DECIZIE   Nr. 1139 din 16 octombrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140 3 alin. 1 teza finala din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 789 din 25 noiembrie 2008

Ioan Vida                                    - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Aspazia Cojocaru                       -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Petre Lăzăroiu                            -judecător

Ion Predescu                              -judecător

Puskâs Valentin Zoltan               -judecător

Tudorel Toader                           -judecător

Augustin Zegrean                       -judecător

Iuliana Nedelcu                           - procuror

Oana Cristina Puică                   - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1403 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Iacob Schein în Dosarul nr. 4.230.1/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi de Ioan Iulian Făluţă în Dosarul nr. 4.537/99/2008 ai Curţii de Apel laşi - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.570D/2008 şi nr. 1.733D/2008 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.733D/2008 la Dosarul nr. 1.570D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: Prin Incheierea penală din 12 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.230.1/30/2008, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1403 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Iacob Schein cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale prin care a fost respinsă cererea privind încetarea de drept a măsurii arestării preventive.

Prin Incheierea din 21 iulie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.537/99/2008, Curtea de Apel laşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1403 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ioan Iulian Făluţă cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei încheieri de şedinţă prin care a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 1403 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, deoarece interzic exercitarea oricărei căi de atac împotriva încheierii prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, o cerere de revocare, înlocuire sau încetare de drept a unei măsuri preventive, ceea ce poate avea ca efect menţinerea unei măsuri preventive luate în mod nelegal sau fără temei.

Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală apreciază ca fiind neîntemeiată critica de neconstituţionalitate referitoare la prevederile art. 1403 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală.

Curtea de Apel laşi - Secţia penală arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 1403 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală sunt constituţionale, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 156/2007, nr. 486/2007 şi nr. 672/2008.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1403 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: „[...] Incheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiţiei, precum şi a dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 1403 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi texte din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 156 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2007, Curtea a respins critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1403 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 126 şi ale art. 129 din Constituţie, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti în cadrul procedurii de judecată, precum şi modul de exercitare a acestora. In virtutea acestei competenţe, legiuitorul stabileşte hotărârile judecătoreşti împotriva cărora pot fi exercitate căile de atac şi condiţiile în care pot fi folosite aceste căi. Faptul că încheierea prin care se respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu este supusă niciunei căi de atac se explică prin necesitatea de a evita o prelungire abuzivă a procesului. De altfel, nicio prevedere a Legii fundamentale nu dă o consacrare expresă dreptului la exercitarea căilor de atac în orice cauză, oricând şi de către oricine. Dimpotrivă, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile stabilite de lege.

In acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 779 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 16 ianuarie 2007, şi Decizia nr. 486 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2007, prin care Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate nu îngrădesc accesul la justiţie.

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1403 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Iacob Schein în Dosarul nr. 4.230.1/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi de Ioan Iulian Făluţă în Dosarul nr. 4.537/99/2008 al Curţii de Apel laşi - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică