităţii
în care legiuitorul a dorit să reglementeze cap. III al Legii nr. 26/1990,
intitulat „Efectuarea înregistrărilor", fiind astfel respectate
dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
prin invocarea art. 45 din Constituţie, Curtea constată că este neîntemeiată,
deoarece scopul reglementărilor legale, ca de altfel al întregii legi, este
tocmai garantarea, în condiţiile prevăzute, a accesului persoanei la o
activitate economică şi a liberei iniţiative, iar nu îngrădirea acestui drept fundamental.
Curtea s-a mai pronunţat asupra excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 26/1990 prin
Decizia nr. 241 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 387 din 5 mai 2006, în sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej, a constatat că prevederile
legale criticate sunt norme procedurale care reglementează aspecte referitoare
la funcţionarea societăţilor comerciale în condiţii de legalitate, fără să
conţină dispoziţii de natură să îngrădească dreptul de liber acces la justiţie
ori dreptul de a beneficia de un proces echitabil.
Intrucât în cauza de faţă nu au fost aduse elemente
noi, de natură să reconsidere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie,
atât soluţia, cât şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi
în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, excepţie ridicată
de Steluţa Carmen Toma în Dosarul nr. 40.912/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti
- Secţia a V-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 decembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta