DECIZIE Nr.
1141 din 4 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 5 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 9 din 7 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de petentul Ion I. Brătianu în Dosarul nr. 33.957/299/2006
al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public, precizând mai întâi că obiect al
excepţiei îl constituie doar dispoziţiile alin. 5 al art. 2781 din Codul de procedură penală, pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,
invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 22 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 33.957/299/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură penală, excepţie
invocată de Ion I. Brătianu în
dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, pentru a fi pe
deplin respectate dispoziţiile constituţionale ale art. 131 alin. (1) privind Rolul Ministerului Public şi ale art.
132 privind Statutul procurorilor, este necesar ca legea organică să instituie o procedură echitabilă,
aflată deasupra oricărei bănuieli, prin care instituţia plângerii descrisă de
art. 2781 din Codul
de procedură penală să asigure participarea la şedinţă a unui procuror situat
într-o poziţie ierarhic superioară (sau egală) celui care a realizat sau
confirmat actul al cărui control judiciar se realizează pe această cale. In
cazul altor instanţe, nimic nu împiedică participarea la astfel de cauze, în
şedinţă, a unui procuror de la parchetul de pe lângă instanţa superioară celei
care judecă plângerea, cu atât mai mult cu cât controlul judiciar, în cazul
hotărârilor, este exercitat de o instanţă superioară.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât „cadrul legislativ i-a creat
procurorului de şedinţă libertatea deplină a concluziilor sale, în raport de
ierarhia instituţională, limitarea acestei libertăţi fiind condiţionată numai
de legalitatea şi temeinicia interpretării materialului probator administrat,
aflat în dosarul cauzei."
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia
de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că „prevederile referitoare
la prezenţa obligatorie a procurorului la judecarea plângerii împotriva
rezoluţiilor ori a ordonanţelor de netrimitere în judecată dau expresie rolului
său constituţional, fără vreun alt scop general prestabilit şi fără părtinire.
Procurorul este liber să prezinte în faţa judecătorului concluziile pe care le
consideră întemeiate, potrivit legii."
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege
criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit încheierii de sesizare a
Curţii, acesta îl constituie dispoziţiile art. 2781 din Codul de procedură penală. Din
examinarea susţinerilor autorului excepţiei se constată însă că, în realitate,
acesta critică numai prevederile alin. 5 al art. 2781 din Codul de procedură penală. Aşa
fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor
art. 2781 alin. 5
din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „La judecarea
plângerii, prezenţa procurorului este obligatorie."
Autorul excepţiei susţine că acest text de lege încalcă
prevederile constituţionale ale art. 131 alin. (1)
privind Rolul Ministerului Public şi ale art.
132 privind Statutul procurorilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că dispoziţiile art. 2781 alin. 5 din Codul de procedură penală au mai fost supuse
controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi
dispoziţii din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări
similare. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 575 din 7 iunie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 10 iulie 2007, şi Decizia nr. 140 din 21 februarie
2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 15 martie 2006, prin care
Curtea, pentru considerentele acolo reţinute, a respins excepţia de
neconstituţionalitate invocată.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
ducă la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi
soluţia pronunţată în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea si în
cauza de fată.
Pentru motivele mai sus
arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi
(6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de
petentul Ion I. Brătianu în
Dosarul nr. 33.957/299/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia
penală.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 decembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta