DECIZIE Nr.
1140 din 4 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77, art. 80, art. 164 alin. (3) si
art. 180 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte
drepturi de asigurari sociale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 31 din 15 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77, art. 80, art. 164 alin. (3) şi
ale art. 180 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Corneliu Buzelan în Dosarul
nr. 928/118/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă şi asigurări
sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu contravin
dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea nr. 221 AS din 14 mai 2007, pronunţată
în Dosarul nr. 928/118/2007, Tribunalul Constanţa - Secţia civilă şi
asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77, art. 80, art. 164 alin. (3) şi
art. 180 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale. Excepţia a fost ridicată de Corneliu Buzelan
cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de stabilire a pensiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate
aduc atingere prevederilor constituţionale care proclamă statul român ca stat
social, precum şi celor care prevăd obligaţia statului de a asigura un nivel de
trai decent. In acest sens, arată că modul de stabilire şi cuantumul mic al
pensiei lezează demnitatea umană şi contrazice preocuparea statului pentru
creşterea calităţii vieţii. De asemenea, consideră că sunt încălcate şi
prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât, pentru anumite
categorii de cetăţeni, legiuitorul a instituit alte criterii de calculare a
pensiei, creând astfel o inegalitate între cetăţeni.
Tribunalul Constanţa - Secţia civilă şi asigurări sociale consideră că excepţia de
neconstituţionalitate nu este întemeiată, textele de lege criticate nefiind contrare
prin conţinutul lor dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul
excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatul Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest
sens, arată că, prin dispoziţiile de lege criticate, legiuitorul a urmărit realizarea obligaţiilor statului
în domeniul măsurilor de protecţie socială, ceea ce corespunde pe deplin
caracterului social al statului român şi nu face decât să răspundă prevederilor
imperative ale art. 47 alin. (1) din Legea fundamentală. De asemenea, arată că
reglementările deduse controlului de constituţionalitate se aplică tuturor
celor aflaţi în ipoteza normelor legale, fără nicio discriminare pe criterii
arbitrare, motiv pentru care apreciază că nu este întemeiată nici critica cu
privire la încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. In
acelaşi context, arată că legiuitorul este în drept să adopte prin legi
speciale reglementări diferite pentru anumite categorii socioprofesionale,
având în vedere situaţia deosebită în care se găsesc acestea.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 77, art. 80, art. 164 alin. (3) şi ale art. 180
din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu
modificările şi completările ulterioare.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
- Art.77: „(1) Punctajul
mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin
împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale
realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător
stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3.
(2)In situaţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 43 şi
47, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. (1) se iau în
considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.
(3)In situaţiile prevăzute la art. 44, la stabilirea
punctajului mediu anual al asiguraţilor conform alin. (1) se iau în considerare
stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 şi 5.
(4)La calcularea
punctajului mediu anual, a punctajului anual şi a numărului de puncte realizat
în fiecare lună se utilizează cinci zecimale.";
- Art.80: „(1) Valoarea unui
punct de pensie se stabileşte prin legea bugetului asigurărilor sociale de
stat. Aceasta se determină prin actualizarea valorii punctului de pensie din
luna decembrie a fiecărui an cu cel puţin rata inflaţiei, prognozată pentru
anul bugetar următor de instituţia cu atribuţii în domeniu.
(2) In raport cu evoluţia indicatorilor
macroeconomici şi cu resursele financiare, valoarea punctului de pensie,
stabilită conform
prevederilor alin. (1), poate fi majorată prin legile de rectificare a
bugetului asigurărilor sociale de stat.
(3) Valoarea punctului de pensie, determinată
conform prevederilor alin. (1) sau (2), nu poate fi mai mică de 37,5% din
salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de
stat, începând cu 1 ianuarie 2008, respectiv de 45% din salariul mediu brut
utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, începând cu 1 ianuarie 2009.";
-Art. 164 alin. (3): „La
determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se
au în vedere şi sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie
1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei
anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu
adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare. Sporul de
vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor anuale este următorul:
a) perioada 1 martie 1970-
1 septembrie 1983:
3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani; 5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani; 7% pentru o vechime în muncă
totală cuprinsă între 15-20 de ani; 10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani;
b) perioada 1 septembrie 1983- 1 aprilie 1992:
3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3-5 ani;
6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani;
9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între
10-15 ani;
12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între
15-20 de ani;
15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de
ani.";
- Art. 180: „(1) La data
intrării în vigoare a prezentei legi pensiile de asigurări sociale de stat,
pensiile suplimentare, pensiile de asigurări sociale pentru agricultori,
stabilite pe baza legislaţiei anterioare, precum şi ajutoarele sociale
stabilite potrivit legislaţiei de pensii devin pensii în înţelesul prezentei
legi.
(2)CNPAS va lua măsurile necesare astfel încât la
data intrării în vigoare a prezentei legi să determine punctajul mediu anual al
fiecărui pensionar, prin raportarea cuantumului pensiilor cuvenite conform
legislaţiei anterioare, pe categoriile de pensii prevăzute la art. 40, din care
s-a dedus contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate, datorată conform
legii, la valoarea unui punct de pensie, stabilită în condiţiile art. 80.
(3)Pensionarilor de asigurări sociale de stat ale
căror drepturi stabilite în perioada 1 ianuarie 1998 - 31 martie 2001 sunt mai mari decât un punctaj mediu estimat
pentru persoanele ce se vor pensiona în
condiţiile prezentei legi, pe lângă punctajul mediu anual determinat conform
prevederilor alin. (2), li se atribuie şi acest punctaj mediu estimat, care se
are în vedere la operaţiunile de indexare şi recorelare.
(31)Se
exceptează de la prevederile alin. (3) pensionarii de asigurări sociale de stat
ale căror drepturi de pensie s-au stabilit pe baza salariilor din ultimii 5 ani
de activitate sau pe baza salariilor de până la data de 1 aprilie 1992. Acestor
categorii de persoane li se aplică prevederile
alin. (2).
(4)Punctajul mediu estimat, prevăzut la alin. (3),
se calculează de CNPAS.
(5)Punctajul mediu anual şi punctajul mediu estimat
se pot corecta corespunzător recorelării prevăzute la art. 168 alin. (3)-(5).
(51)După
definitivarea procesului de recorelare, punctajul mediu anual al pensiilor
cuvenite persoanelor prevăzute la alin. (31) nu poate fi mai mic decât cel calculat la data de 1 aprilie 2001.
(6)Cuantumul pensiilor se stabileşte pe baza
prevederilor art. 76, luându-se în considerare punctajul mediu anual sau
punctajul mediu estimat, după caz, ce va fi stabilit conform alin. (2), (3),
(5) şi (51)."
(7)In situaţia în care cuantumul pensiilor, stabilit
conform alin. (6), este mai mic decât cel stabilit în baza legislaţiei anterioare,
se păstrează în plată cuantumul avantajos."
Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege
sunt contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) în
care se prevede că „România este stat de drept, democratic şi social", art. 16 alin. (1) privind egalitatea în
drepturi şi art. 47 alin. (1) care prevede că „Statul este obligat să ia
măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure
cetăţenilor un nivel de trai decent".
Examinând motivarea autorului excepţiei, Curtea observă
că, în realitate, criticile sale de neconstituţionalitate se referă mai degrabă
la modul de aplicare a legii, iar nu la conţinutul textelor de lege criticate.
Ţinând cont că problemele de aplicare a legii reprezintă un aspect ce revine
competenţei instanţei de judecată, iar nu instanţei de contencios
constituţional, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca
inadmisibilă.
De altfel, Curtea constată că textele de lege criticate
au fost supuse în numeroase rânduri controlului de constituţionalitate în
raport cu aceleaşi dispoziţii constituţionale. Astfel, prin decizii precum
Decizia nr. 105 din 22 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 263 din 30 martie 2005, Decizia
nr. 356 din 23 septembrie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 3 noiembrie 2004, sau Decizia nr. 861 din 28
noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, Curtea
Constituţională, respingând excepţiile de neconstituţionalitate ca
neîntemeiate, a reţinut că, potrivit art. 47 din Constituţie, cetăţenii au
dreptul la pensie şi la alte forme de asigurări sociale şi măsuri de protecţie
socială, în condiţiile stabilite de lege. Astfel, a arătat că legiuitorul are
libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile
şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul lor valoric,
în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să
le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele
economico-financiare. De asemenea, Curtea a reţinut că modul de stabilire a
punctajului anual şi a punctajului mediu, a valorii punctului de pensie, a
condiţiilor de includere a anumitor perioade în stagiul de cotizare şi
acordarea anumitor sporuri pentru perioadele cotizate peste stagiul standard
sunt prevăzute prin norme cu caracter tehnic, care se aplică în mod egal
persoanelor aflate în situaţii identice. Valoarea punctului de pensie, limita
maximă a cuantumului pensiei, condiţiile de recalculare şi de recorelare a
pensiilor anterior stabilite, ca şi indexarea acestora, nu se pot face decât în
raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile.
In legătură cu principiul constituţional al egalităţii
în drepturi, Curtea a arătat că legiuitorul este în drept, în considerarea unor
situaţii deosebite, să adopte, prin legi speciale, reglementări diferite pentru
anumite categorii socioprofesionale. Tratamentul juridic diferit, instituit
pentru anumite categorii socioprofesionale, nu reprezintă nici privilegii şi
nici discriminări, în sensul interzis de art. 16 alin. (1) din Constituţie, ci
se justifică, obiectiv şi rezonabil, prin situaţia diferită în care se află
acele categorii de cetăţeni.
Examinând motivarea autorului
excepţiei, Curtea observă însă că, în realitate, criticile sale de
neconstituţionalitate se referă mai degrabă la modul de aplicare a legii, iar
nu la conţinutul textelor de lege criticate. Ţinând cont că problemele de
aplicare a legii reprezintă un aspect ce revine competenţei instanţei de
judecată, iar nu instanţei de contencios constituţional, excepţia de
neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77, art. 80, art. 164 alin. (3) şi
art. 180 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Corneliu Buzelan în Dosarul
nr. 928/118/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 decembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea