DECIZIE Nr.
1140 din 15 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385 18 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 701 din 19 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Tudorel Toader -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38518 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Borş în Dosarul nr.
1.582/287/2008 al Judecătoriei Râmnicu Sărat.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei
de neconstituţionalitate a transmis note scrise, prin care solicită admiterea
acesteia.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 29 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.582/287/2008, Judecătoria Râmnicu Sărat a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38518
din Codul de procedură penală.
Excepţia a fost ridicată de Constantin Borş cu ocazia rejudecării
plângerii împotriva unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală, plângere
respinsă de instanţa de fond ca tardiv introdusă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 38518 din Codul de
procedură penală încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces
echitabil, principiul independenţei judecătorilor şi supunerii lor numai legii,
precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare la efectele deciziilor
Curţii Constituţionale, în măsura în care obligă instanţa de fond să respecte
hotărârea instanţei de recurs, deşi aceasta din urmă nu respectă decizia Curţii
Constituţionale, care vizează chiar litigiul dintre părţi. Astfel, cu ocazia
soluţionării recursului împotriva Sentinţei nr. 106 din 28 martie 2007 a
Judecătoriei Râmnicu Sărat, prin care aceasta respinsese ca tardiv formulată
plângerea împotriva unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală, a fost
invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781
alin. 2 din Codul de procedură penală, pe motiv că termenul de introducere a
plângerii la judecător împotriva actelor procurorului de netrimitere în
judecată ar trebui să curgă tot de la comunicarea soluţiei procurorului
ierarhic superior şi în cazul în care acesta din urmă a soluţionat cauza după
expirarea termenului de 20 de zile prevăzut de art. 277 din Codul de procedură
penală. Deşi, prin Decizia nr. 136 din 12 februarie 2008, Curtea
Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală ca fiind
neîntemeiată, Tribunalul Buzău, prin Decizia nr. 159 din 29 mai 2008, a admis
recursul împotriva sentinţei mai sus menţionate şi a trimis cauza spre
rejudecare instanţei de fond, obligând-o să încalce dispoziţiile deciziei
Curţii Constituţionale care este definitivă şi produce efecte obligatorii între
părţi.
Judecătoria Râmnicu Sărat nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 38518 din Codul de procedură penală sunt
constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală
invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la deciziile
Curţii Constituţionale nr. 539/2004 si nr. 983/2007.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 38518 din Codul de procedură penală,
având următorul cuprins: „Instanţa de rejudecare trebuie să se conformeze
hotărârii instanţei de recurs, în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea
avută în vedere la soluţionarea recursului.
Când hotărârea este desfiinţată numai cu privire la
unele fapte sau persoane, ori numai în ce priveşte latura penală sau civilă,
instanţa de rejudecare se pronunţă în limitele în care hotărârea a fost
casată."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 21 alin. (1) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul
la un proces echitabil, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi
principiul independenţei judecătorilor şi supunerii lor numai legii şi ale art.
147 alin. (4) referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, precum
şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces
echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorul acesteia critică, în realitate, modul de aplicare a legii
de către instanţa de recurs. Eventualele greşeli de aplicare a legii, la care
face referire în motivarea excepţiei şi care constituie cauza nemulţumirii
autorului excepţiei, nu pot constitui însă motive de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de
instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei de
judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic
superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate va fi
respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38518 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Borş în Dosarul nr.
1.582/287/2008 al Judecătoriei Râmnicu Sărat.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică